Ţi s-a întâmplat vreodată în viaţă să spui o asemenea frază înainte de culcare: „Aş vrea să adorm şi mâine să nu mă mai trezesc...?” Oare ce te-a determinat să gândeşti astfel? Ce situaţie te-a dat peste cap? Ai rămas fără un loc de muncă, fără prieteni? Treci printr-un eşec în viaţă şi simţi că nu mai ai putere să te ridici? Realizezi că nu mai poţi pune suflet în ceea ce făceai mai înainte cu atâta bucurie. Ochii nu-ţi mai strălucesc ca pe „vremuri”, zâmbetul de pe chipul tău păleşte pe zi ce trece tot mai mult...De ce atâta întristare?
Solomon, cel mai înţelept împărat al evreilor, spunea că este mai bună întristarea decât râsul...ce interesant, oare de ce?
Tot el dădea şi răspunsul: „Căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.” (Eclesiastul 7:3) Oare „de ce ai vrea să mori înainte de vreme?”, după cum spunea Eclesiastul. Gândeşte-te că Dumnezeu a făcut atât ziua fericirii, cât şi ziua nenorocirii. Uită-te cu băgare de seamă la toată lucrarea lui Dumnezeu, oare ai putea să îndrepţi ceea ce a făcut El strâmb? Nu începutul, ci sfârşitul unui lucru contează! Cum îţi duci la bun sfârşit ceea ce ai început? Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, ci mai degrabă doreşte-ţi înţelepciunea. Ea te va ajuta să-ţi păstrezi o inimă bună, sa ramâi calm în faţa tuturor valurilor care se ridică şi care cheamă mereu şi mereu cîte un alt val... Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire, iar pentru cei ce vad soarele, mult mai mult.(Eclesiastul 7: 11). Doreşte-ţi înţelepciunea, ea ţine în viaţă pe cei ce o au! Şi cine este înţelepciunea dacă nu Însuşi Dumnezeu!
Fii înţelept şi învaţă! Fiecare suferinţă îţi dă o lecţie, te ajută şi te pregăteşte pentru ceva mai greu. Cu fiecare treaptă urcată, câştigi mai multă înţelepciune!
Solomon, cel mai înţelept împărat al evreilor, spunea că este mai bună întristarea decât râsul...ce interesant, oare de ce?
Tot el dădea şi răspunsul: „Căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.” (Eclesiastul 7:3) Oare „de ce ai vrea să mori înainte de vreme?”, după cum spunea Eclesiastul. Gândeşte-te că Dumnezeu a făcut atât ziua fericirii, cât şi ziua nenorocirii. Uită-te cu băgare de seamă la toată lucrarea lui Dumnezeu, oare ai putea să îndrepţi ceea ce a făcut El strâmb? Nu începutul, ci sfârşitul unui lucru contează! Cum îţi duci la bun sfârşit ceea ce ai început? Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, ci mai degrabă doreşte-ţi înţelepciunea. Ea te va ajuta să-ţi păstrezi o inimă bună, sa ramâi calm în faţa tuturor valurilor care se ridică şi care cheamă mereu şi mereu cîte un alt val... Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire, iar pentru cei ce vad soarele, mult mai mult.(Eclesiastul 7: 11). Doreşte-ţi înţelepciunea, ea ţine în viaţă pe cei ce o au! Şi cine este înţelepciunea dacă nu Însuşi Dumnezeu!
Fii înţelept şi învaţă! Fiecare suferinţă îţi dă o lecţie, te ajută şi te pregăteşte pentru ceva mai greu. Cu fiecare treaptă urcată, câştigi mai multă înţelepciune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu