Sărbătoarea e pe drum...

E pe drum. E grăbită. În jurul ei e forfotă. Străzile sunt aglomerate. Maşinile claxonează. Pietonii sunt grăbiţi, unii se răstesc la şoferi iar alţii îşi văd de drum liniştiţi. Se uită în jur. Observă plasele pline ale trecătorilor. Mandarine, portocale, bomboane de pom. Promoţiile sunt tentante şi cu greu ar putea rezista cineva la acele preţuri mici pe timp de criză. În supermarket-uri au început campaniile publicitare. Colindele răsună în urechile cumpărătorilor. Acestea au menirea să liniştească parcă atmosfera tensionată din jurul ei. Fredonând o melodie îşi continuă liniştită drumul. Zăreşte o femeie spălând geamurile, pregătindu-se pentru colindătorii pe care îi va avea doar peste câteva zile. La colţ de stradă brazi verzi şi înalţi stau gata pentru a fi cumpăraţi şi împodobiţi în case.
Privește spre cer. Zâmbește. Fulgii de zăpadă îi ating fața. Surâsul îi dispare în momentul în care zărește un biet moș scormonind ceva prin coșul de gunoi. E obosit, neîngrijit și înfometat. Tristețea i se citește pe față. Nu găsește nimic pentru a-și potoli foamea care îi răscolește stomacul. Înghețat și cu speranța că va găsi ceva de ronțăit la următorul coș de gunoi, își vede de drum. Îl privește cu milă, i se umezesc ochii, dar nu face nimic, nu poate... Trece pe lângă el. Atenția îi este îndreptată spre părinții care își țin fetița de mână. Sunt veseli. „E un copil norocos” gândește ea.
Cu pași mărunți se îndreaptă un copil al străzii cu mâna întinsă spre femeia care e în fața ei: „Tanti, îmi dai ceva de mâncare?” Trece pe lângă ei cu întrebarea care încă îi răsună în minte... Sărbătoarea e pe drum. În curând va bate la uşa fiecăruia. Se simte deja mirosul de brad, cozonaci şi sarmale.
Unii vor sărbători cu fast, alţii mai modest sau chiar deloc. În speranţa că vor primi câţiva bănuţi, unii vor colinda pe străzile îngheţate, dar alţii se vor mulţumi cu ecoul colindelor care vor răsuna.
Mai sunt patru zile până la ajunul Crăciunului. Cum vei întâmpina această sărbătoare? Cu o inimă goală, tristă, rănită sau dimpotrivă cu bucurie şi pace având o atitudine de mulţumire?
Sărbătoritul te priveşte. Lasă-ţi inima să dăruiască de Crăciun...iubeşte...slujeşte. Trăieşte un alt fel de Crăciun şi bucură-te cu cei din jurul tău. Ei sunt cei care dau farmec vieţii tale.

Astăzi...

Fiecare zi din viaţa noastră este un nou cadou din partea lui Dumnezeu, de care să ne folosim. Astăzi, pentru omul necredincios, este ocazia de

a-şi pune viaţa în rânduială şi de a accepta mântuirea pe care i-o dă Isus. Astăzi, creştini, Dumnezeu vrea să ne vorbească prin Biblie, ca noi să cunoaştem mai mult voia Sa cu privire la toate lucrurile şi la toate lucrările care ne stau în faţă!
Astăzi este o zi potrivită pentru a ne ruga, pentru a mulţumi Dumnezeului nostru şi pentru a-I înfăţişa problemele noastre şi ale altora. Astăzi putem avea încredere că El ne va purta, ne va conduce, ne va ajuta. Astăzi, Mântuitorul poate fi văzut în noi, dacă redăm puţin din dragostea Sa, din bunătatea Sa, din încrederea Sa, dar şi din sfinţenia Sa. Astăzi este un moment favorabil pentru a spune un cuvânt de încurajare şi de mângâiere altora, pentru a face o vizită unui prieten bolnav, pentru a ajuta un vecin în nevoie.

Să folosim această ocazie chiar astăzi!

Sursa: Sămânţa bună, 2009

Chiar dacă suferi...

Ţi s-a întâmplat vreodată în viaţă să spui o asemenea frază înainte de culcare: „Aş vrea să adorm şi mâine să nu mă mai trezesc...?” Oare ce te-a determinat să gândeşti astfel? Ce situaţie te-a dat peste cap? Ai rămas fără un loc de muncă, fără prieteni? Treci printr-un eşec în viaţă şi simţi că nu mai ai putere să te ridici? Realizezi că nu mai poţi pune suflet în ceea ce făceai mai înainte cu atâta bucurie. Ochii nu-ţi mai strălucesc ca pe „vremuri”, zâmbetul de pe chipul tău păleşte pe zi ce trece tot mai mult...De ce atâta întristare?
Solomon, cel mai înţelept împărat al evreilor, spunea că este mai bună întristarea decât râsul...ce interesant, oare de ce?
Tot el dădea şi răspunsul: „Căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.” (Eclesiastul 7:3) Oare „de ce ai vrea să mori înainte de vreme?”, după cum spunea Eclesiastul. Gândeşte-te că Dumnezeu a făcut atât ziua fericirii, cât şi ziua nenorocirii. Uită-te cu băgare de seamă la toată lucrarea lui Dumnezeu, oare ai putea să îndrepţi ceea ce a făcut El strâmb? Nu începutul, ci sfârşitul unui lucru contează! Cum îţi duci la bun sfârşit ceea ce ai început? Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, ci mai degrabă doreşte-ţi înţelepciunea. Ea te va ajuta să-ţi păstrezi o inimă bună, sa ramâi calm în faţa tuturor valurilor care se ridică şi care cheamă mereu şi mereu cîte un alt val... Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire, iar pentru cei ce vad soarele, mult mai mult.(Eclesiastul 7: 11). Doreşte-ţi înţelepciunea, ea ţine în viaţă pe cei ce o au! Şi cine este înţelepciunea dacă nu Însuşi Dumnezeu!
Fii înţelept şi învaţă! Fiecare suferinţă îţi dă o lecţie, te ajută şi te pregăteşte pentru ceva mai greu. Cu fiecare treaptă urcată, câştigi mai multă înţelepciune!