Se afișează postările cu eticheta atitudine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta atitudine. Afișați toate postările

duminică, 20 iunie 2010

Jurnalul unei...Biblii...

IANUARIE: Se anunţă un an foarte aglomerat. Cei mai mulţi din familie au hotărât să mă citească zilnic, tot timpul anului. M-au ţinut ocupată timp de două săptămâni, acum m-au şi uitat deja.

FEBRUARIE: Ieri am fost ştearsă de praf. Proprietarul meu m-a folosit doar câteva minute săptămâna trecută. A avut un schimb de cuvinte cu cineva şi a căutat nişte versete să-l contrazică.

MARTIE: Prima zi când am fost ocupată. Proprietarul chiar m-a dus cu el la biserică, pentru prima dată, anul acesta de Paşti.

APRILIE: Bunicul a venit în vizită la noi. M-a citit timp de vre-o oră. Se pare că se gândeşte mai mult la mine acum, decât o făcea când era tânăr.

MAI: Am câteva pete verzui pe pagini. Au pus la presat câteva flori de primăvară între paginile mele.

IUNIE: Arăt ca o carte de însemnări. Mi-au burduşit paginile cu tăieturi de prin ziare, tipare de croitorie şi cupoane. Una dintre fete se mărită.

IULIE: Azi m-au pus în geamantan. Cred că suntem în vacanţă. Aş fi stat bucuroasă acasă decât să stau aici înghesuită printre lucruri tot timpul lunii.

AUGUST: Mă aflu în geamantan.

SEPTEMBRIE: Sunt din nou la locul meu pe raft. Am o serie de tovarăşi: o carte de poveşti, şi câteva broşuri cu desene. Doamne, cât aş vrea să fiu citită, măcar cât le citesc pe ele.

OCTOMBRIE: M-au folosit puţin astăzi. Unul din ei este bolnav. Chiar acum m-au lustruit şi stau pe masă, la mijloc. Cred că vine la ei păstorul.

NOIEMBRIE: Sunt din nou la locul meu cel vechi. Au căutat pentru câteva momente ceva cupoane din ziare, printre paginile mele. Unul din copii m-a luat şi a întrebat: "Asta-i o carte de mâzgâlit? Pot desena în ea?"

DECEMBRIE: Se pregătesc cu toţii de Crăciun, aşa că în curând n-o să mă mai văd dintre cutiile de cadouri şi hârtii de împpachetat.

Poate că şi tu ai asemenea atitudine faţă de Biblie, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Corectează-te şi fii cu băgare de seamă cum trebuie să te porţi cu ea pe viitor!


Sursa: revista Harul.

sâmbătă, 27 martie 2010

Poți preveni prăbușirea?

Am găsit ceva interesant. O listă de sugestii care poate ajuta la prevenirea prăbușirii...poate îți este de folos...

1. Învață să identifici semnele de avertizare care indică faptul că criza este aproape.
2. Descoperă arta stabilirii de obiective realiste și echilibrate.
3. Învață să administrezi stresul ca pe un bun și nu ca pe o obligație.
4. Implică-te în exercițiu fizic de zi de zi - o plimbare rapidă este excelentă.
5. Să știi cum și când să spui NU.
6. Controlează-ți gândurile, sentimentele și comportamentul.
7. Când te lovesc îngrijorările, gândește-te la cel mai rău lucru care ți s-ar putea întâmpla și zi ”Și ce?”
8. Învață cum să te relaxezi fără să te simți vinovat. Respiră adânc atunci când simți că neliniștea te pătrunde.
9. Adoptă o atitudine de recunoștință. Mulțumește zilnic Creatorului tău.
10. Respectă-i pe alții și arată-le aprecierea ta prin laudă.
12. Trăiește-ți viața în armonie cu valorile tale. Practică ceea ce vorbești.
13. Oferă îmbrățișări zilnice. Iubește-te pe tine însuți și pe alții.
14. Privește eșecurile și obstacolele din viață ca experiențe din care să înveți și nu ceva ce trebuie luat prea în serios.
15. Evită gândurile negative și distructive ori de câte ori este omenește posibil. Evită oamenii negativi în același fel.
16. Dezvoltă niște îndemânări de administrare a timpului și a vieții. Nu amâna lucruril - fă-le acum!
17. Menține întotdeauna un simț al umorului. Dacă nu te distrezi înseamnă că nu faci lucrurile cum trebuie.


