Totul are sens!

Fiecare circumstanţă dezvoltă caracterul.
Fiecare problemă are un scop.
Nimeni nu trece prin viaţă fără să aibă probleme. E chiar normal aş putea zice. Azi ai unele probleme de rezolvat, mâine, poate altele mai mari. Viaţa e un mozaic superb format din bine şi rău, triumf şi tragedii, victorii şi înfrângeri, bucurii şi tristeţi.
Acest mozaic îşi are frumuseţea doar atunci când ele sunt combinate. Nu ştiu tu pe care „pătrăţel” din mozaic te afli...în ce stare eşti...
Poate eşti pe culme. Acolo e soare şi îţi merge bine. Ai o inimă veselă, mulţumitoare şi zâmbet pe faţă.
Poate eşti în vale...acolo e întuneric şi frig. Inima e frântă şi tristă.
Indiferent de suişul sau coborâşul tău, acesta e în controlul Cuiva. Mă crezi?
Cred că timpul suferinţei e portiţa prin care devenim mai aproape de El. Probabil atunci se înalţă spre cer cele mai autentice şi sincere rugăciuni. Îmi place mult ce a spus Joni Eareckson Tada: „Când viaţa e roză, este posibil să plutim prin ea având cunoştinţe despre Isus, imitându-L, citându-I cuvintele şi vorbind despre El. Dar numai în suferinţă Îl cunoaştem pe Isus.”
Uneori doar în suferinţă învăţăm lucruri pe care nu le-am putea învăţa în nici un alt mod. Există totuşi şi partea bună a problemelor: ne „obligă” să ne întoarcem privirea spre Cel de sus şi să ne încredem în El, în loc să ne încredem în noi înşine.
Aşadar, fiecare problemă cu care te confrunţi e filtrată şi permisă de El. Încă înainte de a te naşte, zilele vieţii tale au fost scrise în calendarul Lui, iar tot ceea ce ţi se întâmplă are semnificaţie. Te las cu acest gând: „...ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…”
Deci, capul sus, totul are sens!
E.M