Când pierzi...

Când pierzi ceea ce iubeşti, treci prin cinci etape:
1. Negare – „Nu, nu pot să cred ce se întâmplă”;
2. Furie – „Doamne de ce îngădui lucrul acesta?”
3. Negociere – „Te rog fă să dispară”;
4. Depresie – Linişte şi retragere.
5. Acceptare – „Voia Ta să se facă, nu a mea.”
Fie că este pierderea unui copil, a unei căsnicii, a locului de muncă, a sănătăţii, etc. când te întorci la Dumnezeu El te va îmbrăţişa, va plânge cu tine, te va elibera şi te va face mai puternic. Uneori căutăm uşurare rapidă şi ne eliberăm înainte de a trece prin cele cinci etape. Şi asta pentru că ne temem de proces. Am fost învăţaţi că orice manifestare a sentimentelor este o manifestare a slăbiciunii, aşa că le ascundem. Dar nu facem decât să le îngrămădim în coşul de gunoi al emoţiilor şi apoi ne cheltuim toată energia şi timpul pentru a ne aşeza pe capac, încercând să împiedicăm conţinutul să se reverse în afară. Cunoaşterea şi îmbrăţişarea adevărului, inclusiv a aspectelor dureroase te va face liber. Trebuie să fii dispus să ierţi. Dar până nu reuşeşti să te împaci cu enormitatea pierderii tale, inclusiv cu orice nedreptate a ceea ce ţi s-a făcut, nu eşti gata să ierţi. Când te găbeşti să ierţi, ierţi doar în parte şi te simţi eliberat doar în parte. Fugi cumva de durere? Încerci să schimbi durerea cu alt sentiment în mod prematur? Nu aceasta este calea lui Dumnezeu. El a spus că noi vom plânge, ne vom tângui, dar întristarea noastră se va preface în bucurie. Prin urmare, capul sus! „Când norii îţi întunecă cerul vieţii...aduţi aminte că dincolo de ei străluce’ Soarele vieţii.”

Sursa: Meditaţii zilnice.