luni, 20 decembrie 2010

Sărbătoarea e pe drum...


E pe drum. E grăbită. În jurul ei e forfotă. Străzile sunt aglomerate. Maşinile claxonează. Pietonii sunt grăbiţi, unii se răstesc la şoferi iar alţii îşi văd de drum liniştiţi. Se uită în jur. Observă plasele pline ale trecătorilor. Mandarine, portocale, bomboane de pom. Promoţiile sunt tentante şi cu greu ar putea rezista cineva la acele preţuri mici pe timp de criză. În supermarket-uri au început campaniile publicitare. Colindele răsună în urechile cumpărătorilor. Acestea au menirea să liniştească parcă atmosfera tensionată din jurul ei. Fredonând o melodie îşi continuă liniştită drumul. Zăreşte o femeie spălând geamurile, pregătindu-se pentru colindătorii pe care îi va avea doar peste câteva zile. La colţ de stradă brazi verzi şi înalţi stau gata pentru a fi cumpăraţi şi împodobiţi în case.
Privește spre cer. Zâmbește. Fulgii de zăpadă îi ating fața. Surâsul îi dispare în momentul în care zărește un biet moș scormonind ceva prin coșul de gunoi. E obosit, neîngrijit și înfometat. Tristețea i se citește pe față. Nu găsește nimic pentru a-și potoli foamea care îi răscolește stomacul. Înghețat și cu speranța că va găsi ceva de ronțăit la următorul coș de gunoi, își vede de drum. Îl privește cu milă, i se umezesc ochii, dar nu face nimic, nu poate... Trece pe lângă el. Atenția îi este îndreptată spre părinții care își țin fetița de mână. Sunt veseli. „E un copil norocos” gândește ea.
Cu pași mărunți se îndreaptă un copil al străzii cu mâna întinsă spre femeia care e în fața ei: „Tanti, îmi dai ceva de mâncare?” Trece pe lângă ei cu întrebarea care încă îi răsună în minte... Sărbătoarea e pe drum. În curând va bate la uşa fiecăruia. Se simte deja mirosul de brad, cozonaci şi sarmale.
Unii vor sărbători cu fast, alţii mai modest sau chiar deloc. În speranţa că vor primi câţiva bănuţi, unii vor colinda pe străzile îngheţate, dar alţii se vor mulţumi cu ecoul colindelor care vor răsuna.
Mai sunt patru zile până la ajunul Crăciunului. Cum vei întâmpina această sărbătoare? Cu o inimă goală, tristă, rănită sau dimpotrivă cu bucurie şi pace având o atitudine de mulţumire?
Sărbătoritul te priveşte. Lasă-ţi inima să dăruiască de Crăciun...iubeşte...slujeşte. Trăieşte un alt fel de Crăciun şi bucură-te cu cei din jurul tău. Ei sunt cei care dau farmec vieţii tale.

luni, 13 decembrie 2010

Spui multumesc?

Sărbătoarea se încheiase. Atmosfera revenise la normal. Era târziu şi nu putea să adoarmă. Pentru că nu bănuiam motivul mi l-a spus chiar ea: "Mă gândeam la toţi cei la care puteam să le mulţumesc şi n-am făcut-o: Lidia -la care nici nu m-am gândit că îmi va scrie, Dorin şi Florin -de atâtea ori m-au ajutat..." Şi lista persoanelor faţă de care şi-ar fi putut arăta recunoştinţa a continuat. Pe faţa ei vedeai tristeţea şi imediat ochii i s-au umezit. "Aş vrea să se mai pună o dată "cutia mulţumirii." Deşi, personal, am căutat să le mulţumesc la cât mai multe persoane, recunosc că nu mi-am făcut suficient timp pentru asta. Ar fi fost mai multe de apreciat, de mulţumit la cei din clasa mea, din şcoală, chiar şi la profesori. Privindu-i regretul s-a născut o fărâmă de întristare şi pe faţa mea. O întrebare mi-a răsunat în minte: "Dacă se va mai pune "cutia mulţumirii" pentru încă o săptămână, îmi voi face timp cu adevărat să scriu bileţele de recunoştinţă oamenilor minunaţi care mă înconjoară?"

G. B.

From Heaven with Love...

vineri, 3 decembrie 2010

Ceva fragil...

Orice fel de iubire presupune fragilitate. Indiferent ce vei iubi, cu siguranţă că inima ţi se va strânge şi chiar ţi se va rupe. Dacă vrei să te asiguri că va rămâne intactă, atunci nu cumva să-ţi dăruieşti inima cuiva, nici măcar unui animal. Înveleşte-o cu grijă de jur împrejur în ambalajul îndeletnicirilor tale, în micile tale frivolităţi; evită orice complicaţie; încuie-o în siguranţă în cufărul sau în sicriul egoismului tău. Dar în acel sicriu - absolut sigur, întunecat, nemişcat, de nepătruns, lipsit de aer - ea va suferi o transformare. Nu va fi sfâşiată, ci va deveni invincibilă, de nepătruns şi irecuperabilă... Singurul loc în afara Cerurilor, unde poţi fi la adăpost de toate pericolele iubirii... este Iadul.


C. S. Lewis - Cele patru iubiri

marți, 23 noiembrie 2010

Iartă!


Iertarea este calea spre înţelepciune. Iertarea este curaj spre a trăi cu putere. (Claudiu Ovidiu Tofeni)

Iertarea este cheia spre acţiune şi libertate. (Hannah Arendt)


Iertarea e regăsirea unei averi înstrăinate. (Schiller)

Iertarea este cheia fericirii. (Doreen Virtue )

Omul când iartă, imită pe Dumnezeu. (Chilea Sebastian)

Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o. (Mark Twain)

Cei slabi nu vor putea niciodata sa ierte. Iertarea este calitatea celor puternici. (Mohandas Gandhi)

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

What love is...


"Poţi s-o biciuieşti şi s-o baţi până îşi pierde cunoştinţa, poţi s-o târâşti pe străzi şi s-o scuipi, poţi chiar s-o spânzuri de un copac, s-o împungi cu ţepuşe ascuţite şi să-i răpeşti şi ultima suflare de viaţă, însă, în cele din urmă, indiferent ce-ai face. indiferent cât de mult te străduieşti s-o ucizi, dragostea va învinge. Viaţa este o luptă, dar nu poţi să te baţi cu pumnii. Trebuie să te baţi cu inima. Dacă pumnii ţi-s mai sângeraţi decât genunchii, înseamnă că nu te lupţi lupta care trebuie..."

Fragment din Învăluiţi în ploaie, Charles Martin

vineri, 15 octombrie 2010

Totul are sens!


Fiecare circumstanţă dezvoltă caracterul.
Fiecare problemă are un scop.
Nimeni nu trece prin viaţă fără să aibă probleme. E chiar normal aş putea zice. Azi ai unele probleme de rezolvat, mâine, poate altele mai mari. Viaţa e un mozaic superb format din bine şi rău, triumf şi tragedii, victorii şi înfrângeri, bucurii şi tristeţi.
Acest mozaic îşi are frumuseţea doar atunci când ele sunt combinate. Nu ştiu tu pe care „pătrăţel” din mozaic te afli...în ce stare eşti...
Poate eşti pe culme. Acolo e soare şi îţi merge bine. Ai o inimă veselă, mulţumitoare şi zâmbet pe faţă.
Poate eşti în vale...acolo e întuneric şi frig. Inima e frântă şi tristă.
Indiferent de suişul sau coborâşul tău, acesta e în controlul Cuiva. Mă crezi?
Cred că timpul suferinţei e portiţa prin care devenim mai aproape de El. Probabil atunci se înalţă spre cer cele mai autentice şi sincere rugăciuni. Îmi place mult ce a spus Joni Eareckson Tada: „Când viaţa e roză, este posibil să plutim prin ea având cunoştinţe despre Isus, imitându-L, citându-I cuvintele şi vorbind despre El. Dar numai în suferinţă Îl cunoaştem pe Isus.”
Uneori doar în suferinţă învăţăm lucruri pe care nu le-am putea învăţa în nici un alt mod. Există totuşi şi partea bună a problemelor: ne „obligă” să ne întoarcem privirea spre Cel de sus şi să ne încredem în El, în loc să ne încredem în noi înşine.
Aşadar, fiecare problemă cu care te confrunţi e filtrată şi permisă de El. Încă înainte de a te naşte, zilele vieţii tale au fost scrise în calendarul Lui, iar tot ceea ce ţi se întâmplă are semnificaţie. Te las cu acest gând: „...ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…”
Deci, capul sus, totul are sens!
E.M

marți, 24 august 2010

O nouă zi din viaţa ta...

