Adevărul biruieşte...

Ce este adevărul? Am găsit răspunsuri variate, interesante, unele chiar mai greu de digerat…Unul însă mi-a atras atenţia în mod special. Ovidiu Oana, poet şi scriitor din zilele noastre, spunea despre adevăr că e durere şi leac deopotrivă. Şi i-am dat dreptate. Adevărul doare de multe ori, nu vrem să îl acceptăm, preferăm să fugim, aşa cum ne "recomandă" un proverb: spune adevărul şi fugi. Ni-e teamă de confruntare? Avem tăria de caracter să spunem adevărul indiferent de cât ne-ar costa? Proverbe spune că decât o prietenie ascunsă, mai bine o mustrare pe faţă. Decât o rană adâncă pricinuită de minciună, mai bine un adevăr care doare, dar care merită şi trebuie spus. Am stat şi m-am gandit la câteva aspecte importante atunci când spunem adevărul:

Când alegem să spunem un adevăr care doare, trebuie să ştim că suntem şi persoana potrivită pentru a face aceasta. Modul în care spunem joacă un rol important în relaţia de prietenie pe care o avem. Vă încurajez să spuneţi adevărul cu duhul blândeţii. Uneori este la fel de greu să spui un adevar pe cât de greu este să ascunzi o minciună. Deasemenea adevărul este frumos atunci când îl spui fără exagerări, spunea Richard Wurmbrand. Aşadar, înainte de a scoate ceva pe gură şi pentru a preveni o anumită rană în inimă, este înţelept să ne asigurăm că suntem persoana potrivită şi în măsură să zicem ceva. Să nu uităm să ne alegem cuvintele potrivite. Cred că trebuie să fim şi "luminaţi" dacă îi spunem şi persoanei potrivite. Putem avea parte de surprise. Mâţa blândă zgârie rău...

Timpul potrivit este foarte important când alegem să spunem "adevărul din dragoste".
Uneori e nevoie de timp ca să-ţi confirmi presupusele. Alexandru Vlăhuţa spunea că “Adevărul aşteaptă, minciuna este tare grăbită.“ Aşadar, nu ne grăbim, ci aşteptăm vremea ca să acţionăm corect. Ţinem cont de locul unde vrem să-i spunem adevărul, dar şi de starea persoanei respective.

Iată o istorioară despre tatăl marelui filosof Emmanuel Kant. Se spune că în timp ce călătorea printr-o pădure a Poloniei spre patria sa, a fost întâlnit de o ceată de hoţi care i-au cerut tot ce avea. “Ne-ai dat totul?”, au întrebat hoţii. “Da. Tot ce am.” A răspuns bătrânul Kant. Plecând la drum a simţit ceva tare sub şaua calului său. A căutat să vadă ce este şi şi-a adus aminte de câteva monede de aur pe care le dosise pentru această călătorie şi din pricina emoţiilor întâlnirii cu hoţii uitase de ele. În loc să se bucure că scăpase cu banii, bătrânul s-a întors repede şi a strigat după ceata de hoţi: “Domnilor, vă rog să mă iertaţi că nu v-am spus adevărul, dar de emoţia întâlnirii am uitat banii aceştia care erau ascunşi sub şaua calului meu. Vă rog să-I luaţi.” Uimirea hoţilor a fost peste măsură de mare. După o tăcere destul de lungă, unul din ei a venit şi i-a restituit punga. Apoi, un altul I-a restituit celelalte bunuri luate anterior. L-au ajutat apoi să urce pe cal şi- I-au urat “drum bun”, cerându-şi iertare de la bătrânul creştin. Adevărul şi bunătatea au biruit răul.
Te provoc la adevăr. T. Simenski spunea că doar adevărul îţi va deschide toate porţile în viaţă.
Nu uita, întotdeauna în viaţă biruie adevărul nu minciuna.

Mult succes!

E.M.