
Trebuie recunoscut faptul că avem tendința să ne retragem când dăm de greu, să ne ascundem de cei din jurul nostru, să evadăm cumva; să nu mai știm nimic, să nu ne mai pese de absolut nimic. Provocarea spre care alergam altădată e pusă deoparte, visul pe care îl aveam e năruit, iar speranțele abia mai fumegă.
Uriașii dau târcoale în jurul nostru, ne urmăresc. Eșec, remușcare, nemulțumire, îngrijorare, respingere. Uriaș al nesiguranței, al depresiei, al alcoolismului, al abuzului sexual sau pornografiei, uriaș al abandonului...Fiecare dintre noi se confruntă cu diverși uriași. Indiferent care ar fi aceștia, ei pot fi înfruntați. Trebuie să-i înfruntăm. Vestea bună e că nu suntem singuri în această luptă. Dumnezeu este un uriaș care nu poate fi înfruntat, este mai mare decât Goliatul nostru. Doar atunci când avem un suflet saturat de Dumnezeu uriașii vor fi doborâți. Doar atunci când ne concentrăm asupra Lui, ei vor cădea. Atâta timp cât ne concentrăm asupra Goliatului nostru, ne vom împiedica. David a fost unul la fel ca mine și ca tine. A falimentat la fel de mult pe cât a avut succes. A fost un setos de sânge. A condus armate, dar n-a știut cum să-și conducă familia. L-a înfruntat pe Goliat, dar i-a făcut ochi dulci Bat-Șebei. A avut opt soții, dar a fost flămând după un singur Dumnezeu. Dumnezeul Cel adevărat. Povestea lui ne dă speranță. Om cu inima pătată, dar iubit de El. A fost privit prin alți ochi. Știa că avea să devină biruitor în fața uriașilor. Sus la luptă! Ridică-ți ochii și biruie-ți uriașii! Dumnezeu a făcut din David o minune. La fel dorește să facă din mine și din tine: minuni, oameni după inima Lui, biruitori care să-și înfrunte Goliatul.
2 comentarii:
Trimiteți un comentariu