Succes fără prăbușire, Ben Kubassek

marți, 9 martie 2010

Ce este atitudinea?

Este ”asul”adevăratelor noastre euri.
Rădăcinile ei se află în interior, dar fructele se văd în exterior.
Este cel mai bun prieten al nostru sau cel mai aprig dușman.
Este mult mai cinstită și mai demnă de încredere decât propriile noastre cuvinte.
Este o privire de ansamblu bazată pe experiențe din trecut.
Ea poate să atragă oamenii de partea noastră sau să-i respingă.
Trebuie întotdeauna să fie - într-un fel sau altul- exprimată, pentru a fi cu adevărat mulțumită.
Este bibliotecarul trecutului nostru.
Este purtătorul de cuvânt pentru prezentul nostru.
Este profetul viitorului nostru.


Sursa: Atitudinea învingătorului, John Maxwell

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Care este atitudinea ta?

Lumea sportivă l-a apreciat dintotdeauna pe Arnold Palmer. Acest mare jucător de golf nu s-a împăunat niciodată cu succesul său. Deși a câștigat sute de trofee și premii, singurul trofeu din biroul său este o mică cupă ponosită pe care a câștigat-o la prima sa victorie din Turneul Canadian din 1955. În afară de cupă, el mai are atârnată pe perete și o placă pe care sunt înscrise câteva cuvinte din care ne putem da seama cum a reușit să se mențină în frunte în toate competițiile de golf la care a participat. Iată ce scrie pe această placă:


Dacă crezi că ești sortit să pierzi, așa va fi.
Dacă crezi că-i mai bine să nu îndrăznești, nu te vei încumeta.
Dacă ești dornic să câștigi, dar crezi că n-o să poți,
Aproape sigur e că nu vei câștiga.
În lupta vieții nu câștigă totdeauna
Cel mai puternic sau mai iute dintre toți
Ci, mai degrabă, cel ce va învinge
Va fi acela care e sigur că poate.

Care este diferența dintre un jucător de golf care câștigă un turneu și Arnold Palmer? Talentul? Loviturile norocoase? Nici vorbă! Atunci când mai puțin de două lovituri îi separă pe primii douăzeci și cinci de jucători dintr-un turneu, diferența nu trebuie căutată în sfera talentului, ci în altă parte. Atitudinea este cea care îi departajează pe jucători. Oamenii cu gândire negativistă pot avea un început bun, urmat de câteva zile bune, apoi chiar câteva partide câștigate. Dar mai devreme sau mai târziu, de obicei mai devreme, atitudinea îi va atrage înapoi. Destinul nostru nu va fi niciodată determinat de o dispoziție de permanență nemulțumire sau de așteptări prea mari. Viața este plină de surpriză și modelarea atitudinii noastre este o sarcină pentru toată viața.
Suntem responsabili de atitudinile noastre!