Ieri a trecut. Mâine e un mister. Azi e un dar. Rezistă pericolului de a vorbi în chip uşuratic. Nu zice: "Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu, îi voi răsplăti după faptele lui." Crezi că nu vede Celce cântăreşte inimile şi Celce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?
Înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor şi nu ţi se va tăia nădejdea.
Fii înţelept şi dă răspunsuri bune aproapelui tău! Este aur şi sunt multe mărgăritare, dar buzele înţelepte sunt un lucru scump!




Din Proverbe 20 şi 24

marți, 27 iulie 2010

Dacă...

Dacă un copil trăieşte într-un mediu de critici, el învaţă să condamne.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu ostil, el învaţă să lupte.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu de ridiculizare, el devine timid.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu de ruşine, el învaţă să se simtă vinovat.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu de îngăduinţă, el învaţă să fie răbdător.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu de încurajare, el învaţă încrederea.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu de laude, el învaţă să aprecieze.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu de corectitudine, el învaţă dreptatea.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu de siguranţă, el învaţă să aibă credinţă.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu de apreciere, el învaţă să-şi placă lui însuşi.
Dacă un copil trăieşte într-un mediu de acceptare şi prietenie, el învaţă să găsească dragostea în lume.

Dorothy Nolt

Sursa: Familia puternică, Charles R. Swindoll

joi, 22 iulie 2010

Braţe deschise...


N-am putut să-mi exprim
nevoia de căldură
şi setea de dragoste.

N-am putut spune
că doream
să-Ţi pese de mine.

Dar braţele Tale au fost deschise:
Tu m-ai primit
şi mi-ai văzut lacrimile.

M-ai ţinut strâns lângă Tine,
nu mai lăsat nici o clipă,
înainte de a fi sigur
că pot să merg mai departe.


Autor necunoscut.




Sursa: Empatia, Lena şi Otto Rimas

duminică, 20 iunie 2010

Jurnalul unei...Biblii...

IANUARIE: Se anunţă un an foarte aglomerat. Cei mai mulţi din familie au hotărât să mă citească zilnic, tot timpul anului. M-au ţinut ocupată timp de două săptămâni, acum m-au şi uitat deja.

FEBRUARIE: Ieri am fost ştearsă de praf. Proprietarul meu m-a folosit doar câteva minute săptămâna trecută. A avut un schimb de cuvinte cu cineva şi a căutat nişte versete să-l contrazică.

MARTIE: Prima zi când am fost ocupată. Proprietarul chiar m-a dus cu el la biserică, pentru prima dată, anul acesta de Paşti.

APRILIE: Bunicul a venit în vizită la noi. M-a citit timp de vre-o oră. Se pare că se gândeşte mai mult la mine acum, decât o făcea când era tânăr.

MAI: Am câteva pete verzui pe pagini. Au pus la presat câteva flori de primăvară între paginile mele.

IUNIE: Arăt ca o carte de însemnări. Mi-au burduşit paginile cu tăieturi de prin ziare, tipare de croitorie şi cupoane. Una dintre fete se mărită.

IULIE: Azi m-au pus în geamantan. Cred că suntem în vacanţă. Aş fi stat bucuroasă acasă decât să stau aici înghesuită printre lucruri tot timpul lunii.

AUGUST: Mă aflu în geamantan.

SEPTEMBRIE: Sunt din nou la locul meu pe raft. Am o serie de tovarăşi: o carte de poveşti, şi câteva broşuri cu desene. Doamne, cât aş vrea să fiu citită, măcar cât le citesc pe ele.

OCTOMBRIE: M-au folosit puţin astăzi. Unul din ei este bolnav. Chiar acum m-au lustruit şi stau pe masă, la mijloc. Cred că vine la ei păstorul.

NOIEMBRIE: Sunt din nou la locul meu cel vechi. Au căutat pentru câteva momente ceva cupoane din ziare, printre paginile mele. Unul din copii m-a luat şi a întrebat: "Asta-i o carte de mâzgâlit? Pot desena în ea?"

DECEMBRIE: Se pregătesc cu toţii de Crăciun, aşa că în curând n-o să mă mai văd dintre cutiile de cadouri şi hârtii de împpachetat.

Poate că şi tu ai asemenea atitudine faţă de Biblie, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Corectează-te şi fii cu băgare de seamă cum trebuie să te porţi cu ea pe viitor!


Sursa: revista Harul.

joi, 10 iunie 2010

Şoaptele serii...

Eşti preţuit. Valoarea ta o poţi vedea doar prin ochii Lui. El te-a creat cu puţin mai prejos decât Dumnezeu. Te-a încununat cu slavă şi cinste. Îţi dă în stăpânire lucrurile mâinilor Lui, toate le-a pus sub picioarele tale. Redu la tăcere vocile din tine care îţi spun altceva. Doresc să ai urechi care să audă vocea Lui.
Să ai pace în suflet; siguranţa că nu eşti respins, ci acceptat aşa cum eşti.
Fie ca adevărata imagine a ta despre tine să fie chipul Lui în sufletul tău.
Nu-ţi pierde scopul. Fii umplut de speranţă în ce priveşte viitorul tău, „ca o ancoră a sufletului, o nădejde tare şi neclintită.” În locul descurajării El îţi poate da siguranţa unui viitor promiţător.
Poate să readucă viziunea acolo unde s-a pierdut, poate face să renască visele...
Ce este cu neputinţă la oameni Îi este Lui cu putinţă.

E.M.

marți, 8 iunie 2010

Fiecare zi...

Fiecare zi e un nou început.
Fiecare zi îţi dă şansa să lupţi, să speri, să zâmbeşti. Să plângi chiar.
Fiecare zi înseamnă muncă - examenul care bate la uşă, cartea care trebuie citită, curăţenia care trebuie făcută...
Fiecare zi îţi poate aduce reîntâlnirea prietenilor vechi în „timpuri noi.” Îţi dă şansa să cunoşti feţe zâmbitoare sau inimi întristate şi descurajate.
Faptul că eşti în viaţă e meritul Cuiva. Poţi să-I mulţumeşti pentru aceasta.
Nu ştiu ce zi vei avea azi.
Te vei frământa pentru întrebările fără răspuns...?
Te vei bucura şi vei zâmbi la gândul că....?
Vei fi mulţumit că n-ai pierdut vremea...că te-ai investit şi în viaţa altora?
Mi-ar plăcea ca la sfârşitul zilei să fii mulţumit cu tine însuţi. Să vezi bunătatea Celui de sus în bucata de pâine care te-a săturat, în gura de aer pe care ai respirat-o fără probleme, în stropii de apă care te-au răcorit într-o zi toridă. Să vezi grija Lui faţă de tine, trimiţând razele soarelui să te încălzească. Să simţi că n-ai fost singur, că au fost prieteni care au stat alături de tine. Păstrează-ţi sufletul tânăr, mintea curată, inima deschisă!
Te mai las cu un gând: bucură-te de această zi!

E.M.

vineri, 4 iunie 2010

Cuvintele...ca un fagure de miere...

Poate ţi s-a întâmplat să vrei să zici ceva unei persoane şi să fie prea târziu...Un cuvânt prietenos, un zâmbet, o îmbrăţişare, o mână de ajutor... Poate ai vrut să-i spui cât de mult o apreciezi şi de ce nu şi cât înseamnă pentru tine, când urma să se întoarcă de la...dar, nu s-a mai întors. Acum, cel ce este lângă tine are nevoie să audă cuvintele tale prietenoase, care sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet, sănătoase pentru oase, cum scrie în cartea Proverbe.
Nu purta cu tine cuvinte nerostite, cuvinte de care cineva ar avea nevoie să le audă. Nu fi zgârcit la vorbă. Cuvintele potrivite spuse la momentul potrivit sunt balsam pentru sufletul rănit.
Pentru mine fiecare persoană este adusă de Cel de sus la un moment potrivit. Ea înseamnă ceva. Este o parte din mine. Învaţă împreună cu mine arta de a spune ceva...cuvinte care să vindece, să-ţi înveselească ziua, să te facă să zâmbeşti, să lupţi, să speri, să crezi în Cineva. Cuvinte care să aiba puterea să întărească oasele!

