Sărbătoarea se încheiase. Atmosfera revenise la normal. Era târziu şi nu putea să adoarmă. Pentru că nu bănuiam motivul mi l-a spus chiar ea: "Mă gândeam la toţi cei la care puteam să le mulţumesc şi n-am făcut-o: Lidia -la care nici nu m-am gândit că îmi va scrie, Dorin şi Florin -de atâtea ori m-au ajutat..." Şi lista persoanelor faţă de care şi-ar fi putut arăta recunoştinţa a continuat. Pe faţa ei vedeai tristeţea şi imediat ochii i s-au umezit. "Aş vrea să se mai pună o dată "cutia mulţumirii." Deşi, personal, am căutat să le mulţumesc la cât mai multe persoane, recunosc că nu mi-am făcut suficient timp pentru asta. Ar fi fost mai multe de apreciat, de mulţumit la cei din clasa mea, din şcoală, chiar şi la profesori. Privindu-i regretul s-a născut o fărâmă de întristare şi pe faţa mea. O întrebare mi-a răsunat în minte: "Dacă se va mai pune "cutia mulţumirii" pentru încă o săptămână, îmi voi face timp cu adevărat să scriu bileţele de recunoştinţă oamenilor minunaţi care mă înconjoară?"G. B.
Un comentariu:
frumos spus
Trimiteți un comentariu