miercuri, 24 februarie 2010

Detalii care contează

Răsfoiam zilele acestea revista promoțională a unui centru comercial din Oradea. Nici n-am dat greș: mușchi afumat, șuncă, kaiser, salam tărănesc și multe alte sortimente. M-am gândit: ”Oah, puţină șuncă n-ar strica! I-am și uitat gustul de când n-am mai mâncat așa ceva...” Salam? Sincer, nu-i preferatul meu...poate ai zice că sunt pretențioasă... Mi-am pus pofta în cui şi am continuat să răsfoiesc celelalte pagini. Mult mai târziu, după ce mi-am văzut de alte treburi, m-am pomenit cu o surpriză plăcută: şunca mult dorită a şi sosit la uşa mea. Poate crezi că este o coincidenţă şi cine ştie ce prietenă sau vecină a dorit să facă o binefacere. Chiar şi în cazul acesta, binefacerea n-ar fi fost doar o simplă coincidenţă, ci Acel Cineva a ţinut cont de „moftul” meu. Cu siguranţă dacă El este interesat de mine până şi în cel mai mic detaliu, atunci fiecare dorinţă, fiecare nevoie, luptă interioară sau alte probleme cu care mă confrunt, nu-I sunt străine. Îi pasă, are totul în control, chiar şi atunci când nu înţeleg modul cum lucrează în viaţa mea. Sunt ferm convinsă că de la pixul de care avem nevoie, prăjitura de care ne e poftă și până la jobb-ul necesar pentru câștigarea pâinii, toate acestea Îi sunt cunoscute. Probabil experiențe de genul acesta ai avut și tu. Nu rămâne indiferent, mulțumește-I chiar acum pentru lucrurile mărunte pe care le-a făcut în viața ta. De multe ori, fericirea noastră constă în îndeplinirea dorințelor mici. Fii sigur că dacă fiecare detaliu contează pentru Cel de sus, atunci cu atât mai mult fiecare experienţă de viaţă, eşec, înfrângere, dezamăgire sau bucurie prin care treci este importantă pentru El. Dorințele mici care ți se îndeplinesc sunt defapt miracole care au loc în viața ta. Oprește-te și spune-le un bun venit!

duminică, 21 februarie 2010

He never sleeps

Domne, dă-mi...

Fericire - doar atâta cât să mă facă să doresc cu adevărat cerul,
Încercări - cât să mă mențină în alertă, gata de a le face față,
Păreri de rău - îndeajuns ca să mă țină uman,
Speranță - suficientă pentru a fi optimist,
Eșecuri - doar atâtea cât să mă mențină umil,
Succes - doar atât cât să mă facă să nu mă mândresc,
Prieteni - atâția cât am nevoie să mă simt încurajat,
Entuziasm - atâta cât să privesc cu încredere ziua de mâine,
Perseverență - atâta cât să mă îndemne să devin mai bun astăzi decât ieri și mâine decât astăzi.

Rugăciunea Sfântului Francisc

Oare suntem gata să acceptăm totul din mâna Lui? Cred că atâta timp cât percepem și suferința ca o binecuvântare, da. El să ne ajute!

sâmbătă, 20 februarie 2010

Gândul zilei



”Dacă știu cum gândești, știu cine ești. Viața și caracterul tău sunt modelate și nuanțate de gândirea ta. Gândurile plăcute formează oameni plăcuți. Gândurile vesele determină vieți senine. Gândurile curate înseamnă curăție.
Păstrează-ți noblețea ideilor și lasă-te format de ele. Când îți construiești gândirea, de fapt îți clădești viața.”
Lester Troyer

