Trec prin viaţă ca valiza prin gară. Secunde, minute şi ore trec. Trece timpul prin mine sau trec eu prin timp? Ei bine, nu despre timp vreau să vorbesc acum, ci despre mine. Nu ştiu cum eşti tu, dar uneori copilul din mine îşi doreşte în permanenţă plăcere şi atenţie.
Inima îmi tresaltă când vorbesc, când sunt ascultată şi înţeleasă. Simt o plăcere când sunt încurajată, când mi se zâmbeşte, când sunt iubită.
Iubirea...ce cuvânt simplu şi totuşi aşa profund, încărcat cu semnificaţie şi mister deopotrivă. Am nevoie de iubire asemeni aerului, apei, hranei... Cred că iubirea e o frântură din Paradis. E o scânteie care mă îndeamnă la sinceritate, sacrificiu, schimbare. Când iubesc o anumită persoană îmi vine uşor să mă bucur cu ea şi să fac ceea ce îmi cere.
Înlăuntrul meu există o lume, un întreg univers care-şi mută atenţia de la mine la ea. Vorbesc despre acea forţă a iubirii care caută binelele absolut al celuilalt. Iubirea e o putere care te ajută să iubeşti persoana de lângă tine mai mult decât te iubeşti pe tine şi mai puţin decât Îl iubeşti pe Dumnezeu. S-o priveşti ca un tezaur. S-o iubeşti în aşa fel încât să ajungi să-i cunoşti chiar şi acele părţi pe care de obicei e tentată să le ascundă; să-i spulberi teama că s-ar putea să fie respinsă în momentul în care ajungi să o cunoşti la acel nivel. Iubirea înseamnă să-ţi câştigi un prieten. Un prieten este o bogăţie. A fi iubit preţuieşte mai mult decât aurul şi argintul. Un suflet sănătos este cel care iubeşte şi e iubit.
Ce înseamnă pentru tine iubirea?
Happy Valentine's Day :)
E.M.
God, teach me to be patient;