E.M.

miercuri, 2 iunie 2010

Prietenia...

Cineva a definit prietenia astfel: "Un prieten adevărat este o persoană care se apropie atunci când toţi te părăsesc." Aceasta este într-adevăr prietenie. Adevărata prietenie este determinată de ţelul urmărit. Prietenii stau umăr la umăr şi privesc către un ţel comun. Unii au prieteni la plăceri, iar alţii la întristări. Cel mai bun prieten este însă acela care la bine şi la rău este alături de tine. Pitagora, filozoful grec, a spus: "Prietenia e un suflet în două trupuri." Aşa a fost prietenia dintre Sergiu şi Magda. S-au preţuit mult şi i-au preţuit şi pe cei de lângă ei.
Îl preţuieşti tu pe cel de lângă tine? Acum cât încă mai e în viaţă spune-i o vorbă bună, zâmbeşte-i, încurajează-l, sună-l, ajută-l. Apreciază-l şi vezi-l ca pe o adevărată valoare! Căci a iubi şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât aurul şi argintul. Dar mai presus de toate nu uita şi de prietenia ta cu Cel de sus :)

marți, 1 iunie 2010

Bucurie în cer...


Un model de viață...o iubire de invidiat...o inimă în două trupuri...Sergiu și Magda Mărcuș...nu vă voi uita....


"Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ți-a făcut bine.

Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El."


Psalmul 116:7,15

luni, 24 mai 2010

Să aştepţi se învaţă...


"...dar cei ce se încred în DOMNUL îşi vor înnoi puterea,
se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,

vor alerga şi nu vor osteni,
vor umbla şi nu vor obosi."

"Nădăjduieşte în Domnul!
Fii tare şi îmbărbătează-ţi inima!

Nădăjduieşte în Domnul!"

Isaia 40:31, Ps. 27:14

vineri, 21 mai 2010

Atunci...

"Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.

Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.

Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
...

Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.

Atunci
Cel Atotputernic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.

Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.

Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.

El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat..."

Iov 22:21-30

duminică, 16 mai 2010

Nu uita....

"Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.
Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să-I spună: "Faci rău?"
Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!
Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.
Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l- a pătruns.
Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,
pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.
Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?
Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adâncimile mării.
Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.
Ia fulgerul în mână, şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea."

Iov 36: 21-33

sâmbătă, 15 mai 2010

Nu ştii?

"Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.

Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc."

Isaia 40: 28-31

miercuri, 5 mai 2010

Un tată special...


E genul de persoană care știe ce vrea. E foarte hotărât în ceea ce face, gândește înainte de două ori, apoi acționează. Printre oameni este cunsocut ca fiind serios în ceea ce zice și face. Urăște minciuna și lenevia. Mâinile lui trudite și obosite dovedesc aceasta. Deși nu arată mai zdravăn, este puternic. Puterea nu constă neapărat în mușchii pe care îi are cineva, ci în ceea ce este. Putere înseamnă tărie de caracter, să fii om cu „coloană vertebrală”.
Iată câteva trăsături de caracter.
Hărnicia. De meserie este de toate. Când este mecanic, nu uită niciodată să-și facă curat la locul de muncă și să-și pună toate sculele într-o ordine perfectă. Acest principiu le-a transmis și celor patru băieți ai lui, dintre care doar trei mai sunt în viață. A investit timp, energie și multă răbdare în ei. I-a lăsat deseori să greșească tocmai pentru a-i învăța ceva. De fapt, nici un lucru nu este o greșeală, ci totul e lecție. Încă de la vârste fragede, 7 -9 ani, și-a învățat băieții să fie șoferi, punându-i la volanul tractorului şi tirului deopotrivă. I-a învățat cum să are, cum să discuiască, cum să cosească, cu alte cuvinte, să fie în stare să se descurce în postura unui om de casă, gospodar. Prin urmare este un bun agricultor, dar și un bun „porcar”, făcându-le porcilor câte un masaj pe care-l merită , că doar slănina, este cea mai bună carne moartă. Știe să repare orice: instalații, veioze, casetofoane, mașini de spălat, biciclete, nimic nu se aruncă la el în ogradă, ci totul se transformă. De aici rezultă cea de-a doua caracteristică: inventivitatea.
E o fire de artist. Mâinile lui lucrează cu iscusință și ideile lui i-au formă. Pe lângă morișca de vânt creată pentru a genera curent la Stroia, hinte și topogane la Oașa, trambulină la Cinciș, bazin de înot în grădină, mobilier în garaj, sfetnicul cu șapte brațe creat pentru Ziua Mulțumirii a pus capacul. Prin el, le-a amintit tuturor de Elohim, Cel care iubește în mod special Israelul, dar şi pe noi.
Tatăl meu are pasiune pentru Cuvânt. Este consecvent în studiul lui. Mereu citește, notează și învață ceva nou. Lumina de la patul lui se stinge târziu, asemenea femeii din Proverbe care până noaptea târziu mâinile ei continuă să țese, să lucreze.
Un bun organizator. Ieșirile, buna dispoziție, și stilul lui comic de a relata amintirile din copilărie sunt ”armele” cu care îi atrage pe cei din jur. Este iubit și îndrăgit de cei tineri mai ales. Îi place să petreacă timp cu ei, să se joace, dar nici pe cei mici nu-i uită. Jocul nu cunoaște vărsta!
Un bun sfătuitor. Pentru a încuraja și pentru a transmite corect gândul pe care Cristos îl are cu privire la o persoană, se roagă mult și se lasă călăuzit de El. Pe genunchi a învățat răbdarea și ascultarea, supunerea și smerenia. A trecut prin multe greutăți. A fost la pas de moarte, de bătaie și de închisoare, dar prin toate a fost biruitor cu El. Credința într-un Dumnezeu viu și adevărat le este de model copiilor lui. Și-a învățat copii să se încreadă în El, să creadă în ceea ce sunt și pot deveni, să se descurce în viață.
Experiențele lui de viață sunt averi pentru noi copiii. Cuvintele lui sunt mere de aur. Acceptă să fie prelucrat de mâna Olarului şi zdrobit chiar, pentru a aduce roadă. Viaţa lui este un model pentru mine.
Sunt mândră de tatăl meu :)

E.M.

marți, 4 mai 2010

Adevărul biruieşte...

Ce este adevărul? Am găsit răspunsuri variate, interesante, unele chiar mai greu de digerat…Unul însă mi-a atras atenţia în mod special. Ovidiu Oana, poet şi scriitor din zilele noastre, spunea despre adevăr că e durere şi leac deopotrivă. Şi i-am dat dreptate. Adevărul doare de multe ori, nu vrem să îl acceptăm, preferăm să fugim, aşa cum ne "recomandă" un proverb: spune adevărul şi fugi. Ni-e teamă de confruntare? Avem tăria de caracter să spunem adevărul indiferent de cât ne-ar costa? Proverbe spune că decât o prietenie ascunsă, mai bine o mustrare pe faţă. Decât o rană adâncă pricinuită de minciună, mai bine un adevăr care doare, dar care merită şi trebuie spus. Am stat şi m-am gandit la câteva aspecte importante atunci când spunem adevărul:

Când alegem să spunem un adevăr care doare, trebuie să ştim că suntem şi persoana potrivită pentru a face aceasta. Modul în care spunem joacă un rol important în relaţia de prietenie pe care o avem. Vă încurajez să spuneţi adevărul cu duhul blândeţii. Uneori este la fel de greu să spui un adevar pe cât de greu este să ascunzi o minciună. Deasemenea adevărul este frumos atunci când îl spui fără exagerări, spunea Richard Wurmbrand. Aşadar, înainte de a scoate ceva pe gură şi pentru a preveni o anumită rană în inimă, este înţelept să ne asigurăm că suntem persoana potrivită şi în măsură să zicem ceva. Să nu uităm să ne alegem cuvintele potrivite. Cred că trebuie să fim şi "luminaţi" dacă îi spunem şi persoanei potrivite. Putem avea parte de surprise. Mâţa blândă zgârie rău...

Timpul potrivit este foarte important când alegem să spunem "adevărul din dragoste".
Uneori e nevoie de timp ca să-ţi confirmi presupusele. Alexandru Vlăhuţa spunea că “Adevărul aşteaptă, minciuna este tare grăbită.“ Aşadar, nu ne grăbim, ci aşteptăm vremea ca să acţionăm corect. Ţinem cont de locul unde vrem să-i spunem adevărul, dar şi de starea persoanei respective.

Iată o istorioară despre tatăl marelui filosof Emmanuel Kant. Se spune că în timp ce călătorea printr-o pădure a Poloniei spre patria sa, a fost întâlnit de o ceată de hoţi care i-au cerut tot ce avea. “Ne-ai dat totul?”, au întrebat hoţii. “Da. Tot ce am.” A răspuns bătrânul Kant. Plecând la drum a simţit ceva tare sub şaua calului său. A căutat să vadă ce este şi şi-a adus aminte de câteva monede de aur pe care le dosise pentru această călătorie şi din pricina emoţiilor întâlnirii cu hoţii uitase de ele. În loc să se bucure că scăpase cu banii, bătrânul s-a întors repede şi a strigat după ceata de hoţi: “Domnilor, vă rog să mă iertaţi că nu v-am spus adevărul, dar de emoţia întâlnirii am uitat banii aceştia care erau ascunşi sub şaua calului meu. Vă rog să-I luaţi.” Uimirea hoţilor a fost peste măsură de mare. După o tăcere destul de lungă, unul din ei a venit şi i-a restituit punga. Apoi, un altul I-a restituit celelalte bunuri luate anterior. L-au ajutat apoi să urce pe cal şi- I-au urat “drum bun”, cerându-şi iertare de la bătrânul creştin. Adevărul şi bunătatea au biruit răul.
Te provoc la adevăr. T. Simenski spunea că doar adevărul îţi va deschide toate porţile în viaţă.
Nu uita, întotdeauna în viaţă biruie adevărul nu minciuna.

Mult succes!

E.M.

joi, 29 aprilie 2010

Aşteaptă....


"Măcarcă zici că nu-L vezi,
totuşi pricina ta este înaintea Lui:
aşteaptă-L!" (Iov 35:14)


"El îşi va împlini dar planurile faţă de mine, şi va face şi multe altele" (Iov 23: 14).
Ştiu că Tu poţi totul,
şi că nimic nu poate sta
împotriva gândurilor Tale." (Iov 42: 2)


"Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El,
cu sufletul care-L caută.
Bine este să aştepţi în tăcere răspunsul Domnului." (Plâng. lui Ieremia 3: 25, 26)

marți, 20 aprilie 2010

Tu ce ai face?

Bărbatul care stătea în fața mea avea peste 50 de ani. Mirosul de medicamente, injecții, perfuzii și mâncare bună îi era încă proaspăt. Numai ce a ajuns de la spital. Probabil de aceea arăta așa de îngrijit. În jurul lui era o dezordine totală. Casa e foarte dărăpânată. Tencuiala căzută, balamale stricate, trepte din beton sparte și geam spart. Câteva șosete rupte şi ude, erau agățate pe un pat vechi din fier care le servea drept uscător. Camera pe care o împărțea cu soția și un copil de 17 ani era întunecată, neaerisită și mică. Dulapul lor părea să fie un colț al camerei care era ticsit cu haine curate, murdare, rupte, de toate felurile. Patul așezat în mijlocul camerei pare a fi singurul loc de refugiu, iar podeaua din pământ le servește drept covor. Apa pentru ceai fierbea de zor pe soba care fumegă fără probleme.
Soția pregătește cu răbdare tratamentul. Bărbatul ei bolnav, cu o voce stinsă și durere îmi arată o plăsuță plină cu pilulele pe care trebuie să le ia zilnic, apoi iasă din cameră și se așează pe o treaptă afară. Îmi zice că și-ar vinde calul pentru a face ceva bani, dar e prea bătrân și pentru a mai trage la jug. Își pune capul în mâini și stă liniștit câteva minute. Inima îi plânge, vocea îi tremură, iar puterile îl secătuiesc. E prea slăbit; pare dezamăgit de viață. Cât a fost în putere a lucrat din greu la casă și în agricultură. Problemele care l-au invadat în decursul anilor au fost prea dure pentru el. Și-a înecat astfel amarul în băutură. Aceasta aproape că i-a ruinat viața…motiv pentru care are probleme serioase de sănătate. În aceeași gamă minoră își spune și băiatul durerea. Ar face un curs pentru a învăța o meserie, dar…banii și comoditatea il țin în loc. Femeia începe să plângă de teamă că bărbatul ei trage să moară, ei nu sunt cununați legitim și există riscul de a fi scoasă din casă de către neamurile acestuia.
Toată povestea lor o sumarizez în cuvântul suferință. Suferință provenită din lipsa banilor, lipsa dorinței de a face mai mult, lipsa curajului, a hărniciei? Nu îi condamn. Aș vrea să nu se găsească în acea situație, dar din păcate sunt. Este o realitate grea și dureroasă. Sunt și alții în situația lor, poate mai rău. Mă simt parcă datoare să intervin cumva, sa fac lucrurile să meargă bine. Ce pot face? Suferința nu o pot opri…lacrimile nu le pot seca, durerea n-o pot micșora. Voi înălța câteva rugăciuni pentru ei o perioadă, apoi probabil îi voi uita și îmi voi continua liniștită viața? Și doar atât? Ce facem pentru cei din jurul nostru? Putem fi mână pentru ei atunci când au nevoie de ajutor? Umăr atunci când plâng? Brațe pentru ai îmbrățișa? Gură când au nevoie de încurajări? Sper să avem ochi pentru ai vedea și inimă pentru ai accepta. Tu ce ai face?

E. M.

vineri, 9 aprilie 2010

Gândul serii...

"Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde."
Ieremia 29:11

marți, 6 aprilie 2010

Darul credinţei

Credinţa e un dar care primeşte viaţă doar atunci când începe să comunice cu mâinile şi cu picioarele noastre.

Nici măcar mărturia buzelor nu are importanţă, decât atunci când interacţionează cu faptele noastre.

Ceea ce faci înseamnă întotdeauna mai mult decât ceea ce spui.

Ceea ce eşti înseamnă mai mult decât orice altceva.

Oamenii din afară nu pot vedea părtăşia din interiorul pereţilor bisericii, ci şi-o pot doar imagina. În schimb, viaţa noastră de zi cu zi poate fi scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru ei.


Inga Perder, Suedia.

sâmbătă, 27 martie 2010

Poți preveni prăbușirea?

Am găsit ceva interesant. O listă de sugestii care poate ajuta la prevenirea prăbușirii...poate îți este de folos...

1. Învață să identifici semnele de avertizare care indică faptul că criza este aproape.
2. Descoperă arta stabilirii de obiective realiste și echilibrate.
3. Învață să administrezi stresul ca pe un bun și nu ca pe o obligație.
4. Implică-te în exercițiu fizic de zi de zi - o plimbare rapidă este excelentă.
5. Să știi cum și când să spui NU.
6. Controlează-ți gândurile, sentimentele și comportamentul.
7. Când te lovesc îngrijorările, gândește-te la cel mai rău lucru care ți s-ar putea întâmpla și zi ”Și ce?”
8. Învață cum să te relaxezi fără să te simți vinovat. Respiră adânc atunci când simți că neliniștea te pătrunde.
9. Adoptă o atitudine de recunoștință. Mulțumește zilnic Creatorului tău.
10. Respectă-i pe alții și arată-le aprecierea ta prin laudă.
12. Trăiește-ți viața în armonie cu valorile tale. Practică ceea ce vorbești.
13. Oferă îmbrățișări zilnice. Iubește-te pe tine însuți și pe alții.
14. Privește eșecurile și obstacolele din viață ca experiențe din care să înveți și nu ceva ce trebuie luat prea în serios.
15. Evită gândurile negative și distructive ori de câte ori este omenește posibil. Evită oamenii negativi în același fel.
16. Dezvoltă niște îndemânări de administrare a timpului și a vieții. Nu amâna lucruril - fă-le acum!
17. Menține întotdeauna un simț al umorului. Dacă nu te distrezi înseamnă că nu faci lucrurile cum trebuie.


Succes fără prăbușire, Ben Kubassek

luni, 22 martie 2010

Depinde de tine...

Dacă crezi că ești un învingător, vei învinge,
Dacă îndrăznești să mergi-nainte, vei reuși.
Să ai încredere în inima ta, să ai un scop pentru a porni.
Să dorești să-ți ajuți prietenul la nevoie.
Gânduri de credință trebuie să-nlocuiască orice-ndoială.
Folosește cuvinte de-ncurajare și nu vei putea da greș.
De te-mpiedici și cazi, ridică-te de zece ori mai sus
Tu stabilește calea ce trebuie să o urmezi.
Căci în viață, ca și-n moarte, oare nu vezi,
Numai omul ce nu se teme de nimic,
Este cel ce se apropie de porți, stă o clipă și așteaptă.
Simte prezența Domnului așa de-aproape.
Ți-a fost dăruită puterea de-a înțelege
Cum poți ajunge să fii un om adevărat?
Păstrează-ți gândurile curate și vei fi în siguranță.
Dacă vrei, știi că poți.


Autor necunoscut

marți, 16 martie 2010

Când pare că am eșuat...

Doamne, încerci să-mi spui ceva?
Căci...
A greși nu înseamnă că eu sunt o greșeală,
Ci înseamnă că eu încă nu am reușit.
Eșecul nu înseamnă că nimic nu am realizat:
Ci înseamnă că ceva am învățat.
Eșecul nu înseamnă că am fost un nebun;
Ci înseamnă c-am avut destulă credință
să experimentez ceva pe drum.
Eșecul nu înseamnă că am fost dezordonat,
Ci înseamnă că am îndrăznit și-am încercat.
Eșecul nu înseamnă că nu am ceea ce îmi doresc,
Ci înseamnă că trebuie să fac toate într-un fel mai diferit.
Eșecul nu înseamnă că aș fi mai inferior,
Ci înseamnă că nu sunt perfect.
Eșecul nu înseamnă că mi-am irosit tot timpul,
Ci înseamnă c-am o scuză să încep totul din nou.
Eșecul nu înseamnă că ar trebui să renunț,
Ci înseamnă că trebuie să mă străduiesc mai mult.
Eșecul nu înseamnă că nicicând nu voi reuși,
Ci înseamnă că am mai multă nevoie de iertare.
Eșecul nu înseamnă că Tu m-ai părăsit,
Ci înseamnă că ai un plan mai bun.

Autor necunoscut.

joi, 11 martie 2010

Teama de eșec

”De-a lungul vieții, am avut nenumărate ocazii de a ne confrunta cu ea. Mulți dintre noi spun: ”Dacă nu reușești de la bun început, distruge toate dovezile acelei încercări lipsite de succes!”
Eșecul - îl ascundem
- îl negăm
- ne temem de el
- îl ignorăm și
- îl urâm
Noi facem tot ce ne stă în putință - în afară de a ne accepta propriile eșecuri. Prin acceptare, nu înțeleg resemnare și apatie. Înțeleg faptul că trebuie să acceptăm eșecul ca fiind un pas necesar spre succes. Cel care nu a făcut niciodată o greșeală înseamnă că nu a făcut niciodată nimic.
Dacă citesc biografiile marilor personalități ale lumii, observ că toți s-au confruntat cu eșecuri în viață.
Când marele pianist polonez Ignace Paderewski a ales să studieze pianul, profesorul de muzică i-a spus că are mâinile mult prea mici pentru a putea deveni un virtuoz al acestui instrument.
Când marele tenor italian Enrico Caruso s-a însceis pentru primele sale ore de muzică, profesorul i-a spus că vocea sa avea rezonanța vântului care se lovește de geam.
Când marele om politic din perioada Angliei victoriene, Benjamin Disraeli, a încercat să vorbească în Parlament pentru prima oară, a fost redus la tăcere și chiar ridiculizat atunci când a spus: ”Stau eu acum pe tușă, dar va veni timpul când o să auziți de mine.”
Henry Ford a uitat să pună ambreiajul în prima sa mașină.
Thomas Edison a cheltuit 2 milioane de dolari pentru o invenție care s-a dovedit inutilă.
Nu se poate obține succesul chiar de la bun început. Eșecurile urmate de alte eșecuri sunt amprentele drumului pavat cu marile realizări ale omenirii. (...) Noi putem ”să eșuăm puțin câte puțin”, ajungând în final la succes.”


John C. Maxwell, Atitudinea învingătorului

marți, 9 martie 2010

Ce este atitudinea?

Este ”asul”adevăratelor noastre euri.
Rădăcinile ei se află în interior, dar fructele se văd în exterior.
Este cel mai bun prieten al nostru sau cel mai aprig dușman.
Este mult mai cinstită și mai demnă de încredere decât propriile noastre cuvinte.
Este o privire de ansamblu bazată pe experiențe din trecut.
Ea poate să atragă oamenii de partea noastră sau să-i respingă.
Trebuie întotdeauna să fie - într-un fel sau altul- exprimată, pentru a fi cu adevărat mulțumită.
Este bibliotecarul trecutului nostru.
Este purtătorul de cuvânt pentru prezentul nostru.
Este profetul viitorului nostru.


Sursa: Atitudinea învingătorului, John Maxwell

luni, 8 martie 2010

Dedicație...



E încă plină de viață. Zilnic e înconjurată cu zâmbete și cuvinte de laudă. Face parte din descrierea femeii făcută de Solomon în Proverbe 31: ”Inima bărbatului se încrede în ea, și nu duce lipsă de venituri...lucrează cu mâini harnice (...) și dă hrană casei sale. Ea își întinde mâna către cel nenorocit, își întinde brațul către cel lipsit. Ea deschide gura cu înțelepciune și învățături plăcute îi sunt pe limbă.” Cine poate fi această femeie descrisă parcă din filele unei povești? Evident că ea există;se numește: mama.

Este unică prin felul ei de a fi. Chiar și numele ei, Signora, are o rezonanță mai diferită ca acelor nume obișnuite. Ea este soție, mamă a șase copii, un copil pierzând-l acum doi ani într-un accident de motocicletă, și bunică a unei nepoțele de opt luni.
Fericirea de pe chipul ei nevestejit i se pot citi cu mare ușurință. Are doar 43 de ani. Aceeași față senină și rotundă, fără riduri, ca la 20 de ani. Doi ochi căprui, buze pline, viu pictate de faimosul Creator și un nas finuț și drăguț, îi dau feței trăsăturile pe care și le-ar dori poate orice femeie la anii ei să le aibă. Părul șaten, tuns scurt și îngrijit i se potrivesc foarte bine construcției fizice înaltă de 1,70 cm. Frumusețea ei însă nu ține de aspectul fizic. Farmecul ei constă mai mult în frumusețea interioară. Este o persoană foarte darnică și ospitalieră în același timp.

Casa ei este un popas pentru cel flămând și obosit. În bucătărie se simte în largul ei. Acolo gătește zilnic câte două feluri de mâncare și nu rareori și câte un desert. Este cea mai bună bucătăreasă! Din tot ce are, îi face plăcere să împartă cu cei din jurul ei și să le întindă o mână de ajutor când au nevoie. Este casnică și îi place mult ceea ce face, dar uneori oboseala și treburile gospodărești, care o solicită mult, o fac să își piardă răbdarea. Atunci se irită repede, se enervează și se discută mai greu cu ea. Se consumă mult în interior, tace și plânge cu ușurință.

