sâmbătă, 26 decembrie 2009

Concert Colinde CBEE

http://vimeo.com/moogaloop.swf?clip_id=8348019&server=vimeo.com&show_title=1&show_byline=1&show_portrait=0&color=&fullscreen=1" />http://vimeo.com/moogaloop.swf?clip_id=8348019&server=vimeo.com&show_title=1&show_byline=1&show_portrait=0&color=&fullscreen=1" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true" allowscriptaccess="always" width="400" height="300">

concert'>http://vimeo.com/8348019">concert part 1 from Florin'>http://vimeo.com/user2841124">Florin Iosif on

miercuri, 16 decembrie 2009

Editura Casa Cărții Oradea

NOI APARIȚII

Ghid de artă creștină, MICHELLE P. BROWN
Acest ghid este o trecere în revistă a artei creștine ce cuprinde începuturile, drumul cultural și istoric, interesul pentru artă de-a lungul istoriei creştinismului cu etapele ei de indiferență sau exces, până în epoca modernă. Cartea nu se adresează doar celor care știu să îmbine culorile sau să cioplească piatra, ci tuturor celor interesați de patrimoniul cultural al lumii sau de înțelegerea forței emoționale și estetice a artei. Totodată veți descoperi lucruri interesante cum ar fi faptul că păunul era unul din simbolurile creștinismului primelor secole, despre a cărui carne se credea că nu putrezeşte devenind astfel un simbol ideal al Învierii, sau că gălbeneaua, care în lumea veche simboliza renașterea.
Veți afla că cel mai cunoscut dintre simbolurile creştinismului, peştele, pentru care termenul grecesc este Ichtus, a constituit un acrostih, lămurit de Tertulian, unul din părinţii Bisericii secolului al III-lea, literele sale putând fi dezvoltate spre a forma expresia în greacă Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru. Arta creştină a transmis de-a lungul istoriei învăţăturile religioase prin simboluri şi imagini recognoscibile reușind să unească puncte comune semnificative între artă, credințele creștine și contextul social. Grigore cel Mare a spus „În imagini citesc cei neştiutori de carte”, reușind să surprindă rolul artei în stimularea meditației private și a unei reacții afective și intelectuale din partea individului. Sfânta Scriptură susține această abordare vizuală prin mijloacele metaforice cu care caută să comunice conceptele extraordinare şi mecanismele ştiinţifice prin care planul lui Dumnezeu a fost îndeplinit.


Consiliere și psihoterapie pastorală, DR. SORIN SĂNDULACHE
A apărut pe piața românească o carte de specialitate, scrisă de autor român, care tratează problematica consilierii creștine din punct de vedere teoretic și practic, la un nivel științific și teologic de calibru.
Lucrarea dr. Sorin Săndulache este un manual laborios care are capacitatea de a-l conduce pe cititor într-o comunicare intrapersonală spre adâncurile și problema sufletului. Este o sinteză care deschide orizonturi spre descoperirea și înțelegerea câtorva dintre structurile și funcțiile psihicului omenesc, la care cititorul poate face referință pentru înțelegerea proprie și a semenului său. Lecturarea acestei cărți realizată cu iscusință și profesionalism, devine un instrument redutabil nu doar pentru slujitorii din segmentul social și religios, profesori sau studenți, ci pentru oricine este implicat în cea mai nobilă și îndeosebi cea mai grea muncă, aceea a lucrării cu sufletul oamenilor. Cu experiență și competență medicală, teologică și filozofică autorul sintetizează lucrarea în două părți: generală, cuprinzând datele teoretice ale consilierii și psihoterapiei de orientare creștină, și aplicativă, tratând domeni ale aplicării consilierii și psihoterapiei.
Valoarea informațiilor acestui volum recomandă cartea și consider că toți ar trebui să avem în bibliotecile noastre un astfel de exemplar, indiferent de aria de slujire sau activitatea profesională.

marți, 15 decembrie 2009

Dragostea ca sărbătoare

”Deși dragostea este un concept abstract, astfel că nu știm care este sensul său exact, ne apare deseori în mod clar, este ușor de identificat și se exprimă cu putere în cuvinte și în fapte. În dicționare cuvântul dragoste este definit îndeobște ca emoție, simțământ sau sentiment aparte față de ceva sau de cineva, în sensul că persoana care iubește nu-și poate controla sentimentele.
În Biblie însă, dragostea apare pe fondul unor termeni precum grijă, părtășie și slujire, denotând o anumită acțiune din partea celui care iubește.

Expresii reprezentative în lumea noastră de ofrande închinate dragostei sunt, de pildă, Sonetele din Portugalia ale poetesei Elizabeth Barret, scrise pentru a da glas sentimentelor ei legate de prietenia și dragostea nutrite pentru Robert Browning. Sonetele respective își au locul lor distinct în literatura universală ca tribut al acestei iubiri. Taj Mahal, impresionantul mausoleu de alabastru din nordul Indiei, a fost de fapt ridicat ca și cavou pentru Mumtaz Mahal la ordinele soțului său îndurerat, împăratul.
Capul lui Ioan Botezătorul adus pe farfurie a fost darul înfiorător oferit Salomei de către Irod, înnebunit de dansul acesteia cu unduiri senzuale. Mai aproape de vremurile noastre, Aristotel Onasis a fost gata să dea nu mai puțin de un milion de dolari pe diamante, o parte din insula Skorpios din Grecia și încă 20 de milioane risipiți într-un singur an doar pentru a face încântarea noii sale soții, Jackie Kennedy. Biblia ne pune în fața unei imagini cu totul diferite a dragostei - văduva care i-a dat Domnului tot ce avea, ultimul ei bănuț; prințul Ionatan, care a fost gata să-și dea viața pentru prietenul său, David, și, în sfârșit, cel mai mare dar al dragostei făcut de Mântuitorul Isus Cristos, care Și-a dat de bunăvoie viața pentru mine și pentru tine.

Cu toate că Ziua Sfântului Valentin este o sărbătoare păgână, ne oferă o bună ocazie de a ne îndrepta inimile și atenție înspre ”dragoste”, concept care, potrivit Scripturii, este bunul cel mai de preț al creștinilor, mai presus chiar decât credința și nădejdea.
Dragostea este o calitate necesară pentru a fi membri destoinici ai societății, vecini buni, soți curtenitori, soții de nădejde sau părinți care-și cresc frumos copiii. ”Dumnezeu este dragoste”, cu alte cuvinte, El este Creatorul, Modelul Suprem și Izvorul dragostei. Dragsotea Lui este neclintită, jertfitoare și milostivă.
Cel mai lung discurs despre dragoste este cel al apostolului Pavel din 1 Corinteni 13. O limbă pricepută, un glas profetic, o inimă milostivă, o minte luminată, o credință care mută munții, o dărnicie fără margini, o moarte de martir, sunt daruri de mică importanță în comparație cu mărețul dar al dragostei, care este un element esențial și obligatoriu în caracterul unui creștin. Această calitate a dragostei este descrisă până în cele mai mici detalii. Dragostea este îndelung răbdătoare. Cuvântul nu sugerează slăbiciunea, ci mai degrabă puterea; nu înfrângerea, ci biruința.Dragostea este plină de bunătate, este acea tandrețe cu care venim în întâmpinarea nevoilor și dorințelor persoanei iubite. Dragostea nu pizmuiește (este plină de mulțumire), ci mai degrabă este gata să dea altora cu bucurie, fără a aștepta vreo răsplată; ea nu urmărește un anumit scop, ci se dă pe sine până la jertfă. Dragostea este smerită, nu se umflă de mândrie, căci mândria este esența păcatului. Cel ce iubește este întotdeuna recunoscător pentru iubirea primită.
Dragostea este plină de înțelepciune, de curtoazie și farmec. Dragostea nu caută folosurile și drepturile sale. Rollo May spunea: ”Când iubim dăm și ce avem în centrul ființei noastre.” Cei ce iubesc se gândesc mai degrabă la datoriile lor, decât la drepturile lor, la responsabilități, iar nu la privielgii; sunt mereu recunoscători pentru viața pe care o au, fără a avea pretenții de la ceilalți. Dragostea are răbdare, fiind gata să aștepte un cuvânt de la Dumnezeu și să asculte de legea lui Dumnezeu. Dragostea este încrezătoare, se gândește mereu la bine și nu ține în seamă greșelile. Dragostea este milostivă și îndurătoare, răspunde imperfecțiunii și slăbiciunii cu înțelegere și nu dă în vileag confidențele care i se fac.
Dragostea este plină de siguranță și-L crede pe Dumnezeu când spune că nu-L putem iubi decât dacă iubim creația Sa, că nu-L ascultăm decât dacă avem o dragoste ca a Lui. Dragostea este plină de îndrăzneală, suferă totul, ține piept vorbelor rele și dezamăgirilor și învinge persecuțiile de orice fel. Dragostea nu va muri niciodată; ea nu se va sfârși, deoarece face parte din caracterul neschimbat al lui Dumnezeu Însuși.

Noi nu putem începe sau pune capăt dragostei după dorința noastră lăuntrică. Ajungem să iubim când acceptăm de bunăvoie ca particularitățile descrise mai sus să se dezvolte în viața noastră ancorată în Dumnezeu. Nu voi înceta niciodată să-mi iubesc aproapele care m-ar fi atacat sau trădat; soția care să-l iubească atunci când căsnicia lor stagnează; părinții nu vor înceta niciodată să-și iubească odraslele răzvrătite.
Adevărata dragoste este mistuitoare, necondiționată și nesfărșită. Ea depinde de cel ce iubește, și nu de cel iubit, de acțiunile noastre volitive, și nu de trăirile noastre emoționale; de starea și hotărârea noastră lăuntrică, și nu de împrejurările noastre și presiunile dinafară; de Dumnezeu YAHWEH Cel desăvârșit și nu de imperfecțiunea noastră umană.
Faceți-vă un scop în viață din a vă exprima dragostea în ascultare de porunca divină și ca stimulent al vieții și creșterii spirituale. Surprindeți-i pe cei din familie și pe cei dragi printr-un telefon sau printr-o vizită neașteptată, printr-o îmbrățișare, printr-un buchet de flori sau prin tandrețe.
Căutați metode noi și emoționante de a le spune că-i iubiți.”
Mult succes!

Preluat din Femeia plăcută lui Dumnezeu, Dorothy Kelley Patterson

vineri, 11 decembrie 2009

Doamne, Îți mulțumsc...

că Tu ești Tăria mea, chiar dacă mă simt slab și neputincios
că ești Psalmul meu chiar, dacă nu am cuvinte să mă rog
că ești Vindecarea mea chiar dacă rănit, îmi ling rănile
că ești Pacea mea chiar dacă mă simt nervos și neliniștit
că ești Calea mea, chiar dacă adesea îmi pare prea îngustă și pietroasă
că ești Adevărul meu, chiar dacă lumea din jurul meu vrea să te tăgăduiască
că ești Lumina mea, chiar dacă uneori umblu în întuneric
că ești Iertarea mea, chiar dacă știu că nu am meritat-o
că ești Mântuirea mea, chiar dacă uneori mă simt prins în lanțuri
că ești Credința mea chiar, dacă uneori mă plâng și mă îndoiesc
că ești Spernața mea, chiar dacă mă simt diperat și descurajat,
că ești Dragostea mea, chiar dacă inima mea nu simte ceea ce mintea știe deja de mult.
Doamne, Îți mulțumesc,
că nu trebuie să mă bazez pe sentimentele mele;
sunt nestatornice ca trestia șn vânt.
Mulțumesc că pot să construiesc pe Cuvântul Tău;
El rămâne neclintit și adevărat din veșnicie în veșnicie.


Claudia Casini

joi, 10 decembrie 2009

Deznădejdea...

e ca o fiară care se strecoară,
se apropie pe ascuns și fără zgomot,
mai întâi invizibilă și neștiută,
devenind apoi tot mai mare.
În special noaptea, în întuneric,
ea atacă precum un animal de pradă
și încearcă să înghită...

Fii cu ochii în patru și nu capitula,
ci rezistă, în ciuda oricărui necaz.

Și gândește-te:
Cineva veghează asupra ta!
El cunoaște ieșirea din tunelul în care te afli,
La El nu există nici un drum înfundat.

Marianne Hoely

miercuri, 9 decembrie 2009

Viața este o călătorie

Călătorim şi trebuie să o facem. Omul modern este mândru de a fi văzut alte locuri; mulţi explorează ţări noi. Cu toate acestea unii oameni aleg să nu-şi privească viaţa ca o călătorie. Ei găsesc un loc care le convine, se opresc acolo şi fac din staţia intermediară, staţia lor finală. În pofida perspectivei limitate şi a spaţiului restrâns pe care le au, se mulţumesc să rămâna acolo. Ei se adaptează mediului şi nu sunt atraşi de trenurile care trec pe lângă ei. Astfe, dorinţa de a continua călătoria se atenuează pe măsură ce trece timpul. Ei rămân în staţia lor, şi acceptă plictiseala, în final, ca pe un ingredient natural al vieţii. Totuşi, de la începutul şi până la sfârşitul ei, viaţa este o călătorie.
De aceea, începând încă din copilărie, curiozitatea şi dorinţa nestăvilită de a explora ar trebui să ne urmărească de-a lungul vieţii. Întotdeauna mai există ceva de descoperit în viaţă, în toată complexitatea ei, la toate nivelurile sale. Ceea ce a fost dificil înainte, ne dăm seama dintr-o dată că poate fi realizat. Scopuri noi ne stau întotdeauna înainte. Viaţa tebuie să devină o sursă de energie, care să ne împingă totdeauna înainte. Viaţa este asemenea unui mozaic. Zi de zi, an de an. Experienţă după experienţă şi înţelegere după înţelegere. Tabloul vieţii se dezvoltă treptat, la fel ca o plapumă de mozaic. Chiar şi atunci când tabloului nostru îi sunt adăugate alte bucăţi negre, ne putem simţi în siguranţă. Râsul şi bucuria, strălucirea şi măreţia îşi au şi ele locul lor în mozaic. Ceea ce face ca vieţile nostre să fie diferite de-ale celorlaţi, este combinaţia şi proporţia în care apar aceste elemente. Nu există două mozaicuri identice. Fiecare operă de artă este un original. Tu eşti unic! Bucură-te de lucrurile strălucitoare ale vieţii, dar acceptă şi lucrurile întunecate ale vieţii tale; fac parte şi ele din tine.

luni, 7 decembrie 2009

Niciodată nu este prea târziu să te schimbi....

Max Depree a spus: ”Până la urmă este important să ne amintim că nu putem deveni ceea ce trebuie să fim rămânând ceea ce suntem.”
Faptul că dacă încetezi să te mai schimbi te poți considera un om terminat este o realitate.
La ce ne gândim când auzim numele Alfred Nobel? În primul rând la premiul Nobel pentru pace. Dar puțini știu că aceasta este doar partea a doua a poveștii lui Nobel. Alfred Nobel a fost un chimist suedez care a făcut avere inventând dinamita și celelalte explozive puternice folosite în industria armamentului. La moartea fratelui lui, un ziar a publicat din greșeală un ferpar care se referea la Alfred. Decedatul era prezentat ca un om care s-a îmbogățit făcându-i pe oameni să se omoare între ei pe capete. Zguduit de această concluzie, Nobel a luat în acel moment o hotărâre: să-și folosească averea premiind realizările în favoarea umanității. Nobel a avut rara ocazie de a-și evalua viața la sfârșitul ei și totuși să trăiască destul de mult ca să-și poată îndrepta greșelile.
Comicul Jerry Lewis spunea că cel mai frumos dar de nuntă pe care l-a primit a fost un film cu întreaga ceremonie matrimonială. El afrima că atunci când lucrurile mergeau foarte prost în căsnicia lui, se închidea într-o cameră, își proiecta filmul și la sfârșit ieșea de acolo eliberat.
Mă îndoiesc că tu vei avea posibilitatea să îți proiectezi filmul vieții sau să îți citești ferparul în ziar, dar un lucru poți face cu siguranță: să te decizi chiar astăzi să te schimbi. Iar dacă schimbarea va fi benefică, când vei privi înapoi, o vei numi creștere.

Preluat din Dezvoltă liderul din tine, John C. Maxwell

duminică, 6 decembrie 2009

Latura întunecată a personalității

Strălucitul psihiatru elvețian Carl Jung își sfătuia pacienții să se familiarizeze cu ceea ce el numea ”latura întunecată” a sinelui, sau ”partea interioară a personalității.” Într-adevăr există o porțiune ascunsă a minții care este alcătuită din amintiri ale trecutului care ne îngrozesc și de care ne este rușine, plus natura meschină, josnică și egoistă care erupe ocazional și pe care încercăm să o scuzăm și să o explicăm într-o mie de feluri diferite. Vom fi foarte refractari să ne arătăm această latură altuia atât timp cât ea ne sperie. Presupunerea firească este că dacă îi lăsăm pe alții să ne vadă această parte întunecată, ei ne vor urî. Dar în general ei sunt mai îngăduitori cu noi decât suntem noi față de propria persoană. Și începe să funcționeze o alchimie curioasă. Pentru că am împărtășit altcuiva secretele noastre cele mai adânci, începem să ne înțelegem mai bine cu noi înșine.
Pot afirma chiar că nu te poți cunoaște niciodată cu adevărat decât ca rezultat al faptului că te descoperi în fața altuia. Când te deschizi față de o persoană, înveți cum să-ți intensifici contactul cu adevăratul tău sine, iar apoi devii capabil să-ți călăuzești destinul pe baza acestei cunoașteri. Oracolul din Delphi recomanda: ”Cunoaște-te pe tine însuți”, dar noi am putea extinde acest sfat: ”Lasă-te cunoscut și apoi te vei cunoaște pe tine însuți.” De aici provine o parte din satisfacția și energia izvorâte din cele mai bune prietenii.
Dacă persoana iubită ne acceptă cu părțile noastre întunecate, acest act de încredere ne dă puterea să ne acceptăm pe noi înșine.
Practica creștină a confesiunii a fost recunoscută întotdeauna pentru efectul terapeutic. Biblia recomandă: ”Mărturisiți-vă deci unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați”(Iacov 5:16) Nu întâmplător Biblia spune că dacă ne conștientizăm latura întunecată, vom deveni întregi. În moduri pe care nu le înțelegem complet, autodezvăluirea ne ajută să vedem lucruri, să simțim lucruri, să imaginăm lucruri, să sperăm la lucruri pe care nu le-am fi crezut nicicând posibile. Invitația la transparență este deci, de fapt o invitație la autenticitate.

Preluat din Importanța prieteniei, Alan Loy McGinnis

vineri, 27 noiembrie 2009

Măștile...

