Colivia vieţii...

Uneori prietenii apropiaţi devin străinii de care fug. Mie uşor să mă închid şi să trăiesc într-o lume interioară perfectă. Îmi place să încui uşa coliviei şi să-mi trăiesc viaţa după bunul plac. Aici mă complac într-o stare de siguranţă pe care mi-o oferă gratiile. Nu există responsabilităţi, provocări, riscuri, eşecuri. Indiferenţa, ignoranţa şi insensibilitatea sunt la ele acasă. În acelaşi timp „colivia” mea e un loc care îmi oferă o viaţă într-un stil confortabil. Parcă nimic nu e primejdios... totul e perfect.

Se spune că începem să murim în momentul în care nu mai avem nimic pentru care merită să trăim. Sentimentele devin anesteziate iar sufletul alunecă spre o uşoară letargie.

Este o cădere uşoară. Obiceiurile bune devin rutină, credinţa banalitate, iar viaţa mediocră. Paradoxal însă, ceea ce dă valoare vieţii este însăşi trăirea scopului pentru care merită să fii gata să mori.

„Fără curaj nu există glorie!” spune un citat celebru. Curaj egal risc. Risc egal zi. Fiecare zi e unică. Are suişuri şi coborâşuri. Implică noi alegeri, alte lupte. Alte eşecuri pot fi transformate în succes, iar înfrângerile în victorii.

Cred că înlăuntrul fiinţei noastre există părţi care aşteaptă să fie redescoperite pentru a putea zbura. Curajul mă redescoperă. Îmi dă un scop. Vorbesc de acel scop „sălbatic” care mă face să tânjesc după libertatea de după gratii. Adrenalina, provocarea şi aventura stau dincolo de gratii. Există dorinţe care nu pot fi îngrădite şi nevoi care nu pot fi ignorate. Colivia este locul izolării, este o lume captivă care amortizează sufletul, mintea şi trupul.

A-ţi cunoaşte scopul vieţii înseamnă a avea curajul de a ieşi din colivie. Nu ignora oportunităţile şi nu fugi de ele, aleargă după ele. Nu-ţi lăsa sufletul debusolat să rătăcească pe străduţele coliviei, înconjurat de gratii. Ai curajul să-ţi doreşti mai mult, să lucrezi mai mult, să citeşti, să speri, să visezi şi să iubeşti mai mult!

Nu-ţi îngrădi sufletul în colivie, trăieşte-ţi viaţa dincolo de ea cu curaj!

E. M.

Totul are sens!

Fiecare circumstanţă dezvoltă caracterul.
Fiecare problemă are un scop.
Nimeni nu trece prin viaţă fără să aibă probleme. E chiar normal aş putea zice. Azi ai unele probleme de rezolvat, mâine, poate altele mai mari. Viaţa e un mozaic superb format din bine şi rău, triumf şi tragedii, victorii şi înfrângeri, bucurii şi tristeţi.
Acest mozaic îşi are frumuseţea doar atunci când ele sunt combinate. Nu ştiu tu pe care „pătrăţel” din mozaic te afli...în ce stare eşti...
Poate eşti pe culme. Acolo e soare şi îţi merge bine. Ai o inimă veselă, mulţumitoare şi zâmbet pe faţă.
Poate eşti în vale...acolo e întuneric şi frig. Inima e frântă şi tristă.
Indiferent de suişul sau coborâşul tău, acesta e în controlul Cuiva. Mă crezi?
Cred că timpul suferinţei e portiţa prin care devenim mai aproape de El. Probabil atunci se înalţă spre cer cele mai autentice şi sincere rugăciuni. Îmi place mult ce a spus Joni Eareckson Tada: „Când viaţa e roză, este posibil să plutim prin ea având cunoştinţe despre Isus, imitându-L, citându-I cuvintele şi vorbind despre El. Dar numai în suferinţă Îl cunoaştem pe Isus.”
Uneori doar în suferinţă învăţăm lucruri pe care nu le-am putea învăţa în nici un alt mod. Există totuşi şi partea bună a problemelor: ne „obligă” să ne întoarcem privirea spre Cel de sus şi să ne încredem în El, în loc să ne încredem în noi înşine.
Aşadar, fiecare problemă cu care te confrunţi e filtrată şi permisă de El. Încă înainte de a te naşte, zilele vieţii tale au fost scrise în calendarul Lui, iar tot ceea ce ţi se întâmplă are semnificaţie. Te las cu acest gând: „...ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…”
Deci, capul sus, totul are sens!
E.M

Fiecare zi...