Cu o îmbrățișare, vorbe și dispoziție bune poate fi calmată. Nu păstrează mânie și neiertare în inima ei. Relațiile pe care și le dezvoltă sunt bazate pe credincioșie și sinceritate. Urăște minciuna și lenevia. Grădina bine pusă la punct și florile bine îngrijite dovedesc o altă calitate a ei: hărnicia. Faptul că este un om de ispravă poate fi observat cu ușurință din felul în care își organizează lucrul de peste zi. În același timp are de grijă să delege responsabilități gospodărești copiilor pe care îi are.
Niciodată însă, nu uită să le mulțumească pentru ajutorul oferit și să-i încurajeze ori de câte ori nu reușesc în ceea ce fac. Signora este o persoană sensibilă, empatică și știe să asculte pentru a-ți da „aripi” atunci când zborul se frânge. Necazul, dezamăgirea, problemele din viață, au învățat-o să fie tare. Fiecare lacrimă și rugăciune au contribuit la formarea caracterului ei. Fiecare pas înfrânt al ei a făcut-o mai puternică și mai încrezătoare în Dumnezeul adevărat, Isus Cristos. Dincolo de norii întunecați ai vieții, a învățat să creadă și să aștepte strălucirea soarelui, care deși uneori nu se vede, ea tot există. Acest Soare nu este altcineva decât El, Cel care are putere să schimbe orice rău în bine!
O iubesc, e mama mea :)

miercuri, 3 martie 2010

În luptă cu uriașii

Desigur vei înțelege despre ce îți voi vorbi. Îi cunoști și tu răcnetul. Goliat este un străvechi dușman al multor generații. Strămoșii noștri, familia, rudele și prietenii continuă să lupte cu el. Goliatul lui David e mort, dar al meu încă nu, probabil nici al tău. Trăiește. Primul gând al dimineții, ultima îngrijorare a nopții, acesta este uriașul care îmi domină ziua și îmi strică bucuria. Îl recunoști? Dimineața mă așteaptă, iar noaptea mă chinuie. Îmi produce groază de zorii zilei. Mie frică să mă trezesc. Îmi întunecă soarele și mă lasă într-o umbră de îndoială. Tu te regăsești?
Trebuie recunoscut faptul că avem tendința să ne retragem când dăm de greu, să ne ascundem de cei din jurul nostru, să evadăm cumva; să nu mai știm nimic, să nu ne mai pese de absolut nimic. Provocarea spre care alergam altădată e pusă deoparte, visul pe care îl aveam e năruit, iar speranțele abia mai fumegă.
Uriașii dau târcoale în jurul nostru, ne urmăresc. Eșec, remușcare, nemulțumire, îngrijorare, respingere. Uriaș al nesiguranței, al depresiei, al alcoolismului, al abuzului sexual sau pornografiei, uriaș al abandonului...Fiecare dintre noi se confruntă cu diverși uriași. Indiferent care ar fi aceștia, ei pot fi înfruntați. Trebuie să-i înfruntăm. Vestea bună e că nu suntem singuri în această luptă. Dumnezeu este un uriaș care nu poate fi înfruntat, este mai mare decât Goliatul nostru. Doar atunci când avem un suflet saturat de Dumnezeu uriașii vor fi doborâți. Doar atunci când ne concentrăm asupra Lui, ei vor cădea. Atâta timp cât ne concentrăm asupra Goliatului nostru, ne vom împiedica. David a fost unul la fel ca mine și ca tine. A falimentat la fel de mult pe cât a avut succes. A fost un setos de sânge. A condus armate, dar n-a știut cum să-și conducă familia. L-a înfruntat pe Goliat, dar i-a făcut ochi dulci Bat-Șebei. A avut opt soții, dar a fost flămând după un singur Dumnezeu. Dumnezeul Cel adevărat. Povestea lui ne dă speranță. Om cu inima pătată, dar iubit de El. A fost privit prin alți ochi. Știa că avea să devină biruitor în fața uriașilor. Sus la luptă! Ridică-ți ochii și biruie-ți uriașii! Dumnezeu a făcut din David o minune. La fel dorește să facă din mine și din tine: minuni, oameni după inima Lui, biruitori care să-și înfrunte Goliatul.

miercuri, 24 februarie 2010

Detalii care contează

Răsfoiam zilele acestea revista promoțională a unui centru comercial din Oradea. Nici n-am dat greș: mușchi afumat, șuncă, kaiser, salam tărănesc și multe alte sortimente. M-am gândit: ”Oah, puţină șuncă n-ar strica! I-am și uitat gustul de când n-am mai mâncat așa ceva...” Salam? Sincer, nu-i preferatul meu...poate ai zice că sunt pretențioasă... Mi-am pus pofta în cui şi am continuat să răsfoiesc celelalte pagini. Mult mai târziu, după ce mi-am văzut de alte treburi, m-am pomenit cu o surpriză plăcută: şunca mult dorită a şi sosit la uşa mea. Poate crezi că este o coincidenţă şi cine ştie ce prietenă sau vecină a dorit să facă o binefacere. Chiar şi în cazul acesta, binefacerea n-ar fi fost doar o simplă coincidenţă, ci Acel Cineva a ţinut cont de „moftul” meu. Cu siguranţă dacă El este interesat de mine până şi în cel mai mic detaliu, atunci fiecare dorinţă, fiecare nevoie, luptă interioară sau alte probleme cu care mă confrunt, nu-I sunt străine. Îi pasă, are totul în control, chiar şi atunci când nu înţeleg modul cum lucrează în viaţa mea. Sunt ferm convinsă că de la pixul de care avem nevoie, prăjitura de care ne e poftă și până la jobb-ul necesar pentru câștigarea pâinii, toate acestea Îi sunt cunoscute. Probabil experiențe de genul acesta ai avut și tu. Nu rămâne indiferent, mulțumește-I chiar acum pentru lucrurile mărunte pe care le-a făcut în viața ta. De multe ori, fericirea noastră constă în îndeplinirea dorințelor mici. Fii sigur că dacă fiecare detaliu contează pentru Cel de sus, atunci cu atât mai mult fiecare experienţă de viaţă, eşec, înfrângere, dezamăgire sau bucurie prin care treci este importantă pentru El. Dorințele mici care ți se îndeplinesc sunt defapt miracole care au loc în viața ta. Oprește-te și spune-le un bun venit!

duminică, 21 februarie 2010

He never sleeps

Domne, dă-mi...

Fericire - doar atâta cât să mă facă să doresc cu adevărat cerul,
Încercări - cât să mă mențină în alertă, gata de a le face față,
Păreri de rău - îndeajuns ca să mă țină uman,
Speranță - suficientă pentru a fi optimist,
Eșecuri - doar atâtea cât să mă mențină umil,
Succes - doar atât cât să mă facă să nu mă mândresc,
Prieteni - atâția cât am nevoie să mă simt încurajat,
Entuziasm - atâta cât să privesc cu încredere ziua de mâine,
Perseverență - atâta cât să mă îndemne să devin mai bun astăzi decât ieri și mâine decât astăzi.

Rugăciunea Sfântului Francisc

Oare suntem gata să acceptăm totul din mâna Lui? Cred că atâta timp cât percepem și suferința ca o binecuvântare, da. El să ne ajute!