„De ce ne ascundem atât de des în spatele măștilor? Oscilăm între impulsul de a ne dezvălui și impulsul de a ne proteja, tăinuind ceea ce se petrece înăuntrul nostru. Tânjim să fim cunoscuți, dar dorim să rămânem ascunși. Ne înconjurăm cu ziduri din diferite motive. Unii îl admiră pe eroul James Bond, care este dur, inexpresiv pe sine din punct de vedere emoțional, detașat de orice implicare emoțională. Și unii dintre noi presupunem că vom fi îndrăgiți dacă putem deveni astfel de indivizi impenetrabili, care nu permit nimănui să pătrundă dincolo de exteriorul dur. Adevărat, unii ne vor admira pentru aceste calitați. Dar admirația nu conduce neapărat la intimitate. Un motiv mai serios pentru care ne ascundem în spatele măștilor este teama de respingere. Dacă, după ce-ți deschizi sufletul, prietenul te părăsește, efectul poate fi devastator. Mulți dintre noi ne-am construit fațade bine puse la punct, fiindcă suntem convinși că, dacă ceilalți ne-ar vedea așa cum ne vedem noi înșine, priveliștea i-ar îndepărta. Autodezvăluirea are efectul opus. Când o persoană își scoate masca, ceilalți sunt atrași spre ea.
Unii dintre noi facem tot posibilul să ne ascundem originea umilă, când sinceritatea în acestă privință i-ar dezarma pe cei din jur și i-ar atrage într-o conexiune mai intimă cu noi.
Producătorului de spactacole de operă Sol Hurok îi plăcea să spună că Marian Anderson nu a devenit pur și simplu mare, ci a devenit mare într-un fel simplu. Iată cuvintele lui:

Acum cîțiva ani, un reporter i-a luat un interviu lui Marian și a rugat-o să-i spună care a fost cel mai important moment din viața ei. Mă aflam în cabina ei și eram curios să-i aud răspunsul. Știam că avea multe momente importante dintre care să aleagă. A fost seara în care Toscanini îi spusese că avea vocea cea mai bună a secolului. A fost concertul privat pe care l-a dat la Casa Albă pentru familia Roosevelt și pentru Regele și Regina Angliei. Primise premiul Bok în valoare de 10.000 de dolari ca recunoaștere a faptului că era persoana care a făcut cel mai mult pentru orașul său natal, Philadelphia.
Mai presus de toate, a fost acea duminică de Paște de la Washington, când în fața statuii lui Lincoln, cântase pentru șaptezeci și cinci de mii de oameni, printre care se numărau membri ai Guvernului, ai Curții Supreme de Justiție și majoritatea membrilor Congresului.

Care din aceste momente memorabile a fost ales? „Nici unul din aceste”, spune Hurok. „Domnișoara Anderson i-a declarat reporterului că momentul cel mai important din viața ei a fost ziua când s-a dus acasă și i-a spus mamei că nu mai era nevoie să spele rufele vecinilor pentru a câștiga un ban.”
Dacă ne hotărâm să construim mai multe ferestre și mai puține ziduri, vom avea mai mulți prieteni.”

Preluat din Importanța prieteniei, Alan Loy McGinnis

luni, 16 noiembrie 2009

O zi din viață

E o nouă dimineață. Încet se aprind luminile din blocurile vecine. E un semn că fiecare din noi are ceva de făcut. Ne cheamă școala, serviciul sau chiar treburile gospodărești. În cazul meu, școala își spune cuvântul. În drum spre ea, observ oameni grăbiți. Stațiile de tramvai sunt pline de elevi și nu numai, iar mașinile sunt prinse în trafic. Mă uit în jur. Zilnic văd același Chevrolet parcat în fața blocului. Chioșcul cu plăcinte calde e deschis. Vânzătoarea are deja clienți. Chiar și la Mc. Donald copilul din mașină își așteaptă cu bucurie Mac-chicken-ul. Observ zâmbetul de pe fața lui. E fericit. Mulțumit că are cine se îngriji de stomacul lui. Mai departe trec pe lângă un bătrânel sătul de zile. Arată groaznic. Părul e tare ciufulit, barba îi e cleioasă și hainele rupte. Miroase a de toate...E amărât și neîngrijit. Poate ultimul lui duș au fost picurii de ploaie lăsați de bunul Dumnezeu.
Mă uit la el cu mare milă. E de compătimit. Dar ce să fac? Dacă și firele din cap ne sunt numărate, atunci cu siguranță și el este cunoscut de Acel care i-a dat viața. Îl văd ca o piesă din puzzle-ul Creatorului iar ruga pe care o înalț pentru el în minutele următoare, îmi dă siguranță că și în această zi El îi va purta de grijă. Cum, nu știu, dar cred că o va face. Îmi văd mai departe de drumul meu. De departe zăresc școala. Căldura din clădire mă întimpină încă de la ușă. Mă gândesc: ”Ce fain! Nu voi dărdâi...dar acel moșuleț, săracul! Doamne, de ce?” Pe hol colegii îmi zâmbesc, mă salută. Mă simt înconjurată de atâta dragoste, de atâta veselie. Pacea și muțumirea îmi cuprind inima. Cursurile la care particip azi sunt chiar interesante. Învăț lucruri noi. Îmi plac profesorii. Văd atâta interes din partea lor. Sunt mulțumiți când predarea lor este eficientă și noi înțelegem. Fac mai mult decât e normal: rămân peste programul lor și lucrează cu noi la diferite proiecte pe care la avem de făcut. Ce dulce e îndrumarea lor!
Seara se lasă încet. Copacii pe lângă care trec sunt aceeași. Frunzele viu pictate în culorile toamnei dansează în bătaia vântului. Copiii cu obrajii roșii își continuă jocurile prin parc. Unii se dau pe leagăn sau topogan, alții fug, iar cei mici fac pași mărunți ajutați de mamele lor.
Mai încolo zăresc doi câini fără stăpâni. Au adormit pe un așternut de frunze unul lângă altul încercând să se încălzească.
Câțiva bătrânei își fac plimbarea de seară. Sunt așa drăguți...pănâ la adânci bătrâneți tot împreună. Într-un târziu ajung acasă și încep pregătirile pentru ziua de mâine, de va mai fi... Stau și mă gândesc și la mine. E un miracol. De unde energia necesară pentru ziua care aproape a trecut? Dar bucuria, pacea și mulțumirea pe care le-am simțit, pe care le-am trăit? Toate acestea doar prin puterea mea? Răspunsul e categoric nu! Pe lângă decizia care îmi aparține dimineață de dimineață de a aborda fiecare zi cu o notă optimistă, puterea Celui care m-a creat îmi e tărie. Îmi dau seama tot mai mult că o atitudine mulțumitoare îmi pregătește o zi veselă. Vreau mereu să fiu așa. Ajută chiar la sănătate, la frumusețe. Tu ce faci? Cum ești? Te provoc: fii optimist, mulțumit și privește viața prin ochi frumoși. Și dacă totuși se întâmplă să ai zile mai înnorate, nu uita: după nor iar vine soare, după greu iar zile ușoare.
Nu renunța la a încerca. Tu poți pentru că puterea lui Dumnezeu care este în tine poate totul!

duminică, 15 noiembrie 2009

Râsul prieteniei

Ceasul sună de zor, vântul șuieră groaznic, iar picurii de ploaie lovesc fără milă în geam. Așadar încă de dimineață se anunță o zi mohorâtă. Cum nu e timp de pierdut, în câteva minute ies din casă în grabă mare. Împreună cu colega mea zorim spre școală. În timp ce încercăm să evităm băltoacele ținându-ne bine de umbrelă, suntem zărite de un cunoscut care se oferă să ne ducă cu mașina pe o astfel de vreme. Respir ușurată... dar, ups! Mă trezesc cu ușa trântită în nas. „Au, capu` meu” e tot ce reușesc să mai aud. Colega mea se izbise cu capul de mașină. Durerea prin care trecea avea să mă asigure câteva secunde mai târziu că nu realizase ce a făcut. Deși situația de față excludea orice chicotit, izbucnesc în râs. Se spune despre noi românii că știm să facem haz de necaz. Probabil e jenant să-i râd în față când ea stă gata să sugrume cucuiul ce-și făcuse nedorit apariția.
Și totuși, îmi permit să râd cu poftă fără a mă simți vinovată. Reacția ei mă face să mă simt liberă. În loc să mă bruscheze cu o vorbă tăioasă pentru felul în care mi-am arătat ”empatia”, zâmbește și încearcă să destindă atmosfera. ”Oaw, ce fain!”, mă gândesc. În ciuda vremii mohorâte și a incidentului suferit, reacția ei îmi permite să fiu eu însămi. De ce? Vă las să ghiciți? Ei da, aleg totuși să vă dezvălui secretul. E vorba de un singur cuvânt: PRIETENIE. Datorită prieteniei ești ascultat cu răbdare chiar dacă ai aceeași poveste de împărtășit iar și iar, ți se oferă un umăr pe care să plângi, ești acceptat așa cum ești, înțeles și ajutat să te îndrepți când caracterul tău dă greș. Toate acestea se întâmplă când ai parte de un prieten adevărat. Aceasta este concluzia la care am ajuns: îmi este o prietenă adevărată, o comoară venită din cer. Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine un prieten adevărat valorează mult. El este cel care te ajută și te încurajează să privești viața prin ochi de învingător. Se știe că vârfurile cele mai înalte ale munților primesc primele raze ale soarelui.
Doar cu ajutorul unui prieten adevărat reușești să te ridici mai sus și mai sus pentru ”a atinge” calmul și strălucirea soarelui, când furtuna și întunericul încearcă să te cuprindă.
De fapt, cred că și Dumnezeu atunci când ne-a creat, a intenționat să ne facem prieteni adevărați, să învățăm să comunicăm și să relaționăm. Suntem niște ființe care tânjim după nevoia de apartenență, de valoare și aceasta poate fi satisfăcută doar în cadrul oferit de o prietenie adevărată. Cicero spunea: ”A scoate prietenia din viață e ca și cum am scoate soarele din lume.” Fă-ți loc de prietenie în viață și soarele va străluci în ea!

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Tu ce-ți dorești?

”Era primăvară, totuși vroiam să fie vară:
cu zilele ei lungi și calde și cu viața liberă de afară.
Era vară, totuși vroiam să fie toamnă:
cu frunzele ei colorate și aerul răcoros și clar.
Era toamnă, totuși vroiam să fie iarnă:
cu zăpada ei frumoasă și perioada veselă a Crăciunlui.
Era iarnă, totuși vroiam să fie primăvară:
cu căldura ei și natura care înflorește.
Eram un copil, totuși vroiam să fiu mai degrabă un adult:
să mă bucur de libertate și de respect.
Aveam douăzeci de ani,
totuși aș fi preferat să am treizeci de ani:
matur și cu experiență.
Aveam patruzeci de ani,
totuși aș fi preferat să am douăzeci de ani:
tânăr și fără griji.
Eram pensionar, totuși aș fi vrut să am patruzeci de ani:
să am rațiunea trează și să fiu fără neputințele bătrâneții.
Viața mea trecuse, fără ca eu să fi primit vreodată ceea ce
am vrut să am.”