Fiecare zi e un nou început.
Fiecare zi îţi dă şansa să lupţi, să speri, să zâmbeşti. Să plângi chiar.
Fiecare zi înseamnă muncă - examenul care bate la uşă, cartea care trebuie citită, curăţenia care trebuie făcută...
Fiecare zi îţi poate aduce reîntâlnirea prietenilor vechi în „timpuri noi.” Îţi dă şansa să cunoşti feţe zâmbitoare sau inimi întristate şi descurajate.
Faptul că eşti în viaţă e meritul Cuiva. Poţi să-I mulţumeşti pentru aceasta.
Nu ştiu ce zi vei avea azi.
Te vei frământa pentru întrebările fără răspuns...?
Te vei bucura şi vei zâmbi la gândul că....?
Vei fi mulţumit că n-ai pierdut vremea...că te-ai investit şi în viaţa altora?
Mi-ar plăcea ca la sfârşitul zilei să fii mulţumit cu tine însuţi. Să vezi bunătatea Celui de sus în bucata de pâine care te-a săturat, în gura de aer pe care ai respirat-o fără probleme, în stropii de apă care te-au răcorit într-o zi toridă. Să vezi grija Lui faţă de tine, trimiţând razele soarelui să te încălzească. Să simţi că n-ai fost singur, că au fost prieteni care au stat alături de tine. Păstrează-ţi sufletul tânăr, mintea curată, inima deschisă!
Te mai las cu un gând: bucură-te de această zi!

E.M.

O zi din viață

E o nouă dimineață. Încet se aprind luminile din blocurile vecine. E un semn că fiecare din noi are ceva de făcut. Ne cheamă școala, serviciul sau chiar treburile gospodărești. În cazul meu, școala își spune cuvântul. În drum spre ea, observ oameni grăbiți. Stațiile de tramvai sunt pline de elevi și nu numai, iar mașinile sunt prinse în trafic. Mă uit în jur. Zilnic văd același Chevrolet parcat în fața blocului. Chioșcul cu plăcinte calde e deschis. Vânzătoarea are deja clienți. Chiar și la Mc. Donald copilul din mașină își așteaptă cu bucurie Mac-chicken-ul. Observ zâmbetul de pe fața lui. E fericit. Mulțumit că are cine se îngriji de stomacul lui. Mai departe trec pe lângă un bătrânel sătul de zile. Arată groaznic. Părul e tare ciufulit, barba îi e cleioasă și hainele rupte. Miroase a de toate...E amărât și neîngrijit. Poate ultimul lui duș au fost picurii de ploaie lăsați de bunul Dumnezeu.
Mă uit la el cu mare milă. E de compătimit. Dar ce să fac? Dacă și firele din cap ne sunt numărate, atunci cu siguranță și el este cunoscut de Acel care i-a dat viața. Îl văd ca o piesă din puzzle-ul Creatorului iar ruga pe care o înalț pentru el în minutele următoare, îmi dă siguranță că și în această zi El îi va purta de grijă. Cum, nu știu, dar cred că o va face. Îmi văd mai departe de drumul meu. De departe zăresc școala. Căldura din clădire mă întimpină încă de la ușă. Mă gândesc: ”Ce fain! Nu voi dărdâi...dar acel moșuleț, săracul! Doamne, de ce?” Pe hol colegii îmi zâmbesc, mă salută. Mă simt înconjurată de atâta dragoste, de atâta veselie. Pacea și muțumirea îmi cuprind inima. Cursurile la care particip azi sunt chiar interesante. Învăț lucruri noi. Îmi plac profesorii. Văd atâta interes din partea lor. Sunt mulțumiți când predarea lor este eficientă și noi înțelegem. Fac mai mult decât e normal: rămân peste programul lor și lucrează cu noi la diferite proiecte pe care la avem de făcut. Ce dulce e îndrumarea lor!
Seara se lasă încet. Copacii pe lângă care trec sunt aceeași. Frunzele viu pictate în culorile toamnei dansează în bătaia vântului. Copiii cu obrajii roșii își continuă jocurile prin parc. Unii se dau pe leagăn sau topogan, alții fug, iar cei mici fac pași mărunți ajutați de mamele lor.
Mai încolo zăresc doi câini fără stăpâni. Au adormit pe un așternut de frunze unul lângă altul încercând să se încălzească.
Câțiva bătrânei își fac plimbarea de seară. Sunt așa drăguți...pănâ la adânci bătrâneți tot împreună. Într-un târziu ajung acasă și încep pregătirile pentru ziua de mâine, de va mai fi... Stau și mă gândesc și la mine. E un miracol. De unde energia necesară pentru ziua care aproape a trecut? Dar bucuria, pacea și mulțumirea pe care le-am simțit, pe care le-am trăit? Toate acestea doar prin puterea mea? Răspunsul e categoric nu! Pe lângă decizia care îmi aparține dimineață de dimineață de a aborda fiecare zi cu o notă optimistă, puterea Celui care m-a creat îmi e tărie. Îmi dau seama tot mai mult că o atitudine mulțumitoare îmi pregătește o zi veselă. Vreau mereu să fiu așa. Ajută chiar la sănătate, la frumusețe. Tu ce faci? Cum ești? Te provoc: fii optimist, mulțumit și privește viața prin ochi frumoși. Și dacă totuși se întâmplă să ai zile mai înnorate, nu uita: după nor iar vine soare, după greu iar zile ușoare.
Nu renunța la a încerca. Tu poți pentru că puterea lui Dumnezeu care este în tine poate totul!