sâmbătă, 20 februarie 2010

Gândul zilei



”Dacă știu cum gândești, știu cine ești. Viața și caracterul tău sunt modelate și nuanțate de gândirea ta. Gândurile plăcute formează oameni plăcuți. Gândurile vesele determină vieți senine. Gândurile curate înseamnă curăție.
Păstrează-ți noblețea ideilor și lasă-te format de ele. Când îți construiești gândirea, de fapt îți clădești viața.”
Lester Troyer

sâmbătă, 6 februarie 2010

În drum spre cer

Viaţa este un dar dat de Isus. De la naştere şi până la moarte fiecare dintre noi, atât eu cât şi tu, suntem într-o continuă alergare. Alergăm în stânga şi în dreapta şi rămânem uimiţi de felul în care timpul „trece aşa de grăbit” pe lângă noi.
Trăim in secolul vitezei. Lumea e din ce în ce mai tulburată, se afundă tot mai mult în „noaptea păcatului”. Divinitatea este tot mai negată, iar Dumnezeu pentru mulţi a devenit un „nimic”, un bătrân sătul de zile sau un poliţist care e cu „ochii în patru” şi aşteaptă să-l pedepsească pe cel care greşeşte. La urma urmei, dacă există Dumnezeu, stai şi te întrebi de ce lasă El să trăim o aşa viaţă grea, plină de încercări?
Fiind un copil al Său înalţi rugăciuni spre cer. Cauţi un răspuns, două sau mai multe. Şi vezi că ele întârzie uneori să apară. Ce faci?
Poate zi şi noapte strigi către Dumnezeu în speranţa că rugăciunea ta ajunge înaintea Sa. Poate te rogi în felul următor: „Ava, Tatăl meu, sunt copilul Tău, te rog ia aminte la cererile mele. Ochii mi se topesc de suferinţă, de lacrimi. Îmi întind mâinile spre Tine, îţi cer ajutorul dimineaţa şi seara. Chiar şi prietenii parcă ma uită, cei de aproape se fac nevăzuţi. Până şi Tu îţi ascunzi faţa de mine…”
Este un strigăt disperat al sufletului, plin de durere, este trist, dar adevărat. Poate că şi tu ai ajuns sau vei ajunge în asemenea momente când te vei îndoi de existenţa lui Dumnezeu. Ceri un semn şi parcă nu-l primeşti. Se închide cerul, tace. Vrei să vezi luminiţa de la capătul tunelului, vrei să te bucuri mai mult de viaţă, să zâmbeşti când razele soarelui încep să strălucească pe cerul vieţii tale.
Poate te întrebi: „până când să mai aştept?” Vestea bună e că o inimă care Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, va continua să aştepte raspunsul divin. Această atitudine de aşteptare este un semn al maturităţii spirituale. Şi Dumnezeu întotdeauna va onora pe cel care alege să se încreadă în El, indiferent de situaţia în care se găseşte.
Este aşa de minunat faptul că planurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna cele mai bune pentru noi. El are timpul Lui când hotărăşte să acţioneze, pentru că „orice lucru El îl face frumos la vremea Lui.” (Eclesiastul 3:11b)
Având o atitudine de aşteptare tu nu faci altceva decât să-I demonstrezi Domnului că vrei să rămâi în voia Lui, să-L asculţi, căci „ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.” (1 Samuel 15:22) ASCULTARE! Ascultarea de El implică de multe ori renunţare la tine, la confortul tău. Eşti gata să te laşi prelucrat în atelierul Celui mai mare Artist? Doreşti ca gândurile, atitudinilie, comportamentul tău să fei modelate de mâinile Creatorului?
Cizelarea, zdrobirea, frângerea doare, dar este necesară pentru că numai aşa poţi ajunge la un caracter cristic. De fapt aceasta doreşte Dumnezeu Tatăl, să creştem tot mai mult în asemănare cu El.
Cred că în mersul nostru către cer merită să ne dorim să fim şlefuiţi de mâinile Celui mai talentat designer, pentru că El, Dumnezeu, a pus în tine atâta frumuseţe! Vede în tine valoare şi vrea ca şi tu să o vezi; de aceea lasă ca diamantul din tine să strălucească în urma vieţii tale!

miercuri, 3 februarie 2010

Buzele și inima omului...

Buza care spune adevărul este întărită pe vecie.

Cine spune adevărul face o mărturisirea dreaptă.

Cine vorbește în chip ușuratic rănește ca străpungerea unei săbii, dar limba înțelepților aduce vindecare.

Cine-și păzește gura, își păzește sufletul.

Neliniștea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește.

O inimă liniștită este viața trupului.

O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit.

Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, și ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!

Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.

O privire prietenoasă înveselește inima, o veste bună întărește oasele.

Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii.

Cine își înfrânează vorbele, cunoaște știința, și cine are duhul potolit este un om priceput.

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

Cine are o inimă înțeleaptă își arată înțelepciunea când vorbește, și mereu se văd învățături noi pe buzele lui.

Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase.




Sursa: Proverbe

marți, 2 februarie 2010

Omul...

Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.

Ce este omul, ca să-Ţi aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi? L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale...

Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte.

Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui.

Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate.

Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit.

Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.

Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.

Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.

Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept.

Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!

Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.

Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos.

Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?

Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.

Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.

Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înţeleg totul.

Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.

Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate.

Omul nu este stăpân pe suflarea lui ca s-o poată opri, şi n-are nici o putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.

În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.


Sursa: Proverbe, Eclesiastul, Matei, Luca, Evrei.

luni, 1 februarie 2010

Ce este omul...

"Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp.
Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea."
- În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.

"Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului?"
El stă deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.

"Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte."

Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.
Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc."


Isaia 40:6-8,21,22,26,28-31

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Care este atitudinea ta?

Lumea sportivă l-a apreciat dintotdeauna pe Arnold Palmer. Acest mare jucător de golf nu s-a împăunat niciodată cu succesul său. Deși a câștigat sute de trofee și premii, singurul trofeu din biroul său este o mică cupă ponosită pe care a câștigat-o la prima sa victorie din Turneul Canadian din 1955. În afară de cupă, el mai are atârnată pe perete și o placă pe care sunt înscrise câteva cuvinte din care ne putem da seama cum a reușit să se mențină în frunte în toate competițiile de golf la care a participat. Iată ce scrie pe această placă:


Dacă crezi că ești sortit să pierzi, așa va fi.
Dacă crezi că-i mai bine să nu îndrăznești, nu te vei încumeta.
Dacă ești dornic să câștigi, dar crezi că n-o să poți,
Aproape sigur e că nu vei câștiga.
În lupta vieții nu câștigă totdeauna
Cel mai puternic sau mai iute dintre toți
Ci, mai degrabă, cel ce va învinge
Va fi acela care e sigur că poate.

Care este diferența dintre un jucător de golf care câștigă un turneu și Arnold Palmer? Talentul? Loviturile norocoase? Nici vorbă! Atunci când mai puțin de două lovituri îi separă pe primii douăzeci și cinci de jucători dintr-un turneu, diferența nu trebuie căutată în sfera talentului, ci în altă parte. Atitudinea este cea care îi departajează pe jucători. Oamenii cu gândire negativistă pot avea un început bun, urmat de câteva zile bune, apoi chiar câteva partide câștigate. Dar mai devreme sau mai târziu, de obicei mai devreme, atitudinea îi va atrage înapoi. Destinul nostru nu va fi niciodată determinat de o dispoziție de permanență nemulțumire sau de așteptări prea mari. Viața este plină de surpriză și modelarea atitudinii noastre este o sarcină pentru toată viața.
Suntem responsabili de atitudinile noastre!



Sursa: Dezvoltă liderul din tine, John C. Maxwell

joi, 28 ianuarie 2010

Trust in the LORD

Trust in the Lord, and do good;
Dwell in the land and cultivate faithfulness.

Rest in the Lord and wait patiently for Him;
Do not fret

For evildoers will be cut off,
But those who wait for the Lord, they will inherit the land.

The steps of a man are established by the LORD;
And He delights in his way.

Psalm 37 : 3, 7-9, 23

joi, 14 ianuarie 2010

Oamenii străzii

Dacă Domnul este atât de preocupat de fiecare membru al familiei Sale, inclusiv de cei săraci şi de cei fără adăpost, nu se cuvine oare să fim şi noi tot aşa? Data viitoare când vei trece pe lângă un om sau un copil al străzii, care poate îşi va fi făcut adăpost sub un acoperiş de carton, sau îi vei vedea căutând prin gunoaie după resturi de mâncare, încearcă să-i priveşti cu ochii lui Cristos. Cred că Mike Otto s-a gândit tocmai la aceasta când a scris cântecul "Privind cu ochii Lui":
Îngăduie-mi, o, Doamne,
Să privesc lumea cu ochii Tăi,
O lume de oameni care nu te vor, Doamne,
Dar o lume pentru care Tu ai murit.
Îngăduie-mi să îngenunchez cu Tine în grădină,
Să mi se umple ochii de lacrimi,
Pentru că, dacă aş vedea lumea ca Tine, o dată măcar,
Te-aş servi cu mai multă credincioşie.
Îngăduie-mi, o, Doamne, să privesc cu ochii Tăi
Lumea care Ţi-a batjocorit Numele Sfânt,
Când Te-au lovit şi Te-au scuipat, Doamne,
Ajută-mă să-i iubesc cum i-ai iubit Tu.
Îngăduie-mi, o, Doamne, să mă înalţ deasupra grijilor mele mărunte.
Şi să sufăr pentru oamenii pierduţi.
Pentru că, dacă aş putea vedea lumea ca Tine, o dată măcar,
Te-aş servi cu mai multă credincioşie.


Sursa: Femeia plăcută, June Curtis

luni, 11 ianuarie 2010

Omul potrivit la locul potrivit

Estera a câștigat un concurs de frumusețe, s-a căsătorit cu un împărat, a locuit într-un palat, a demascat un complot de exterminare a poporului evreu și i-a salvat. Povestirea ne arată importanța faptului de a fi la locul potrivit și de a fi influențați de oamenii potriviți. Așadar:
1. Locul unde te afli astăzi nu este un accident. Mardoheu, mentorul Esterei, a provocat-o și i-a schimbat viața pentru că i-a spus: ”cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?” Estera nu și-a propus să ajungă împărăteasă, dar odată ajunsă acolo, a trebuit să aleagă între confort și chemare. Este o alegere pe care o facem cu toții. ”Care este chemarea mea?” întrebi tu. Poate să fie slujba ta, căsnicia ta, îndatoriile tale de părinte, realțiile tale. Ar putea implica cartierul în care locuiești sau oferirea ta ca voluntar la biserică. Un lucru este limpede: când te cheamă Dumnezeu este ”timpul tău.” Noi suntem tentați să așteptăm un alt moment sau o ocazie mai importantă. Nu, nu-ți poți alege momentul; Dumnezeu face asta! Psalmistul a spus: Soarta mea este în mâna Ta.
2. Dumnezeu ne trimite anumiți oameni care să ne îndrume. Fără Mardoheu în viața ei, Estera nu și-ar fi înțeles chemarea. Și fără ajutorul lui, poate nu și-ar fi îmbrățișat-o niciodată! Așadar, cine este Mardoheul tău? Cine te cunoaște așa de bine încât să-ți clarifice care îți este chemarea? Cine te iubește suficient de mult pentru a te sprijini atunci când te abați de pe cale sau care să te întărească atunci când vrei să renunți sau te întorci înapoi? NU e posibil să avem toate virtuțile; cu toții avem goluri și slăbiciuni. De aceea Dumnezeu ne trimite oameni și avem nevoie de ei!


Sursa: Meditații zilnice.

duminică, 10 ianuarie 2010

El vine mereu la timp

John Walker scrie: ”În materie de timp, noi îl gestionăm, îl pierdem, îl petrecem și îl economisim. Am vrea să vină...am vrea să treacă...îl vedem cum zboară și tragem de el. Ne uităm la ceas și avem cu noi calendare, creându-ne iluzia că îl controlăm într-un fel. Dumnezeu controlează timpul. (...)” Cum ar fi credința ta dacă ai știi că nu Dumnezeu nu este surprins de circumstanțe și că lucrează în vederea unei concluzii sfinte și sănătoase? Georg Muller a așteptat odată pe un doc să-i fie adus un scaun special deoarece îl durea spatele și avea nevoie de el pentru o călătorie peste ocean. Când a sosit ora plecării, iar scaunul nu ajunsese încă, prietenii lui s-au oferit să-i cumpere ei un scaun, dar Muller a spus: ”Fie Dumnezeu îmi va da un scaun, fie îmi va da harul să mă descurc fără el.” Apoi, ca și cum ar fi fost un final de la Hollywood...scaunul a sosit,,,exact la timp! Cum ai reacționa, cum ai gândi și cum altfel ai trăi dacă ai fi absolut sigur că Dumnezeu se află la capătul termenului limită...chiar dacă mai sunt doar câteva secunde? Biblia spune: Isus Cristos este același ieri, azi și în veci. (Evrei 13:8) Timpul nu diminuează dragostea sau puterea Lui din viața ta. El a fost cu tine în trecut, El este cu tine acum și va fi cu tine în viitor.Pentru El o mie de ani sunt ca o zi. El dorește să te ducă în veșnicie și doar să te scape în ”week-end”. Când vezi lucrurile în felul acesta, imaginea de ansamblu se schimbă, nu-i așa?


Sursa: Mediații zilnice.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Îi neglijezi pe cei dragi?

Marele eseist și istoric scoțian Thomas Carlyle s-a căsătorit cu secretare sa Jane Welsh. Ea a continuat să lucreze pentru el, dar când aceasta s-a îmbolnăvit, Carlyle, care era profund devotat muncii sale, nu a băgat-o în seamă, așa că a lăsat-o să lucreze în continuare. Dar ea avea cancer și în cele din urmă a ajuns la pat. Deși Carlyle o iubea cu adevărat, și-a dat seama că nu prea are timp să stea cu ea și că nu-i poate acorda prea multă atenție. Apoi ea a murit. După înmormântarea Carlyle s-a dus în camera lui Jane, i-a văzut jurnalul ce stătea pe masă, l-a luat și a început să citească. Pe o singură pagină era trecut doar un rând: ”Ieri a petrecut o oră cu mine și m-am simțit ca în paradis: îl iubesc atât de mult.” O realitate pe care a fost prea orb să o vadă i se revela acum cu o limpezime zdrobitoare. Fusese prea ocupat ca să-și dea seama cât de mult a însemnat el pentru Jane. S-a gândit la toate momentele în care a fost preocupat de munca sa și nu a putut să-i dea atenție. Nu o văzuse suferind. Nu văzuse dragsotea ei. Întorcând pagina, a citit niște cuvinte pe care nu le va uita niciodată: ”Am ascultat toată ziua pentru a-i auzi pașii în hol, dar acum e târziu și cred că azi nu va veni.” A pus jurnalul înapoi pe masă și a alergat afară. Prietenii l-au găsit lângă mormântul ei, acoperit de noroi. Avea ochii roșii de plâns; lacrimile îi șiroiau pe obraz. ”Dacă aș fi știut, dacă aș fi știut”, striga el. După moartea lui Jane, Carlyle nu a mai scris decât foarte puțin. Tu ce faci? Îi neglijezi pe cei dragi?



Sursa: Meditații zilnice

vineri, 8 ianuarie 2010

Meditații despre...









Nu există înlocuitor pentru caracter. Poți cumpăra cunoștințe, dar caracterul nu este de vânzare.

Caracterul este ceea ce ești tu pe întuneric.

Singura persoană din lume care-ți poate ruina caracterul ești tu însuți.

Îi admirăm pe oamenii de geniu,
îi invidiem pe oamenii bogați,
ne temem de oamenii aflați la putere,
dar de încrezut, ne încredem numai în oamenii de caracter.

Ceea ce faci când n-ai nimic de făcut, îți dă pe față caracterul.

Caracterul, este ceea ce ai face dacă ai fi sigur că
nimeni nu va afla vreodată.

Reputație, este ce avem la sosire, caracter este ce suntem la plecare.

Caracterul unui om este ca și gardul de scânduri
”nu poate fi făcut să stea mai bine în picioare dacă-l dai cu vopsea”.

Slava lumii trece; popularitatea este doar un accident; bogățiile prind aripi; cei ce ne cântă osanale astăzi ne pot blestema mâine; singurul lucru cu adevărat durabil, este caracterul!

În clipa morții lăsăm în urmă tot ce avem,
dar luăm cu noi tot ceea ce suntem.

Dacă vrei să cunoști caracterul cuiva,
uită-te la felul în care-i tratează pe cei de la care nu poate câștiga nimic.

Reputația este ceea ce cred oamenii despre noi;
caracterul este ceea ce vede Dumnezeu că suntem.

Dumnezeu este mult mai interesat în caracterul nostru decât în confortul nostru.
El are ca scop nu să ne întărească în trup, ci să ne desăvârșească în spirit.

Caracterul este ceea ce pierdem ori de câte ori sacrificăm
un ideal înalt pe altarele popularității și profitului.

Ca să vezi cât de mare este un om, măsoară-i înălțimea idealurilor,
adâncimea convingerilor, lărgimea vederilor și lungimea răbdării.

”Character is what you are in the dark.” D. L. Moody