Este poezia unui adolescent, înzestrat cu o capacitate de discernământ neobișnuită pentru vârsta lui, citată de Charles R. Swindoll în predica: ”Who Gets The Glory” (Cui îi revine slava).

Sursa: Ethos pentru familie, 2\2009.

luni, 9 noiembrie 2009

Dar cine iubește...

Cine se caută pe sine însuși, se pierde,
Cine compară, va fi nemulțumit.
Cine pretinde, va fi trecut cu vederea,
Cine invidiază, va fi evitat
Cine se bazează pe lucruri trecătoare, pleacă gol.

DAR:

Cine dă, primește.
Cine se smerește, va fi înălțat.
Cine este recunoscător, culege mulțumire.
Cine iartă jignirile, află libertatea.
Cine își dă grijile lui Dumnezeu, devine relaxat
Cine se bazează pe Domnul, trăiește minunat
Cine iubește, trăiește în lumină.


Sursa: Ethos pentru familie 2/2009

vineri, 6 noiembrie 2009

„DE CE?” – marele mister

Omul este ca vremea! Așa cum vremea se schimbă, tot așa de schimbător este și el. Azi e zi senină, caldă, cu glasuri şi zâmbete vesele de copii, cu cântări de păsări ce nu obosesc ciripind, iar mâine e zi înnorată, rece şi urâtă. Vânturi urlă, mările se înfurie. În viață omul experimentează suișuri și coborâșuri. Uneori stă pe „culmi”, faţa îi radiază, zâmbetul îi ajunge la urechi. Momentele „roz” din viaţă îl înalţă, îl fac să simtă că trăieşte, că e cineva şi că viaţa merită trăită. Şi apoi, ca o ploaie rece de toamnă, toate visele şi speranţele i se duc. Greutăți, probleme, o vorbă rea sau urâtă, îl transformă în acel om dur, acru și morocănos. E deja schimbat.
De ce? Datorită circumstanțelor? Totul în jurul lui se face negru. Domnul Pesimism îi ia locul domnişoarei Optimiste. Nu se mai vede bun de nimic. Nu-şi mai simte locul în nici un punct din acest Univers. Multe gânduri „obraznice” şi rele îi perindă prin minte. Rotiţele creierului încep să se învârte, să lucreze. De ce tocmai eu arăt aşa? De ce am rămas fără loc de muncă? De ce atâtea responsabilităţi? De ce unii prieteni la care nici nu mă aşteptam, mă dezamăgesc? De ce atâtea cupluri care au început frumos sfârşesc prin certuri şi apoi divorţ? Atâţia copii rămân abandonaţi, chiar sunt avortaţi în timp ce alte cupluri fac tot posibilul să aibă un copil în familia lor? Atâtea inundaţii, cutremure, foc, războaie încearcă oamenii bătuţi de soartă. Şi totuşi, chinuitoarea întrebare rămâne aceeaşi: DE CE? Oare există un răspuns la aceste întrebări? Şi dacă da, care e el? Viața este o combinație perfectă de antiteze: întristare şi fericire, întuneric şi lumină, bogăție și sărăcie, împlinire și frustrare, iubire și ură, văi adânci şi munţi înalţi. Cred că lista ar putea continua, dar mă opresc aici. Viața e ca un puzzel, în care fiecare din aceste ”piese” își are rostul. De multe ori ne întrebăm de ce e așa, ne frământăm, căutăm răspunsuri și nu aflăm. Cred că ele se împletesc așa de bine între ele, pentru că doar atunci când gustăm amarul, știm ce înseamnă dulcele, doar atunci când plângem, știm ce e râsul, doar atunci când suntem triști, ne putem dori mai mult să fim veseli. Fiecare emoție trebuie prețuită, fiecare situație din viață trebuie privită cu o atitudine optimistă. În orice lucru rău este câte un lucru bun de învățat, principiu bazat pe cuvântul pe care Isus ni-l spune în Biblie: ”toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu.” (Romani 8:28)
Prin urmare, chiar dacă de ce-urile noastre nu primesc întotdeauna un răspuns, cred că viața e prea scurtă și prea frumoasă pentru a ne omorî timpul cu căutatul răspunsurilor. Mai degrabă cred că ar fi benefic să vedem partea frumoasă a lucurilor și să nu ne lăsăm copleșiți de atâtea de ce-uri, să ne pierdem în detalii fără rost și să lăsăm să treacă pe lângă noi clipele plăcute din viață. Așadar, fii un observator bun și înțelept, pentru că un înțelept ascultă sfaturile ce i se dau.

joi, 29 octombrie 2009

El ştie ce urmăreşte!

Când Dumnezeu doreşte să-l instruiască pe un om,
Când doreşte să-l trezească,
să-l echipeze,
Când Dumnezeu doreşte să-l modeleze pe un om
Să joace cel mai nobil rol;
Cân El tânjeşte din toată inima,
Să-l facă pe un om atât de curajos şi de îndrăzneţ,
Încât întreaga lume
să rămână uimită,
Atunci, priveşte metodele Sale, urmăreşte căile Sale!
Cum El desăvârşeşte fără milă,
Pe cel pe care îl alege în mod regesc;
Cum îl loveşte cu ciocanul şi îl face să sufere,
Şi îl transformă cu lovituri puternice
În tipare şi în modele de lut
Pe care numai Dumnezeu le poate înţelege,
În timp ce inima torturată a omului strigă
Şi acesta ridică spre cer mâini imploratoare...
Totuşi, Dumnezeu apleacă, dar nu rupe niciodată,
Când El lucrează binele omului.
Cum foloseşte El pe cel pe care îl alege,
Şi cum îl umple cu putere extraordinară!
Cu fiecare act, El îl provoacă să încerce
Splendoarea Sa.
Dumnezeu ştie ce urmăreşte!


Sursa: Un pas mai departe, Joni Eareckson Tada & Steve Estes

miercuri, 28 octombrie 2009

Îngrijorările...

"Îngrijorările cu privire la viitor sunt ca nişte şoareci care rod azi brânza de mâine. Lipsa de încredere şi de speranţă face din grijile de poimâine o mare povară." Nico

"Grijile sunt dobânzile pe care le plătim pentru greutăţi, înainte ca ele să devină scadente." Autor necunoscut.


Când lepădăm hainele, ar trebui să lepădăm şi grijile. Dumnezeu îţi cunoaşte ziua de ieri, dă-i-o pe cea de azi, El se va îngriji de cea de mîine." Ernst Modersohn


"Fiecare om, şi cel mai mic, e în mâna lui Dumnezeu ca şi cum ar fi singura Lui grijă. Domnul a poruncit îngerilor Săi să te păzească, în toate căile tale." după Psalmul 91,11


"Roiul îngrijorărilor şi decizilor lipsite de importanţă cu privire la desfăşurarea orelor următoare a tulburat rugăciunile mele mai mult decât orice pasiune sau plăcere." C. S. Lewis


"Grijile aruncă adesea umbre mari asupra lucrurilor mărunte." proverb suedez


"Aruncaţi toate îngrijorările voastre asupra Lui, căci El Însuşi îngrijeşte de voi." 1 Petru 5,7


"Grijile sunt ca nişte bebeluşi: cu cât le dezmierzi mai mult, cu atât cresc mai bine." Douglas Herold


"Umbra cea mai mare în viaţa oamenilor provine din faptul că, de regulă, ei îşi stau lor înşişi în soare." Ralph Waldo Emerson


Sursa: Revista creştină Ethos, 2005

marți, 27 octombrie 2009

Citate...

"Te rog" şi "Mulţumesc" formează un tot unitar cu buza de sus şi cea de jos a gurii noastre. C. H. Spurgeon

"Dacă îţi ascunzi capul în nisip, perspectiva nu se îmbunătăţeşte." Thomas Wolfgang Kessler

"Oamenii recunoscători sunt precum câmpurile roditoare: dau înapoi de zece ori ceea ce primesc." August von Katzebue

"Recunoştinţa este cheia spre vistieria vieţii noastre." Liselotte Nold

"Oamenii cei mai fericiţi nu sunt aceia care au cel mai mult, ci aceia care pot mulţumi cel mai mult." W. J. Oehler

"Am nevoie de ceva în viaţa mea care să îmi dea valoare. Indiferent unde mă găsesc pe scară profesională. Indiferent dacă am atins ţelurile vieţii mele sau nu. Am nevoie de ceva care să îmi dea valoare chiar dacă eu nu mă găsesc vrednic de a fi iubit. Chiar dacă nu mă simt înţeles de oameni. Şi din cauza asta, textul următor mi se adresează mie: "Poporul care stă în întuneric, vede o lumină mare. Şi această lumină luminează şi peste cei ce locuiesc în ţara întunecată." Dacă lumina lui Dumnezeu este în noi, vom găsi exact aceea la care suntem de fapt chemaţi." Bruno Waldvogel - Frei