sâmbătă, 6 februarie 2010

În drum spre cer

Viaţa este un dar dat de Isus. De la naştere şi până la moarte fiecare dintre noi, atât eu cât şi tu, suntem într-o continuă alergare. Alergăm în stânga şi în dreapta şi rămânem uimiţi de felul în care timpul „trece aşa de grăbit” pe lângă noi.
Trăim in secolul vitezei. Lumea e din ce în ce mai tulburată, se afundă tot mai mult în „noaptea păcatului”. Divinitatea este tot mai negată, iar Dumnezeu pentru mulţi a devenit un „nimic”, un bătrân sătul de zile sau un poliţist care e cu „ochii în patru” şi aşteaptă să-l pedepsească pe cel care greşeşte. La urma urmei, dacă există Dumnezeu, stai şi te întrebi de ce lasă El să trăim o aşa viaţă grea, plină de încercări?
Fiind un copil al Său înalţi rugăciuni spre cer. Cauţi un răspuns, două sau mai multe. Şi vezi că ele întârzie uneori să apară. Ce faci?
Poate zi şi noapte strigi către Dumnezeu în speranţa că rugăciunea ta ajunge înaintea Sa. Poate te rogi în felul următor: „Ava, Tatăl meu, sunt copilul Tău, te rog ia aminte la cererile mele. Ochii mi se topesc de suferinţă, de lacrimi. Îmi întind mâinile spre Tine, îţi cer ajutorul dimineaţa şi seara. Chiar şi prietenii parcă ma uită, cei de aproape se fac nevăzuţi. Până şi Tu îţi ascunzi faţa de mine…”
Este un strigăt disperat al sufletului, plin de durere, este trist, dar adevărat. Poate că şi tu ai ajuns sau vei ajunge în asemenea momente când te vei îndoi de existenţa lui Dumnezeu. Ceri un semn şi parcă nu-l primeşti. Se închide cerul, tace. Vrei să vezi luminiţa de la capătul tunelului, vrei să te bucuri mai mult de viaţă, să zâmbeşti când razele soarelui încep să strălucească pe cerul vieţii tale.
Poate te întrebi: „până când să mai aştept?” Vestea bună e că o inimă care Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, va continua să aştepte raspunsul divin. Această atitudine de aşteptare este un semn al maturităţii spirituale. Şi Dumnezeu întotdeauna va onora pe cel care alege să se încreadă în El, indiferent de situaţia în care se găseşte.
Este aşa de minunat faptul că planurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna cele mai bune pentru noi. El are timpul Lui când hotărăşte să acţioneze, pentru că „orice lucru El îl face frumos la vremea Lui.” (Eclesiastul 3:11b)
Având o atitudine de aşteptare tu nu faci altceva decât să-I demonstrezi Domnului că vrei să rămâi în voia Lui, să-L asculţi, căci „ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.” (1 Samuel 15:22) ASCULTARE! Ascultarea de El implică de multe ori renunţare la tine, la confortul tău. Eşti gata să te laşi prelucrat în atelierul Celui mai mare Artist? Doreşti ca gândurile, atitudinilie, comportamentul tău să fei modelate de mâinile Creatorului?
Cizelarea, zdrobirea, frângerea doare, dar este necesară pentru că numai aşa poţi ajunge la un caracter cristic. De fapt aceasta doreşte Dumnezeu Tatăl, să creştem tot mai mult în asemănare cu El.
Cred că în mersul nostru către cer merită să ne dorim să fim şlefuiţi de mâinile Celui mai talentat designer, pentru că El, Dumnezeu, a pus în tine atâta frumuseţe! Vede în tine valoare şi vrea ca şi tu să o vezi; de aceea lasă ca diamantul din tine să strălucească în urma vieţii tale!

miercuri, 3 februarie 2010

Buzele și inima omului...

Buza care spune adevărul este întărită pe vecie.

Cine spune adevărul face o mărturisirea dreaptă.

Cine vorbește în chip ușuratic rănește ca străpungerea unei săbii, dar limba înțelepților aduce vindecare.

Cine-și păzește gura, își păzește sufletul.

Neliniștea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește.

O inimă liniștită este viața trupului.

O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit.

Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, și ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!

Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.

O privire prietenoasă înveselește inima, o veste bună întărește oasele.

Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii.

Cine își înfrânează vorbele, cunoaște știința, și cine are duhul potolit este un om priceput.

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

Cine are o inimă înțeleaptă își arată înțelepciunea când vorbește, și mereu se văd învățături noi pe buzele lui.

Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase.




Sursa: Proverbe

marți, 2 februarie 2010

Omul...

Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.

Ce este omul, ca să-Ţi aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi? L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale...

Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte.

Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui.

Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate.

Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit.

Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.

Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.

Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.

Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept.

Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!

Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.

Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos.

Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?

Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.

Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.

Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înţeleg totul.

Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.

Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate.

Omul nu este stăpân pe suflarea lui ca s-o poată opri, şi n-are nici o putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.

În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.


Sursa: Proverbe, Eclesiastul, Matei, Luca, Evrei.

luni, 1 februarie 2010

Ce este omul...

"Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp.
Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea."
- În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.

"Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului?"
El stă deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.

"Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte."

Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.
Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc."


Isaia 40:6-8,21,22,26,28-31