vineri, 24 aprilie 2009

Mândria este un hoţ

Numele meu este mândrie. Şi sunt un hoţ.
Eu îţi fur destinul dat de Dumnezeu...pentru că
vrei ca lucrurile să se facă pe placul tău.
Eu îţi fur bucuria...pentru că "meriţi mai mult".
Eu îţi fur cunoaşterea...pentru că
deja le ştii pe toate.
Eu îţi fur vindecarea...pentru că
eşti prea plin de mine pentru a ierta.
Eu îţi fur sfinţenia...pentru că
refuzi să recunoşti că ai greşit.
Eu îţi fur viziunea...pentru că
preferi să te uiţi mai bine în
oglindă decât pe geam.
Eu îţi fur adevărata prietenie...pentru că
nimeni nu te poate recunoaşte cu adevărat.
Eu îţi fur dragostea...pentru că
adevăratul romantism cere sacrificiu.
Eu îţi fur măreţia cerească...pentru că
refuzi să speli picioarele celuilalt pe pământ.
Eu îţi fur slava lui Dumnezeu...pentru că
te conving să îţi urmăreşti propriile interese.
Numele meu este mândria. Şi sunt un hoţ.
Îţi place de mine tocmai pentru că
crezi că îmi pasă întotdeauna de tine. Greşit.
Eu încerc să fac din tine o fraieră.
Dumnezeu are multe lucruri bune pentru tine, recunosc,
dar nu-i face griji...
Dacă rămâi cu mine,
n-o vei şti niciodată.

Beth Moore, Praying God's Word (Rugându-te Cuvântul lui Dumnezeu).

joi, 23 aprilie 2009

De la mine pentru tine

Îţi doresc să ai timp ca în tot zbuciumul vieţii să găseşti măcar o clipă de răgaz.
Îţi doresc înţelepciunea de a recunoaşte că în fiecare piedică din calea ta ascunde în ea un prilej de a creşte, depăşind-o. Îţi doresc bucuria de a descoperi lucrurile mici, aparent neînsemnate ale vieţii
şi de a te înviora prin ele.
Îţi doresc prieteni buni,
ca să-ţi fie alături şi la necaz,
nu doar pe timp cu soare.
Îţi doresc calmul plin de pace,
care să îţi dea siguranţă
până şi în cele mai năvalnice furtuni ale vieţii.
Îţi doresc încredinţarea că există Dumnezeu,
şi că El este lângă tine în fiecare zi,
în fiecare clipă din viaţa ta.

Toate acestea ţi le doresc eu ţie.

Esther Lieberknecht.

miercuri, 22 aprilie 2009

Nesiguranţa

Priveşte un copil care învaţă să meargă prima dată pe bicicleta cu două roţi. Cel care îl învaţă aleargă după el pe stradă, îl ţine de spate, dându-i copilului curaj şi un puls de senzaţie de echilibru. Când îşi ia mâna, biciclistul rămâne singur. Totul continuă ca mai înainte până când copilul îşi dă seama că mâna nu mai este acolo. Roata din faţă va merge în zig-zag şi după nici un metru, biciclistul cândva încrezător în sine, cade la pământ. Ce s-a întâmplat? Nesiguranţă! Aceasta s-a declanşat în momentul în care biciclistul şi-a dat seama că este singur. Toţi oamenii au nevoie să ştie că este o mână atotputernică pe şaua vieţii lor, care le asigură echilibrul în toate împrejurările. Din fire, oamenii sunt fără Hristos, fără nădejde, fără Dumnezeu. De aceea în inimle lor domneşte nesiguranţa. Ei merg astfel ca printr-un tunel fără lumină. Iată de ce Scriptura ne îndeamnă să ne punem încrederea în Dumnezeu: "Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!" Atunci nesiguranţa va dispărea.


Inspirată din Sămânţa bună.

vineri, 17 aprilie 2009

Diamantul Lui

Privim în jurul nostru şi vedem atâta mizerie: minciună, hoţie, înşelăciune, curvie, sodomism, ură, mândrie, invidie, gelozie, patimi...Pământul a ajuns o groapă de gunoi uman. Şi aici în această groapă a coborât Domnul Isus. A venit să caute diamante şi a fost întâmpinat cu pumni, palme, cu bice, cu scuipat, cu...cuie şi cu o bucată de lemn.
Nu putea fi suferit. Strălucea prea tare şi descoperea toate gunaoiele.

Şi dacă a văzut că în această groapă nu sunt diamante s-a hotărât să facă El diamante...din gunoaie. A inventat o fabrică de reciclare a gunaoielor. A costat mult...propria viaţă. Dar era nevoie de agent de purificare...de sânge...sânge curat, pur...sângele Lui.

Acum fabrica funcţionează...de 2000 de ani. Face diamante strălucitoare. Am trecut şi eu prin ea. Am avut...era să zic noroc. Era HAR. M-a găsit în aceeaşi groapă comună...de gunoi. Când I-am văzut faţa strălucitoare mi-a fost frică. Eram murdar...rău. Mi-a făcut o promisiune.
Că dacă Îl las să mă ia de acolo, din groapă, o să facă din mine un diamant ca să strălucesc ca o stea. Eu, diamant?! Eu, stea?! Cam neîncrezător, dar pentru că era aşa de frumos am zis: "DA".

Şi a făcut din mine un diamant...în stare brută.
Credeam că-i bine aşa şi-i gata. Dar El...Nuuu...voia un diamant şlefuit, prelucrat, strălucitor, frumos...cică să-l admire îngerii. Şi de-atunci tot şlefuieşte. Uf!!!, oare când voi fi gata? Nu prea-mi place să fiu şlefuit. Uneori mă doare. Dar El zâmbeşte şi...mă mângâie. Tare-I pasionat de mine.

Acuma zice că vrea să mă pună tocmai în coroana Lui de Împărat al Împăraţilor. Mă bucur şi eu...acum. Uneori, când mă uit în oglindă...oglinda Lui, mi-aduc aminte de unde m-a luat. Dar nu mă uit înapoi, nici nu regret nimic. Ce rost ar avea? Acum sunt al Lui...diamantul Lui.