Sursa: Revista creştină Ethos, 2006

luni, 26 octombrie 2009

Despre integritate

”Cu cât ești mai credibil, cu atât oamenii investesc în tine mai multă încredere, oferindu-ți astfel privilegiul de a influența vieți. Cu cât ești mai puțin credibil, cu atât încrederea oamenilor în tine este mai mică și cu atât mai repede îți vei pierde capacitatea de a-i influența.”
La conferințele organizate de John C. Maxwell, liderii îi spuneau: ”Sper că îmi puteți da câteva idei despre cum ar trebui să-mi schimb compania.” Răspunsul lui a fost mereu același: ”Scopul meu este să vă dau idei despre cum trebuie să vă schimbați dumneavoastră; dacă veți realiza asta, și organizația dumneavoastră se va schimba.” Totul evoluează și involuează în funcție de conducere. Secretul progresului fără involuție este integritatea. Dar de ce este ea așa de importantă integritatea? Pentru că ea:
  • clădește încrederea;
  • atrage după sine o mare putere de influență;
  • dă naștere la idealuri înalte;
  • dă naștere unei reputații solide, nu numai unei imagini;
  • înseamnă să experimentez mai întâi eu, înainte să-i conduc pe alții;
  • îl ajută pe lider să fie mai credibil, nu doar deștept;
  • este o realizare câștigată cu greu.
Bill Graham spunea că: ”Integritatea este liantul care face din viața noastră un întreg. Trebuie să ne străduim mereu să ne păstrăm integritatea intactă. Dacă ne pierdem averea, nu am pierdut nimic; dacă ne pierdem sănătatea, am pierdut ceva; dacă ne pierdem tăria de caracter, am pierdut totul.” Clădește-ți viața pe fundamentul integrității. Poezia ”Oare sunt cinstit față de mine?”, Edgar Guest, poate fi folosită ca pe un ”test-oglindă” ca să îți evaluezi situația:

”Sunt partenerul meu pe viață, pe acest pământ,
De aceea vreau să mă cunosc, să știu exact cum sunt,
Să fiu în stare drept în ochi să mă privesc
În ceas de asfințit, când voi fi nevoit să socotesc.
Nu vreau s-ascund pe-un raft uitat de lume
O tolbă plină cu secrete despre mine.
Și să mă amăgesc mereu, trecând pe lângă locul ferecat
Că nimeni nu mai știe cine sunt eu cu-adevărat
Nu vreau cu false nestemate eu să mă mândresc
Cu fruntea sus vreau printre oameni să pășesc.
După respectul semenilor mei tânjesc
Deși sunt mulți cei care la mărire și arginți se îmbulzesc
Eu vreau cu dragoste să pot să mă privesc.
Pe scena vieții rolul ce mi-e dat mi-l voi juca
Într-un spectacol autentic, nu o cacealma.
Nu pot, chiar dacă aș vrea, să mă ascund de mine
Căci eu văd tot ce altora ascuns le va rămâne;
Nicicând nu voi putea să fug de ce-i adevărat
Căci, orice-ar fi, ca să rămân cu mine împăcat
Eu vreau să mă respect și să am cugetul curat.”

Fii un om integru!

Sursa: Dezvoltă liderul din tine, John C. Maxwell

luni, 19 octombrie 2009

De ce nu ascultă Dumnezeu toate rugăciunile?

Să ne închipuim că Dumnezeu ar asculta toate rugăciunile. Desigur, vom începe cu rugăciuni pentru lucruri necesare. Dar rapid vom trece la mai mulți bani, o mașină mai mare sau poate o casă, poate chiar o vilă cu privire la mare. După câtva timp vor exista numai șefi care vor merge în mașini de lux și vor locui în case foarte mari.
Și copiii noștri vin cu multe dorințe la noi: să privească la nesfărșit la televizor, să primească numai înghețată și dulciuri, jucării fără număr, să nu se culce, să nu meargă la școală...Dacă ne iubim copiii, nu le vom îndeplini toate aceste dorințe nechibzuite și excesive. Altfel nu ar putea deveni niște oameni realiști.
Observăm că paradisul visat pe pământ nu este, din nefericire, posibil. Acest lucru nu pentru că Dumnezeu nu ne împlinește toate dorințele, ci pentru că nu vom reuși să lucrăm corect cu toate lucrurile și să păstrăm măsura. De aceea Dumnezeu alege în dragostea și în înțelepciunea Sa din nenumărate rugăciuni, acelea care ne fac oameni maturi, folositori, care merg pe calea Sa. Dacă ne încredem în intențiile dragostei lui Dumnezeu și trăim într-o părtășie intimă cu El, vom învăța să ne rugăm în așa fel, încât El să ne asculte. Dumnezeu dorește să ne dăruiască din belșug, dar ceea ce consideră El că este important.


Sursa: Sămânța bună, 2009

vineri, 9 octombrie 2009

Trandafirul

Poetul german Rainer Maria Rilke (1875 - 1926) și-a petrecut o parte din anii studenției la Paris. Strada pe care mergea la universitate era foarte aglomerată. Într-un colț ședea tot timpul o cerșetoare cu ochii în pământ și cu mâna întinsă. Poetul nu-i dădea nimic, dar prietena lui îi întindea adesea niște bănuți.
- De ce nu-i dai nimic sărmanei femei? întrebă fata. La aceasta poetul răspunse:
- Trebuie să îi dăm ceva pentru inimă, nu să-i punem niște bănuți în mâini. A doua zi, poetul a venit cu un trandafir abia înflorit și l-a pus în mâna cerșetoarei. Cerșetoarea l-a privit pe poet, s-a ridicat de jos, a luat mâna poetului și a sărutat-o. Apoi a plecat strângând trandafirul la piept. Opt zile, femeia nu a mai fost văzută la locul unde stătea cu mâna întinsă.
- Din ce-o fi trăit femeia în aceste zile? întrebă fata.
- Din trandafir, zise poetul.
Un cuvânt bun, un gest frumos au un impact pozitiv asupra sufletelor oamenilor. „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint.” (Proverbe 25:11)


Sursa: Sămânța buna, 2009

luni, 5 octombrie 2009

Astăzi...

Fiecare zi din viaţa noastră este un nou cadou din partea lui Dumnezeu, de care să ne folosim. Astăzi, pentru omul necredincios, este ocazia de
a-şi pune viaţa în rânduială şi de a accepta mântuirea pe care i-o dă Isus. Astăzi, creştini, Dumnezeu vrea să ne vorbească prin Biblie, ca noi să cunoaştem mai mult voia Sa cu privire la toate lucrurile şi la toate lucrările care ne stau în faţă!
Astăzi este o zi potrivită pentru a ne ruga, pentru a mulţumi Dumnezeului nostru şi pentru a-I înfăţişa problemele noastre şi ale altora. Astăzi putem avea încredere că El ne va purta, ne va conduce, ne va ajuta. Astăzi, Mântuitorul poate fi văzut în noi, dacă redăm puţin din dragostea Sa, din bunătatea Sa, din încrederea Sa, dar şi din sfinţenia Sa. Astăzi este un moment favorabil pentru a spune un cuvânt de încurajare şi de mângâiere altora, pentru a face o vizită unui prieten bolnav, pentru a ajuta un vecin în nevoie.
Să folosim această ocazie chiar astăzi!
Sursa: Sămânţa bună, 2009

duminică, 28 iunie 2009

Eşti dipus să slujeşti?

La ce te duce gândul când auzi cuvântul slujitor? Cineva care este fără succes, fără voinţă, sau fără scop? Falsa noastră definiţie a cuvântului slujitor este exprimată în The Sarcastic Beatitudes (n. tr. Fericirile sarcastice) de JB Philips, care a scris şi o parafrazare a Noului Testament: "Ferice de cei tupeişti, căci ei îşi vor afla cale. Ferice de cei cu obrazul gros, căci ei nu vor fi răniţi. Ferice de cei care se plâng, căci ei vor avea parte de toată atenţia. Ferice de cei blazaţi, căci ei nu se îngrijorează niciodată de păcat. Ferice de stăpânii de sclavi, căci ei obţin rezultate. Ferice de cei lacomi, căci ei primesc ceea ce-şi doresc." Cum S-a prezentat Domnul Isus pe Sine Însuşi? "Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea viaţa" (Marcu 10:45). El a pus în practică ce a predicat. Ascultă sunetul apei care curge în lighean în timp ce Dumnezeu întrupat spală murdăria de pe picioarele ucenicilor nevrednici, apoi spune: "Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru." Unii dintre noi ne-am dori să fim ecouri ale smereniei Sale. Ruth Calkin, scriitoare şi poetă, şi-a exprimat această dorinţă în volumul Mă întreb: "Tu ştii, Doamne, cu câtă ardoare Te slujesc în lumina reflectoarelor, cu câtă îndrăzneală vorbesc la grupul de surori, cât radiez la un grup de părtăşie. Dar mă întreb, cum aş reacţiona dacă mi-ai arăta lugheanul cu apă şi mi-ai cere să spăl picioarele aspre ale unui bătrân cocoşat şi plin de riduri, zi de zi şi lună de lună, într-o încăpere unde nimeni nu ar vedea şi pe care nimeni nu ar şti-o. Eu mă între. Te întrebi şi tu?

Sursa: Cuvântul lui Dumnezeu, 2009

sâmbătă, 27 iunie 2009

Ultima zi...

Dacă aş şti că astăzi este ultima zi din viaţă, m-aş trezi dimineaţa mai devreme să vorbesc şi mai mult cu Tine ca să facem planuri pentru când
vom petrece veşnicia împreună...
Şi tot n-ar fi deajuns!
Dacă aş şti că astăzi este ultima dată când pot să-ţi admir creaţia, m-aş trezi devreme ca să-ţi văd, pentru ultima dată, zâmbetul
atunci când Îţi întinzi răsăritul
într-un colorit ce îmi ia glasul
şi mă face să Te laud fără cuvinte!
Dacă aş şti că astăzi este ultima zi îngăduită mie pe pământ cu creaţia Ta,
aş alerga să le spun tuturor că
încurând mă voi linişti în braţele Creatorului meu...
şi le-aş spune cât de bucuroasă sunt!
Dacă aş şti că astăzi îmi trăiesc ultima suflare în trup,
aş încerca să cuprind tot ce ai creat în inima mea
şi să mă satur, atât cât mai pot, de Cuvântul Tău.
Pentru că în cer voi fi cu Tine şi nu va mai trebui să-L citesc
fiindcă Însuşi Cuvântul îmi va vorbi tainic.
Dacă aş şti că astăzi este ultima mea zi din acest vas de lut,
m-aş ruga mai arzător pentru dragii mei care rămân aici,
încredinţându-i cu viaţa şi cu sufletul lor în mâna Ta, Părinte.
Dacă aş şti că astăzi este ultima mea zi din viaţă,
Ţi-aş cere iertare pentru fiecare dată când am avut posibilitatea
să spun semenului meu despre Tine...şi nu am făcut-o, spre ruşinea mea!


Alina Meze

vineri, 26 iunie 2009

În fiecare zi...


Nu voi cădea mai jos de mâna lui Dumnezeu
El nu mă va scuti de cădere
dar mă va prinde şi mă va ridica.
Îmi va tămădui rănile
şi mă va lăsa liberă
iar de un lucru pot fi sigură
că este lângă mine în fiecare zi!

Petra Wurth

marți, 23 iunie 2009

Fii ceea ce eşti!


Oamenii caută cu înfrigurare aplauzele publice şi se tem de dezaprobarea mulţimii, trag mereu cu urechea să afle părerea lumii despre ei, ratând unica şansă de a fi ei înşişi ceea ce sunt. Nu poţi preveni vorbirea de rău a celor din jur. Moise, marele om al lui Dumnezeu, a fost criticat chiar de sora sa. Asemenea lui, orice om cu frica lui Dumnezeu poate fi expus bârfei oamenilor, care adesea vorbesc fără să gândească. Nu te preocupa cu părerile altora! Fii tu însuţi ceea ce eşti: un om cu respectul faţă de Dumnezeu. Nici chiar petele de pe caracterul tău şi păcatele tale dacă sunt mărturisite lui Dumnezeu, nu te vor împiedica să fii ceea ce eşti în realitate: o persoană chemată de Mântuitorul Isus să se bucure de rezultatele lucrării Sale. Nu permite vorbelor altora sau greşelilor din trecut să-ţi răpească ceea ce ai câştigat prin credinţa în Isus!

"Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge."
Proverbe 14:15




Sursa: Sămânţa bună, 2009

miercuri, 17 iunie 2009

God will make a way








http://www.youtube.com/watch?v=J5qx2eg_6U0

joi, 11 iunie 2009

Ofertă pentru tine!

Imaginează-ţi că eşti pus în următoarea situaţie: printr-un concurs oarecare, ai câştigat dreptul ca o bancă să depună în contul tău în fiecare dimineaţă suma de 86.400 euro.
Banca însă îţi cere să respecţi două reguli: ceea ce n-ai cheltuit într-o zi nu se mai adaugă la suma din ziua următoare, ci se pierde; banca poate oricând să se retragă.
Ce ai face cu aceşti bani? Gândeşte-te şi citeşte mai departe. Această bancă este TIMPUL. În fiecare dimineaţă primeşti din partea lui Dumnezeu 86.400 de secunde pe care nu poţi să le pui deoparte; odată trecută ziua, ele sunt definitv pierdute... De aceea ar fi bine să ai mereu rugăciunea lui Moise în minte: "Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă" (Psalmul 90: 12). Încearcă să foloseşti cu înţelepciune secundele, minutele, zilele. Fiecare secundă contează, pentru că astfel pierdută, "banca" poate în orice moment să spună că nu mai este dispusă să continue oferta... Grăbeşte-te să spui acest mesaj tuturor celor care nu sunt prea dispuşi să preţuiască secundele!
Preţuieşte fiecare zi, ea este un dar pentru tine, nu un drept care ţi s-ar cuveni!


Sursa: Sămânţa bună, 2009

marți, 9 iunie 2009

27 de azvârliri (spirituale) distractive

Te-ai gândit vreodată cum îţi poţi "curăţa" inima? Ţi-ar plăcea să fii o persoană care să nu aibe probleme cu îngrijorarea, gelozia, bârfa, invidia şi lista poate continua. Iată câteva idei pentru curăţarea inimii tale pe care le-am cules din cartea O atitudine ca a Mariei, Joanna Weaver. Începe cu câte un lucru o dată şi cere-I Domnului să te ajute.

1. Gelozie - eşti tot ce poţi fi, bucură-te cu ce ai!
2. Perfecţionism - doreşte să faci ce poţi mai bine, şi mulţumeşte-te cu cât ai reuşit.
3. Regrete - nu poţi repara greşelile, dar poţi învăţa din ele.
4. Ruşine - dacă ai cerut iertarea lui Dumnezeu, acceptă realitatea iertării!
5. Vinovăţie - nu mai arăta cu degetul la altcineva.
6. Glume proaste - umorul grosolan rareori zideşte; ci doar denigrează.
7. Dispreţul de sine - iartă-te pe tine însuţi şi mergi mai departe. Dumnezeu a făcut-o deja!
8. Bârfa - dacă nu poţi spune ceva în faţa celuilalt, n-o spune defel.
9. Frică - opreşte-te şi roagă-te pentru a nu te lăsa pradă fricii.
10. Irascibilitate - numără până la zece sau ia-ţi o pauză.
11. Fantezii - nu rata viaţa prin evadare regulată.
12. Invidie - învaţă să-ţi doreşti ceea ce ai.
13. Minciuni - aruncă obiceiul adevărurilor pe jumătate, al exagerărilor şi al dezamăgirilor.
14. Înjurături - elimină orice cuvânt care pare nevinovat.
15. Nemulţumire - nu o încuraja sau repeta...împrăşti-o.
16. Procese de conştiinţă - nu-ţi face rezervare pentru aceste preocupări şi nu-i încuraja nici pe alţii.
17. Nerecunoştinţă - caută lucruri pentru care să fii mulţumitor; spune şi altora de ele.
18. Comparaţie - acceptăt-te pe tine însuţi şi apreciază-i pe alţii.
19. Nerăbdare - dezvoltă îndelunga răbdare, fără a te plânge.
20. Cuvinte negândite - întreabă: "Chiar trebuie să spun asta?"
21. Pasivitate - finalizează lucrurile luând poziţie.
22. Lene - fă azi un lucru pe care nu vrei să-l faci.
23. Îngrijorare - adaugă: "Dragă Isuse", la frica ta şi transform-o în rugăciune.
24. Avariţie - dă cuiva ce îţi place mult.
25. Negativism - obişnuieşte-te să cauţi binele în orice situaţie.
26. Autocompătimire - plângi cinci minute, dacă trebuie neapărat, apoi suflă-ţi nasul şi mergi mai departe!
27. Pofta - elimină dorinţa trebuie să am lucrul acesta chiar acum faţă de oameni şi de obiecte.

luni, 8 iunie 2009

Campanie împotriva violenţei verbale

Campanie educativă în licee

Campanie fictivă realizată de mine şi colegii mei din anul I de la Colegiul Biblic Est European, secţia Jurnalism, pentru cursul Bazele Publicităţii, prof. Radu Marius. Tema campaniei a fost "Violenţa verbală", targetul-elevii de liceu iar mijloacele pentru propagandă alese au fost pliantele, un spot radio şi unul tv.

Spot TV




Flayer faţă / verso

duminică, 31 mai 2009

Victorie...

Cinci sugestii pentru biruirea obiceiurilor care ne împiedică să păşim victorioşi, oferite de Chuck Swindoll:

1. Pune punct scuzelor. Refuză a face comentarii de genul: "O, aşa sunt eu - aşa am fost dintotdeuna şi aşa voi fi. Nimeni nu e perfect."
Asemenea scuze dovedesc neascultare şi te încurajează să diminuezi sau să ignori complet lucrarea de convingere a Duhului lui Dumnezeu.

2. Aplică strategia. Apropie-te de ţintă cu o puşcă nu cu un pistol. Ocupă-te pe rând de fiecare obicei, nu de toate o dată.

3. Fii realist. Nu se va întâmpla instantaneu. Nici nu va fi uşor. Nici nu se va rezolva permanent peste noapte. Dar falimentele repetate sunt mai bune decât sclavia.

4. Fii curajos. Conştientizează că eşti pe drumul victoriei finale...prima dată în mulţi ani! Entuziasmul întăreşte autodisciplina şi inspiră o atitudine de determinare.

5. Începe astăzi. Acesta este momentul cel mai potrivit până acum. A amâna ar însemna a accepta înfrângerea, iar aceasta va intensifica şi prelungii lupta încrederii în sine.



Sursa: O atitudine ca a Mariei, Johanna Weaver.

joi, 28 mai 2009

Dietă pentru suflet

Cea mai eficientă dietă pentru omul firesc care poate fi încercată, este regimul din Isaia 30:20 a ("Domnul vă va da pâine în necaz, şi apă în strâmtorare"). Deşi aceasta îţi limitează hrana la doar două sortimente de mâncare - apă şi pâine- este eficientă în punerea sub control a naturii tale inferioare şi în întărirea muşchilor tăi spirituali. Nu te îngrijora că trebuie să îţi cumperi ingredientele. Viaţa - şi însuşi Dumnezeu- tind să ţi le lase la uşă.

Pâinea încercărilor, primul fel
Cuvântul încercare folosit în Vechiul Testament înseamnă orice, de la un lucru îngust până la o pietricică în pantof. Încercarea poate însemna nenorocire, calamitate, un eveniment sau o împrejurare potrivnică. Ea nu este un meniu foarte cerut, dar se pare că Dumnezeu o foloseşte deseori în vieţile copiilor Săi. Încercarea nu doar scoate la lumină ceva din substratul fiinţei noastre, ci caută să scoată şi ceva bun din noi...pentru că încercarea credinţei lucrează răbdare.

