În drum spre cer

Viaţa este un dar dat de Isus. De la naştere şi până la moarte fiecare dintre noi, atât eu cât şi tu, suntem într-o continuă alergare. Alergăm în stânga şi în dreapta şi rămânem uimiţi de felul în care timpul „trece aşa de grăbit” pe lângă noi.
Trăim in secolul vitezei. Lumea e din ce în ce mai tulburată, se afundă tot mai mult în „noaptea păcatului”. Divinitatea este tot mai negată, iar Dumnezeu pentru mulţi a devenit un „nimic”, un bătrân sătul de zile sau un poliţist care e cu „ochii în patru” şi aşteaptă să-l pedepsească pe cel care greşeşte. La urma urmei, dacă există Dumnezeu, stai şi te întrebi de ce lasă El să trăim o aşa viaţă grea, plină de încercări?
Fiind un copil al Său înalţi rugăciuni spre cer. Cauţi un răspuns, două sau mai multe. Şi vezi că ele întârzie uneori să apară. Ce faci?
Poate zi şi noapte strigi către Dumnezeu în speranţa că rugăciunea ta ajunge înaintea Sa. Poate te rogi în felul următor: „Ava, Tatăl meu, sunt copilul Tău, te rog ia aminte la cererile mele. Ochii mi se topesc de suferinţă, de lacrimi. Îmi întind mâinile spre Tine, îţi cer ajutorul dimineaţa şi seara. Chiar şi prietenii parcă ma uită, cei de aproape se fac nevăzuţi. Până şi Tu îţi ascunzi faţa de mine…”
Este un strigăt disperat al sufletului, plin de durere, este trist, dar adevărat. Poate că şi tu ai ajuns sau vei ajunge în asemenea momente când te vei îndoi de existenţa lui Dumnezeu. Ceri un semn şi parcă nu-l primeşti. Se închide cerul, tace. Vrei să vezi luminiţa de la capătul tunelului, vrei să te bucuri mai mult de viaţă, să zâmbeşti când razele soarelui încep să strălucească pe cerul vieţii tale.
Poate te întrebi: „până când să mai aştept?” Vestea bună e că o inimă care Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, va continua să aştepte raspunsul divin. Această atitudine de aşteptare este un semn al maturităţii spirituale. Şi Dumnezeu întotdeauna va onora pe cel care alege să se încreadă în El, indiferent de situaţia în care se găseşte.
Este aşa de minunat faptul că planurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna cele mai bune pentru noi. El are timpul Lui când hotărăşte să acţioneze, pentru că „orice lucru El îl face frumos la vremea Lui.” (Eclesiastul 3:11b)
Având o atitudine de aşteptare tu nu faci altceva decât să-I demonstrezi Domnului că vrei să rămâi în voia Lui, să-L asculţi, căci „ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.” (1 Samuel 15:22) ASCULTARE! Ascultarea de El implică de multe ori renunţare la tine, la confortul tău. Eşti gata să te laşi prelucrat în atelierul Celui mai mare Artist? Doreşti ca gândurile, atitudinilie, comportamentul tău să fei modelate de mâinile Creatorului?
Cizelarea, zdrobirea, frângerea doare, dar este necesară pentru că numai aşa poţi ajunge la un caracter cristic. De fapt aceasta doreşte Dumnezeu Tatăl, să creştem tot mai mult în asemănare cu El.
Cred că în mersul nostru către cer merită să ne dorim să fim şlefuiţi de mâinile Celui mai talentat designer, pentru că El, Dumnezeu, a pus în tine atâta frumuseţe! Vede în tine valoare şi vrea ca şi tu să o vezi; de aceea lasă ca diamantul din tine să strălucească în urma vieţii tale!

Introspecţie

Există persoane care nu-şi doresc niciodată să-i ajute pe alţii în problemele lor; aceştia preferă să-i privească pe alţii care ajută.

Unii se aşază în faţa altora şi arată o imagine care nu corespunde în nici un fel adevăratei lor personalităţi.

Există bărbaţi şi femei care seamănă zăzanie, antrenându-i pe ceilalţi în certuri şi vrajbă.
Pentru aceştia, tot timpul este prea cald, prea rece, prea mult, prea puţin, prea devreme, prea târziu...

Unii fac parte din categoria ceelor care adoră să dea ordine şi să spună altora cum trebuie făcut, fără să le pese de nimeni şi de nimic.

Ce frumos că sunt unii care au găsit calea înţeleaptă! Ei îi privesc pe ceilalţi cu afecţiune, îşi ţin cuvântul atunci când promit.
Ei sunt acele persoane pe care te poţi bizui, când te simţi slab şi ai nevoie de încurajare; ei aduc soarele în viaţa altora.

Tu cu cine te asemeni?


Sursa: Sămânţa bună, 2009

De la suflet pentru suflet

E o dimineaţă de noiembrie, soarele străluceşte, dar e cu „dinţi”. Senină şi eu, plină de bucurie, înalţ prima rugă: „Tată, mulţumesc! Pot să văd, să aud, să vorbesc.”
Ca un fulger îmi vine în minte Psalmul 42. Curioasă mă întreb: „oare ce scrie acolo?” Răsfoiesc şi descopăr noul mesaj pe care Dumnezeu dorea să mi-l transmită pentru ziua respectivă.
Mă întreb, ai avut momente când efectiv toate valurile şi talazurile Domnului au trecut parcă peste tine? Când un val nu înceta, din contră, chema un alt val? Pentru ce trebuia să umbli plin de întristare? De ce aveai impresia că până şi Dumnezeu te-a uitat? Unde este El? Cred că la această întrebare pot răspunde astfel: El, Dumnezeu, este tot acolo unde era când Fiul Său, Isus, a murit pe cruce!
Da, se merită, trebuie să nădăjduiesc în Domnul chiar dacă nu înţeleg uneori. Aşa m-a asigurat prin Cuvântul Său. Cine altul, dacă nu El, este Dumnezeul vieţii mele? El este mântuirea mea, Stânca în care mă încred!
Nădăjduieşte şi tu în El căci iarăşi Îl vei lăuda. Ziua, Domnul îţi dă îndurarea Lui, noaptea Îi poţi cânta laudele şi Îi poţi înălţa rugăciuni. O binecunoscută cântare spune în felul următor:
„Chiar dacă nu auzi o vorbă bună şi nu primeşti un zâmbet
Chiar dacă ochii îţi sunt plini de lacrimi iar sufletul îţi plânge
Nu-ţi pierde nădejdea în Dumnezeu,
Împărtăşeşte-ţi necazul cu El prin rugăciune.
Lasă-ţi povara în mâna Celui ce o poate purta
Şi pace în suflet doar El îţi va da
Ridică-ţi fruntea şi şterge-ţi lacrima
Mergi înspre cer, te aşteaptă cununa.”
(Vali Pentea Sava)
Lasă-ţi sufletul să înseteze după Dumnezeu aşa de mult cum un cerb doreşte apa de izvor, proaspătă şi clară. Până şi ultima suflare şi-o dă un cerb pentru a găsi o picătură de apă, dar eu, tu, noi?
Fie ca această însetare a sufletului nostru după Dumnezeu să fie din zi în zi tot mai adâncă. Setea sufletească să fie mereu stinsă cu apa care vine se sus, căci El Însuşi este „Apa vieţii”, de aceea, „dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea.” - ISUS (Ioan 7:37b).