Teama de eșec

”De-a lungul vieții, am avut nenumărate ocazii de a ne confrunta cu ea. Mulți dintre noi spun: ”Dacă nu reușești de la bun început, distruge toate dovezile acelei încercări lipsite de succes!”
Eșecul - îl ascundem
- îl negăm
- ne temem de el
- îl ignorăm și
- îl urâm
Noi facem tot ce ne stă în putință - în afară de a ne accepta propriile eșecuri. Prin acceptare, nu înțeleg resemnare și apatie. Înțeleg faptul că trebuie să acceptăm eșecul ca fiind un pas necesar spre succes. Cel care nu a făcut niciodată o greșeală înseamnă că nu a făcut niciodată nimic.
Dacă citesc biografiile marilor personalități ale lumii, observ că toți s-au confruntat cu eșecuri în viață.
Când marele pianist polonez Ignace Paderewski a ales să studieze pianul, profesorul de muzică i-a spus că are mâinile mult prea mici pentru a putea deveni un virtuoz al acestui instrument.
Când marele tenor italian Enrico Caruso s-a însceis pentru primele sale ore de muzică, profesorul i-a spus că vocea sa avea rezonanța vântului care se lovește de geam.
Când marele om politic din perioada Angliei victoriene, Benjamin Disraeli, a încercat să vorbească în Parlament pentru prima oară, a fost redus la tăcere și chiar ridiculizat atunci când a spus: ”Stau eu acum pe tușă, dar va veni timpul când o să auziți de mine.”
Henry Ford a uitat să pună ambreiajul în prima sa mașină.
Thomas Edison a cheltuit 2 milioane de dolari pentru o invenție care s-a dovedit inutilă.
Nu se poate obține succesul chiar de la bun început. Eșecurile urmate de alte eșecuri sunt amprentele drumului pavat cu marile realizări ale omenirii. (...) Noi putem ”să eșuăm puțin câte puțin”, ajungând în final la succes.”


John C. Maxwell, Atitudinea învingătorului