Priveşte un copil care învaţă să meargă prima dată pe bicicleta cu două roţi. Cel care îl învaţă aleargă după el pe stradă, îl ţine de spate, dându-i copilului curaj şi un puls de senzaţie de echilibru. Când îşi ia mâna, biciclistul rămâne singur. Totul continuă ca mai înainte până când copilul îşi dă seama că mâna nu mai este acolo. Roata din faţă va merge în zig-zag şi după nici un metru, biciclistul cândva încrezător în sine, cade la pământ. Ce s-a întâmplat? Nesiguranţă! Aceasta s-a declanşat în momentul în care biciclistul şi-a dat seama că este singur. Toţi oamenii au nevoie să ştie că este o mână atotputernică pe şaua vieţii lor, care le asigură echilibrul în toate împrejurările. Din fire, oamenii sunt fără Hristos, fără nădejde, fără Dumnezeu. De aceea în inimle lor domneşte nesiguranţa. Ei merg astfel ca printr-un tunel fără lumină. Iată de ce Scriptura ne îndeamnă să ne punem încrederea în Dumnezeu: "Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!" Atunci nesiguranţa va dispărea.Inspirată din Sămânţa bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu