luni, 20 decembrie 2010

Sărbătoarea e pe drum...


E pe drum. E grăbită. În jurul ei e forfotă. Străzile sunt aglomerate. Maşinile claxonează. Pietonii sunt grăbiţi, unii se răstesc la şoferi iar alţii îşi văd de drum liniştiţi. Se uită în jur. Observă plasele pline ale trecătorilor. Mandarine, portocale, bomboane de pom. Promoţiile sunt tentante şi cu greu ar putea rezista cineva la acele preţuri mici pe timp de criză. În supermarket-uri au început campaniile publicitare. Colindele răsună în urechile cumpărătorilor. Acestea au menirea să liniştească parcă atmosfera tensionată din jurul ei. Fredonând o melodie îşi continuă liniştită drumul. Zăreşte o femeie spălând geamurile, pregătindu-se pentru colindătorii pe care îi va avea doar peste câteva zile. La colţ de stradă brazi verzi şi înalţi stau gata pentru a fi cumpăraţi şi împodobiţi în case.
Privește spre cer. Zâmbește. Fulgii de zăpadă îi ating fața. Surâsul îi dispare în momentul în care zărește un biet moș scormonind ceva prin coșul de gunoi. E obosit, neîngrijit și înfometat. Tristețea i se citește pe față. Nu găsește nimic pentru a-și potoli foamea care îi răscolește stomacul. Înghețat și cu speranța că va găsi ceva de ronțăit la următorul coș de gunoi, își vede de drum. Îl privește cu milă, i se umezesc ochii, dar nu face nimic, nu poate... Trece pe lângă el. Atenția îi este îndreptată spre părinții care își țin fetița de mână. Sunt veseli. „E un copil norocos” gândește ea.
Cu pași mărunți se îndreaptă un copil al străzii cu mâna întinsă spre femeia care e în fața ei: „Tanti, îmi dai ceva de mâncare?” Trece pe lângă ei cu întrebarea care încă îi răsună în minte... Sărbătoarea e pe drum. În curând va bate la uşa fiecăruia. Se simte deja mirosul de brad, cozonaci şi sarmale.
Unii vor sărbători cu fast, alţii mai modest sau chiar deloc. În speranţa că vor primi câţiva bănuţi, unii vor colinda pe străzile îngheţate, dar alţii se vor mulţumi cu ecoul colindelor care vor răsuna.
Mai sunt patru zile până la ajunul Crăciunului. Cum vei întâmpina această sărbătoare? Cu o inimă goală, tristă, rănită sau dimpotrivă cu bucurie şi pace având o atitudine de mulţumire?
Sărbătoritul te priveşte. Lasă-ţi inima să dăruiască de Crăciun...iubeşte...slujeşte. Trăieşte un alt fel de Crăciun şi bucură-te cu cei din jurul tău. Ei sunt cei care dau farmec vieţii tale.

luni, 13 decembrie 2010

Spui multumesc?

Sărbătoarea se încheiase. Atmosfera revenise la normal. Era târziu şi nu putea să adoarmă. Pentru că nu bănuiam motivul mi l-a spus chiar ea: "Mă gândeam la toţi cei la care puteam să le mulţumesc şi n-am făcut-o: Lidia -la care nici nu m-am gândit că îmi va scrie, Dorin şi Florin -de atâtea ori m-au ajutat..." Şi lista persoanelor faţă de care şi-ar fi putut arăta recunoştinţa a continuat. Pe faţa ei vedeai tristeţea şi imediat ochii i s-au umezit. "Aş vrea să se mai pună o dată "cutia mulţumirii." Deşi, personal, am căutat să le mulţumesc la cât mai multe persoane, recunosc că nu mi-am făcut suficient timp pentru asta. Ar fi fost mai multe de apreciat, de mulţumit la cei din clasa mea, din şcoală, chiar şi la profesori. Privindu-i regretul s-a născut o fărâmă de întristare şi pe faţa mea. O întrebare mi-a răsunat în minte: "Dacă se va mai pune "cutia mulţumirii" pentru încă o săptămână, îmi voi face timp cu adevărat să scriu bileţele de recunoştinţă oamenilor minunaţi care mă înconjoară?"

G. B.

From Heaven with Love...

vineri, 3 decembrie 2010

Ceva fragil...

Orice fel de iubire presupune fragilitate. Indiferent ce vei iubi, cu siguranţă că inima ţi se va strânge şi chiar ţi se va rupe. Dacă vrei să te asiguri că va rămâne intactă, atunci nu cumva să-ţi dăruieşti inima cuiva, nici măcar unui animal. Înveleşte-o cu grijă de jur împrejur în ambalajul îndeletnicirilor tale, în micile tale frivolităţi; evită orice complicaţie; încuie-o în siguranţă în cufărul sau în sicriul egoismului tău. Dar în acel sicriu - absolut sigur, întunecat, nemişcat, de nepătruns, lipsit de aer - ea va suferi o transformare. Nu va fi sfâşiată, ci va deveni invincibilă, de nepătruns şi irecuperabilă... Singurul loc în afara Cerurilor, unde poţi fi la adăpost de toate pericolele iubirii... este Iadul.


C. S. Lewis - Cele patru iubiri