Crucea...

... este o imagine a violenţei, totuşi cheia păcii.
... o imagine a suferinţei, totuşi cheia vindecării.
... o imagine a slăbiciunii, însă calea spre putere.
... o imagine a pedepsei capitale, totuşi calea spre milă şi iertare.
... o imagine a urii, totuşi drumul spre iubire.
... o imagine a ruşinii supreme, totuşi mândria creştinilor.

Sursa: E cineva acolo? David Watson

Ceva despre iubire...

Trec prin viaţă ca valiza prin gară. Secunde, minute şi ore trec. Trece timpul prin mine sau trec eu prin timp? Ei bine, nu despre timp vreau să vorbesc acum, ci despre mine. Nu ştiu cum eşti tu, dar uneori copilul din mine îşi doreşte în permanenţă plăcere şi atenţie.
Inima îmi tresaltă când vorbesc, când sunt ascultată şi înţeleasă. Simt o plăcere când sunt încurajată, când mi se zâmbeşte, când sunt iubită.
Iubirea...ce cuvânt simplu şi totuşi aşa profund, încărcat cu semnificaţie şi mister deopotrivă. Am nevoie de iubire asemeni aerului, apei, hranei... Cred că iubirea e o frântură din Paradis. E o scânteie care mă îndeamnă la sinceritate, sacrificiu, schimbare. Când iubesc o anumită persoană îmi vine uşor să mă bucur cu ea şi să fac ceea ce îmi cere.
Înlăuntrul meu există o lume, un întreg univers care-şi mută atenţia de la mine la ea. Vorbesc despre acea forţă a iubirii care caută binelele absolut al celuilalt. Iubirea e o putere care te ajută să iubeşti persoana de lângă tine mai mult decât te iubeşti pe tine şi mai puţin decât Îl iubeşti pe Dumnezeu. S-o priveşti ca un tezaur. S-o iubeşti în aşa fel încât să ajungi să-i cunoşti chiar şi acele părţi pe care de obicei e tentată să le ascundă; să-i spulberi teama că s-ar putea să fie respinsă în momentul în care ajungi să o cunoşti la acel nivel. Iubirea înseamnă să-ţi câştigi un prieten. Un prieten este o bogăţie. A fi iubit preţuieşte mai mult decât aurul şi argintul. Un suflet sănătos este cel care iubeşte şi e iubit.
Ce înseamnă pentru tine iubirea?

Happy Valentine's Day :)

E.M.

Ceva fragil...

Orice fel de iubire presupune fragilitate. Indiferent ce vei iubi, cu siguranţă că inima ţi se va strânge şi chiar ţi se va rupe. Dacă vrei să te asiguri că va rămâne intactă, atunci nu cumva să-ţi dăruieşti inima cuiva, nici măcar unui animal. Înveleşte-o cu grijă de jur împrejur în ambalajul îndeletnicirilor tale, în micile tale frivolităţi; evită orice complicaţie; încuie-o în siguranţă în cufărul sau în sicriul egoismului tău. Dar în acel sicriu - absolut sigur, întunecat, nemişcat, de nepătruns, lipsit de aer - ea va suferi o transformare. Nu va fi sfâşiată, ci va deveni invincibilă, de nepătruns şi irecuperabilă... Singurul loc în afara Cerurilor, unde poţi fi la adăpost de toate pericolele iubirii... este Iadul.


C. S. Lewis - Cele patru iubiri

Dar cine iubește...

Cine se caută pe sine însuși, se pierde,
Cine compară, va fi nemulțumit.
Cine pretinde, va fi trecut cu vederea,
Cine invidiază, va fi evitat
Cine se bazează pe lucruri trecătoare, pleacă gol.

DAR:

Cine dă, primește.
Cine se smerește, va fi înălțat.
Cine este recunoscător, culege mulțumire.
Cine iartă jignirile, află libertatea.
Cine își dă grijile lui Dumnezeu, devine relaxat
Cine se bazează pe Domnul, trăiește minunat
Cine iubește, trăiește în lumină.


Sursa: Ethos pentru familie 2/2009

Când pierzi...

Când pierzi ceea ce iubeşti, treci prin cinci etape:
1. Negare – „Nu, nu pot să cred ce se întâmplă”;
2. Furie – „Doamne de ce îngădui lucrul acesta?”
3. Negociere – „Te rog fă să dispară”;
4. Depresie – Linişte şi retragere.
5. Acceptare – „Voia Ta să se facă, nu a mea.”
Fie că este pierderea unui copil, a unei căsnicii, a locului de muncă, a sănătăţii, etc. când te întorci la Dumnezeu El te va îmbrăţişa, va plânge cu tine, te va elibera şi te va face mai puternic. Uneori căutăm uşurare rapidă şi ne eliberăm înainte de a trece prin cele cinci etape. Şi asta pentru că ne temem de proces. Am fost învăţaţi că orice manifestare a sentimentelor este o manifestare a slăbiciunii, aşa că le ascundem. Dar nu facem decât să le îngrămădim în coşul de gunoi al emoţiilor şi apoi ne cheltuim toată energia şi timpul pentru a ne aşeza pe capac, încercând să împiedicăm conţinutul să se reverse în afară. Cunoaşterea şi îmbrăţişarea adevărului, inclusiv a aspectelor dureroase te va face liber. Trebuie să fii dispus să ierţi. Dar până nu reuşeşti să te împaci cu enormitatea pierderii tale, inclusiv cu orice nedreptate a ceea ce ţi s-a făcut, nu eşti gata să ierţi. Când te găbeşti să ierţi, ierţi doar în parte şi te simţi eliberat doar în parte. Fugi cumva de durere? Încerci să schimbi durerea cu alt sentiment în mod prematur? Nu aceasta este calea lui Dumnezeu. El a spus că noi vom plânge, ne vom tângui, dar întristarea noastră se va preface în bucurie. Prin urmare, capul sus! „Când norii îţi întunecă cerul vieţii...aduţi aminte că dincolo de ei străluce’ Soarele vieţii.”

Sursa: Meditaţii zilnice.