Apa suferinţei, felul doi
Suferinţa face referire la o stare de necaz, de chin, nevoie, încercare, nenorocire. Aceasta nu este o băutură aleasă, este greu de înghiţit. Suferinţa se referă la acele perioade din viaţa noastră când ne simţim greu apăsaţi, dureros chiar. Vestea bună e că atunci când acceptăm suferinţa ca ocazie pentru a ne face părtaşi suferinţei lui Isus, din viaţa noastră va izvorî dulceaţa lui Cristos, nu amărăciune. Departe de a fi o pedeapsă, încercarea şi suferinţa sunt menite să ne aducă înţelepciune. Felul în care primeşti aceste două daruri va schimba lucrurile! Încercarea şi suferinţa te pot umple de amărăciune sau te pot face mai bun. Depinde de tine ce alegi!



Sursa: Inspirată din O atitudine ca a Mariei, Johanna Weaver.







sâmbătă, 23 mai 2009

Observă posibilităţile!

Cu siguranţă că la toţi ne plac oamenii care ne încurajează. Chiar şi numai câteva cuvinte sunt suficiente pentru a ne scoate dintr-o stare proastă sau pentru a ne calma. Observă însă, că atunci când spui cuiva cuvinte de încurajare poate fi în acelaşi timp o adevărată autoîncurajare. Când oamenii îţi împărtăşesc speranţele şi visurile lor, fii cel care observi oportunităţile ascunse de acele situaţii. Prea mulţi sunt cei care observă problemele... Fiind oameni foarte ocupaţi, suntem adeseori reticenţi în situaţii cînd ar trebui să încurajăm, pentru că ne simţim obligaţi să ne implicăm şi să acceptăm provocările celeilalte persoane. Dar încurajarea nu înseamnă a face munca în locul altuia sau a-i împlini visurile. Nu înseamnă să devenim aclamatorii permanenţi al cuiva. Dar sunt modalităţi simple de încurajare care necesită relativ puţin timp - observând talentul sau abilităţile unui copil, aducând aminte unui prieten descurajat de succese realizate în trecut sau ajutându-i pe adolescenţi să-şi planifice următorii paşi pentru a-şi atinge obiectivele. Simpla ascultare atentă, însoţită de cuvinte precum: "povesteşte-mi mai departe", poate fi deasemenea o încurajare. La fel ca încurajarea blândă care sfătuieşte pe cineva să facă ceea ce trebuie.
De aceea, mângăiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.
(
1 Tesaloniceni)


Sursa: După The Worn Out Women, (Femeia epuizată), Alice Gray

miercuri, 20 mai 2009

Începe ziua cu o atitudine iertătoare!

Începe ziua aceasta cu un duh iertător. Iartă-i chiar şi pe cei care nu îţi cer iertare. Poate au fost multe zilele în care ai fiert de mânie din cauza unui cuvânt sau a unei fapte aruncate în viaţa ta de o persoană neatentă sau indiferentă. Poate ai pierdut multe ore valoroase imaginându-ţi revanşa sau confruntarea...dar acum oferă în tăcere iertarea ta, o dată pentru totdeauna, chiar şi celor care cred că nu au nevoie de ea. Prin iertare, nu mai eşti consumat de gânduri nepotrivite. Renunţă la amărăciunea ta. Astfel, vei fi din nou mulţumit în sufletul tău şi util celor din jur. Începe ziua aceasta cu o atitudine iertătoare. Iartă-i pe cei care te critică pe nedrept. Nu uita: sclavia de orice natură este rea, iar cel care trăieşte după părerile celorlalţi este un sclav. Tu nu eşti un sclav. Alege-ţi adevăratul Conducător... Trebuie să ştii că critica face parte din preţul plătit pentru curajul de a trece dincolo de mediocritate. Iartă-te şi pe tine însuţi. Poate, timp de mai mulţi ani, cel mai mare duşman al tău ai fost chiar tu însuţi. Fiecare greşeală, fiecare calcul greşit, fiecare poticnire ai derulat-o de mai multe ori în mintea ta. Fiecare promisiune, fiecare zi risipită, fiecare obiectiv neatins întemeiază dezgustul pe care îl simţi pentru lipsa realizărilor din viaţa ta... Conştientizează azi că este imposibil să lupţi cu un duşman care locuieşte în capul tău.
Dar iertându-te pe tine, elimini toate îndoielile, frica şi frustrarea care ţi-au menţinut trecutul în prezent. Dacă alegi să ai această atitudine iertătoare, de astăzi, istoria personală nu-ţi va mai controla destinul.
Viaţa ta tocmai acum începe!
Meditaţie inspirată din The Traveler' s Gift (Darul pelerinului), Andy Andrews.

sâmbătă, 16 mai 2009

Evită sindromul sufletului zbârcit!

Autorul Paul Borthwick identifică două tipuri de oameni: "suflete mari", care-şi trăiesc vieţile cu un optimism plin de credinţă, şi "suflete zbârcite" care se lasă acrite şi ofilite de problemele vieţii.
Cele nouă sugestii oferite de el pentru evitarea "sindromului sufletului zbârcit" sunt în acelaşi timp instrumente cheie pentru dezrădăcinarea amărăciunii din vieţile noastre.

1. Evită bârfa. Bârfa ne zbârceşte sufletul pentru că trăim pe cheltuiala altora. Ne clădim identitatea demolându-i pe alţii.

2. Varsă-ţi amărăciunea. Oamenii morocănoşi se zbârcesc spiritual deoarece îşi trăiesc viaţa împovăraţi de "cereri de iertare datorate mie."

3. Asumă-ţi riscuri. Sufletele mari păşesc prin credinţă. Sufletele zbărcite fug chiar şi neurmărite de nimeni. Sufletele mari cred în Dumnezeu şi îşi asumă riscuri. Sufletele zbârcite...trăiesc cu frica a ceea ce s-ar putea întâmpla.

4. Încredere. O viaţă de îngrijorare îţi garantează un suflet zbârcit. Încercând să fim Dumnezeu prin asumarea poziţiei de control, ne zbârcim pentru că nu putem purta povara aceasta. Sufletele mari trăiesc comfortabil în prezenţa necunoscutului pentru că aleg să se încreadă în Dumnezeu.
5. Nu trăi pentru "lucruri". Ţine materialismul sub control în viaţa ta. Cei care trăiesc pentru a strânge mai multe lucruri -cumpărând sau dorindu-şi mereu ce nu-şi pot permite - degenerează în suflete zbârcite.

6. Controlează-ţi poftele. Oamenii mânaţi de dorinţele lor îşi vor micşora capacitatea spirituală, pentru că mâncarea, pofta sau alte dorinţe necontrolate vor prelua controlul.

7. Adânceşte-te. Sufletele mari se gândesc la semnificaţia vieţii. Ei caută scopuri... bazaţi fiind pe fundamente filosofice şi teologice. Sufletele zbârcite se bazează pe nimicuri...şi se trezesc că vorbesc cu superficialitate.

8. Fii generos. Zgârcenia s-ar putea să-ţi sporească banii în bancă, dar îţi va micşora sufletul. Sărbătoreşte trecutul, îmbrăţişează prezentul şi antcipiează viitorul.

9. Gândeşte global. Sufletele mari Îl urmează pe Domnul universului. Sufletele zbârcite îşi doresc un Dumnezeu rural care să se ocupe de mofturile lor...Sufletele mari îşi înţeleg rolul lor de slujire în lume. Sufletele zbârcite fac din lumea lor întreaga lume.



Sursa: O atitudine ca a Mariei, Johanna Weaver.

joi, 14 mai 2009

Păstrează-te plăcut!

Isus, ştie mai bine decât tine că îmbătrâneşti. Doreşte-ţi să nu ajungi o „ţaţă vorbăreaţă”, crezând că trebuie să spui ceva legat de fiecare subiect sau ocazie. Lasă-L pe Isus să te elibereze de dorinţa de a îndrepta lucrurile tuturor. Fii atent, dar nu mofturos; util, dar nu în control. Ar fi păcat să nu îţi foloseşti înţelepciunea dată de El. Opreşte-ţi mintea de la enumerarea detaliilor fără rost – pentru aceasta ai nevoie de puterea Lui pentru a ştii să vorbeşti la subiect. Cere-I harul de a asculta durerile celorlalţi. Ţine-ţi buzele închise atunci când trebuie...atunci când este vorba de problemele şi durerile tale – acestea cresc, dar dorinţa de a le reauzi se diminuează cu trecerea timpului. Îndură-le cu răbdare. Îndrăzneşte să fii mai smerit şi mai puţin încăpăţânat atunci când ceea ce îţi aminteşti tu nu concordă cu ceea ce îşi amintesc alţii. Învaţă minunata lecţie că uneori s-ar putea să n-ai dreptate. Păstrează-te plăcut. Antrenează-ţi abilitatea de a vedea lucrurile bune în locurile cele mai neaşteptate, şi talentele în oamenii cei mai puţin potriviţi.
Domnul să-ţi dea harul de a spune lucrurilor pe nume!

„Vorbele bune pot fi scurte şi repede rostite, dar ecoul lor este de lungă durată.” (Maica Tereza)

"Să ştii râde adesea şi mult, să câştigi respectul oamenilor inteligenţi şi afecţiunea copiilor; să fii apreciat de criticii oneşti şi să poţi îndura trădarea falşilor prieteni. Să apreciezi frumuseţea; să scoţi cei mai bun din ceilalţi; să pleci din lume puţin mai bun, fie că ai crescut un copil sănătos, ai sădit un petec de grădină ori că ţi-ai ridicat condiţia socială; să fii împăcat că cel puţin o viaţă respiră mai uşor de pe urma existenţei tale – înseamnă că ai reuşit!" (Ralph Waldo Emerson)

„Priveşte-ţi semenii ca şi cum ar fi ceea ce ar trebui să fie şi astfel îi vei fi ajutat să devină ceea ce sunt capabili să fie. ” (Johann Wolfgang von Goethe)

"Fii tu însuţi schimbarea pe care o doreşti lumii!" (Mahatma Gandhi)


Sursa: O atitudine ca a Mariei, Johanna Weaver, Vorbe de duh

marți, 12 mai 2009

Despre caracter


„Caracterul pune în valoare ceea ce se află în interiorul tău.”

„Oamenii sunt ca nişte iceberguri. Ochiul nu poate vedea decât o mică parte din ceea ce sunt ei cu adevărat. Când priveşti un iceberg, vezi numai 15% din el – acela este talentul. Restul, ascuns în adâncimi este caracterul.”

„Caracterul comunică în special consecvenţă, alegerile făcute, influenţă, longevitate...caracterul este suma tuturor alegerilor făcute într-o zi.” Margaret Jensen.

„Caracterul nu poate fi moştenit. Nu poate fi cumpărat. Este imposibil de cântărit şi nu poate fi atins fizic. Poate fi construit, dar foarte încet. Şi fără de el nu-i poţi conduce pe alţii.”

„Dacă vrei să ştii cât va dura să ajungi în vârf, consultă un calendar. Dacă vrei să ştii cât durează să decazi, ia un cronometru. Caracterul determină ceea ce se va întâmpla.”

„Talentul poate fi cultivat în linişte, dar caracterul numai în tumultul vieţii.” J.W. van Goethe

„Oamenii sunt asemănători în promisiunile pe care le fac. Se diferenţiază doar prin fapte.” Moliere

„În timp ce circumstanţele nu sunt sub controlul tău, caracterul îţi este.”

„Caracterul nu se poate dezvolta în tăcere şi pe timp de pace. Numai prin încercări şi experienţe dureroase se întăreşte sufletul, se clarifică viziunea, se inspiră ambiţia şi se atinge succesul.”

„Ai un talent de la Dumnezeu; dezvoltă-ţi-l. Ai o ocazie în faţa ta; profită de ea. Ai în faţă un viitor luminos; gândeşte-te la el. Dar, mai presus de orice, ai posibilitatea de a deveni o persoană de caracter; nu renunţa la această cale. Caracterul, mai mult decât orice, te va face să devii o persoană extrem de talentată. El va proteja orice îţi este greu în viaţă.”

Sursa: Talentul nu este suficient, Maxwell, John C.

vineri, 8 mai 2009

Cuvinte înţelepte

"Dacă vrei să faci un bine în lumea aceasta, trebuie să vrei să încerci."

"Oricât de greu ar fi urcuşul înaintea tinerilor, calea le este totuşi deschisă, şi cei ce înfruntă muntele cu o inimă îndrăzneaţă vor fi în curând deasupra. Ce a fost greu de răbdat va fi plăcut de amintit."

"Mulţi nu propăşesc, fiindcă n-au curajul să se apuce zdravăn de muncă. Este greu până când încep. Prima lovitură înseamnă prima bătălie pe jumătate câştigată."

"Săracii vor rămâne săraci, dacă gândesc că aşa trebuie să fie. Poţi să ieşi din cea mai neagră sărăcie, dacă într-adevăr cauţi să o iei mult înainte şi nu aştepţi vremea când nu mai poţi face nimic."

"Din nefeicire, sfatul bun este pentru mulţi ca sămânţa aruncată pe o stâncă goală. Aceştia, când e vremea de arat, dorm, iar când vine secerişul, se miră că n-au ce prânzi."

"Dumnezeu a promis să vină în ajutor slăbiciunii noastre, dar niciodată leneviei noastre."

"Dacă aştept preţuirea de la alţii şi hrănesc sentimente de ură sau dacă aştept o îmbunătăţire a veniturilor mele şi mă complac în lenevie, nu este de mirare dacă obiectul aşteptării mele s-a dus pentru totdeauna."

"Reuşita prin minciună este pentru scurt timp. Minciuna este ca o curcubetă goală, care creşte şi piere într-o noapte; şi cu cât este mai mare dezvoltarea ei, cu atât mai vizibilă este ruina ei."

"Cu Dumnezeu greutatea unui munte nu înseamnă nimic; iar fără El, chiar şi un fulg ne zdrobeşte."



Sursa: Sămânţa bună, 2009

vineri, 24 aprilie 2009

Mândria este un hoţ

Numele meu este mândrie. Şi sunt un hoţ.
Eu îţi fur destinul dat de Dumnezeu...pentru că
vrei ca lucrurile să se facă pe placul tău.
Eu îţi fur bucuria...pentru că "meriţi mai mult".
Eu îţi fur cunoaşterea...pentru că
deja le ştii pe toate.
Eu îţi fur vindecarea...pentru că
eşti prea plin de mine pentru a ierta.
Eu îţi fur sfinţenia...pentru că
refuzi să recunoşti că ai greşit.
Eu îţi fur viziunea...pentru că
preferi să te uiţi mai bine în
oglindă decât pe geam.
Eu îţi fur adevărata prietenie...pentru că
nimeni nu te poate recunoaşte cu adevărat.
Eu îţi fur dragostea...pentru că
adevăratul romantism cere sacrificiu.
Eu îţi fur măreţia cerească...pentru că
refuzi să speli picioarele celuilalt pe pământ.
Eu îţi fur slava lui Dumnezeu...pentru că
te conving să îţi urmăreşti propriile interese.
Numele meu este mândria. Şi sunt un hoţ.
Îţi place de mine tocmai pentru că
crezi că îmi pasă întotdeauna de tine. Greşit.
Eu încerc să fac din tine o fraieră.
Dumnezeu are multe lucruri bune pentru tine, recunosc,
dar nu-i face griji...
Dacă rămâi cu mine,
n-o vei şti niciodată.

Beth Moore, Praying God's Word (Rugându-te Cuvântul lui Dumnezeu).

joi, 23 aprilie 2009

De la mine pentru tine

Îţi doresc să ai timp ca în tot zbuciumul vieţii să găseşti măcar o clipă de răgaz.
Îţi doresc înţelepciunea de a recunoaşte că în fiecare piedică din calea ta ascunde în ea un prilej de a creşte, depăşind-o. Îţi doresc bucuria de a descoperi lucrurile mici, aparent neînsemnate ale vieţii
şi de a te înviora prin ele.
Îţi doresc prieteni buni,
ca să-ţi fie alături şi la necaz,
nu doar pe timp cu soare.
Îţi doresc calmul plin de pace,
care să îţi dea siguranţă
până şi în cele mai năvalnice furtuni ale vieţii.
Îţi doresc încredinţarea că există Dumnezeu,
şi că El este lângă tine în fiecare zi,
în fiecare clipă din viaţa ta.

Toate acestea ţi le doresc eu ţie.

Esther Lieberknecht.

miercuri, 22 aprilie 2009

Nesiguranţa

Priveşte un copil care învaţă să meargă prima dată pe bicicleta cu două roţi. Cel care îl învaţă aleargă după el pe stradă, îl ţine de spate, dându-i copilului curaj şi un puls de senzaţie de echilibru. Când îşi ia mâna, biciclistul rămâne singur. Totul continuă ca mai înainte până când copilul îşi dă seama că mâna nu mai este acolo. Roata din faţă va merge în zig-zag şi după nici un metru, biciclistul cândva încrezător în sine, cade la pământ. Ce s-a întâmplat? Nesiguranţă! Aceasta s-a declanşat în momentul în care biciclistul şi-a dat seama că este singur. Toţi oamenii au nevoie să ştie că este o mână atotputernică pe şaua vieţii lor, care le asigură echilibrul în toate împrejurările. Din fire, oamenii sunt fără Hristos, fără nădejde, fără Dumnezeu. De aceea în inimle lor domneşte nesiguranţa. Ei merg astfel ca printr-un tunel fără lumină. Iată de ce Scriptura ne îndeamnă să ne punem încrederea în Dumnezeu: "Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!" Atunci nesiguranţa va dispărea.


Inspirată din Sămânţa bună.

vineri, 17 aprilie 2009

Diamantul Lui

Privim în jurul nostru şi vedem atâta mizerie: minciună, hoţie, înşelăciune, curvie, sodomism, ură, mândrie, invidie, gelozie, patimi...Pământul a ajuns o groapă de gunoi uman. Şi aici în această groapă a coborât Domnul Isus. A venit să caute diamante şi a fost întâmpinat cu pumni, palme, cu bice, cu scuipat, cu...cuie şi cu o bucată de lemn.
Nu putea fi suferit. Strălucea prea tare şi descoperea toate gunaoiele.

Şi dacă a văzut că în această groapă nu sunt diamante s-a hotărât să facă El diamante...din gunoaie. A inventat o fabrică de reciclare a gunaoielor. A costat mult...propria viaţă. Dar era nevoie de agent de purificare...de sânge...sânge curat, pur...sângele Lui.

Acum fabrica funcţionează...de 2000 de ani. Face diamante strălucitoare. Am trecut şi eu prin ea. Am avut...era să zic noroc. Era HAR. M-a găsit în aceeaşi groapă comună...de gunoi. Când I-am văzut faţa strălucitoare mi-a fost frică. Eram murdar...rău. Mi-a făcut o promisiune.
Că dacă Îl las să mă ia de acolo, din groapă, o să facă din mine un diamant ca să strălucesc ca o stea. Eu, diamant?! Eu, stea?! Cam neîncrezător, dar pentru că era aşa de frumos am zis: "DA".

Şi a făcut din mine un diamant...în stare brută.
Credeam că-i bine aşa şi-i gata. Dar El...Nuuu...voia un diamant şlefuit, prelucrat, strălucitor, frumos...cică să-l admire îngerii. Şi de-atunci tot şlefuieşte. Uf!!!, oare când voi fi gata? Nu prea-mi place să fiu şlefuit. Uneori mă doare. Dar El zâmbeşte şi...mă mângâie. Tare-I pasionat de mine.

Acuma zice că vrea să mă pună tocmai în coroana Lui de Împărat al Împăraţilor. Mă bucur şi eu...acum. Uneori, când mă uit în oglindă...oglinda Lui, mi-aduc aminte de unde m-a luat. Dar nu mă uit înapoi, nici nu regret nimic. Ce rost ar avea? Acum sunt al Lui...diamantul Lui.