Ultima zi...

Dacă aş şti că astăzi este ultima zi din viaţă, m-aş trezi dimineaţa mai devreme să vorbesc şi mai mult cu Tine ca să facem planuri pentru când
vom petrece veşnicia împreună...
Şi tot n-ar fi deajuns!
Dacă aş şti că astăzi este ultima dată când pot să-ţi admir creaţia, m-aş trezi devreme ca să-ţi văd, pentru ultima dată, zâmbetul
atunci când Îţi întinzi răsăritul
într-un colorit ce îmi ia glasul
şi mă face să Te laud fără cuvinte!
Dacă aş şti că astăzi este ultima zi îngăduită mie pe pământ cu creaţia Ta,
aş alerga să le spun tuturor că
încurând mă voi linişti în braţele Creatorului meu...
şi le-aş spune cât de bucuroasă sunt!
Dacă aş şti că astăzi îmi trăiesc ultima suflare în trup,
aş încerca să cuprind tot ce ai creat în inima mea
şi să mă satur, atât cât mai pot, de Cuvântul Tău.
Pentru că în cer voi fi cu Tine şi nu va mai trebui să-L citesc
fiindcă Însuşi Cuvântul îmi va vorbi tainic.
Dacă aş şti că astăzi este ultima mea zi din acest vas de lut,
m-aş ruga mai arzător pentru dragii mei care rămân aici,
încredinţându-i cu viaţa şi cu sufletul lor în mâna Ta, Părinte.
Dacă aş şti că astăzi este ultima mea zi din viaţă,
Ţi-aş cere iertare pentru fiecare dată când am avut posibilitatea
să spun semenului meu despre Tine...şi nu am făcut-o, spre ruşinea mea!


Alina Meze

În fiecare zi...

Nu voi cădea mai jos de mâna lui Dumnezeu
El nu mă va scuti de cădere
dar mă va prinde şi mă va ridica.
Îmi va tămădui rănile
şi mă va lăsa liberă
iar de un lucru pot fi sigură
că este lângă mine în fiecare zi!

Petra Wurth