Sursa: Dezvoltă liderul din tine, John C. Maxwell

vineri, 6 noiembrie 2009

„DE CE?” – marele mister

Omul este ca vremea! Așa cum vremea se schimbă, tot așa de schimbător este și el. Azi e zi senină, caldă, cu glasuri şi zâmbete vesele de copii, cu cântări de păsări ce nu obosesc ciripind, iar mâine e zi înnorată, rece şi urâtă. Vânturi urlă, mările se înfurie. În viață omul experimentează suișuri și coborâșuri. Uneori stă pe „culmi”, faţa îi radiază, zâmbetul îi ajunge la urechi. Momentele „roz” din viaţă îl înalţă, îl fac să simtă că trăieşte, că e cineva şi că viaţa merită trăită. Şi apoi, ca o ploaie rece de toamnă, toate visele şi speranţele i se duc. Greutăți, probleme, o vorbă rea sau urâtă, îl transformă în acel om dur, acru și morocănos. E deja schimbat.
De ce? Datorită circumstanțelor? Totul în jurul lui se face negru. Domnul Pesimism îi ia locul domnişoarei Optimiste. Nu se mai vede bun de nimic. Nu-şi mai simte locul în nici un punct din acest Univers. Multe gânduri „obraznice” şi rele îi perindă prin minte. Rotiţele creierului încep să se învârte, să lucreze. De ce tocmai eu arăt aşa? De ce am rămas fără loc de muncă? De ce atâtea responsabilităţi? De ce unii prieteni la care nici nu mă aşteptam, mă dezamăgesc? De ce atâtea cupluri care au început frumos sfârşesc prin certuri şi apoi divorţ? Atâţia copii rămân abandonaţi, chiar sunt avortaţi în timp ce alte cupluri fac tot posibilul să aibă un copil în familia lor? Atâtea inundaţii, cutremure, foc, războaie încearcă oamenii bătuţi de soartă. Şi totuşi, chinuitoarea întrebare rămâne aceeaşi: DE CE? Oare există un răspuns la aceste întrebări? Şi dacă da, care e el? Viața este o combinație perfectă de antiteze: întristare şi fericire, întuneric şi lumină, bogăție și sărăcie, împlinire și frustrare, iubire și ură, văi adânci şi munţi înalţi. Cred că lista ar putea continua, dar mă opresc aici. Viața e ca un puzzel, în care fiecare din aceste ”piese” își are rostul. De multe ori ne întrebăm de ce e așa, ne frământăm, căutăm răspunsuri și nu aflăm. Cred că ele se împletesc așa de bine între ele, pentru că doar atunci când gustăm amarul, știm ce înseamnă dulcele, doar atunci când plângem, știm ce e râsul, doar atunci când suntem triști, ne putem dori mai mult să fim veseli. Fiecare emoție trebuie prețuită, fiecare situație din viață trebuie privită cu o atitudine optimistă. În orice lucru rău este câte un lucru bun de învățat, principiu bazat pe cuvântul pe care Isus ni-l spune în Biblie: ”toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu.” (Romani 8:28)
Prin urmare, chiar dacă de ce-urile noastre nu primesc întotdeauna un răspuns, cred că viața e prea scurtă și prea frumoasă pentru a ne omorî timpul cu căutatul răspunsurilor. Mai degrabă cred că ar fi benefic să vedem partea frumoasă a lucurilor și să nu ne lăsăm copleșiți de atâtea de ce-uri, să ne pierdem în detalii fără rost și să lăsăm să treacă pe lângă noi clipele plăcute din viață. Așadar, fii un observator bun și înțelept, pentru că un înțelept ascultă sfaturile ce i se dau.

vineri, 9 ianuarie 2009

Ce alegi?

Adeseori poţi citi pe feţele celor din jur tristeţe, tulburare, amărăciune...un alt eşec probabil a avut loc în viaţa lor. Lupta lor cu siguranţă a fost prea mare...işi doreau biruinţă...succes şi când colo au avut parte de înfrângere, au fost răniţi... Îndoiala apărută în inima lor a fost prea mare pentru a crede că în situaţia în care se aflau se mai putea face ceva.
Cineva spunea: „Îndoiala este traista ruptă din care se pierd binecuvântările lui Dumnezeu.” Cât adevăr exprimă această frază! Oare de ce ne este aşa de greu să ne aţintim privirile spre Dumnezeu şi să credem că El, Cel ce a început în noi o anumită lucrare, o va duce la bun sfârşit? Şi totuşi în ce constă succesul? Succesul poate fi însumarea tuturor eşecurilor trăite! Eşecul te ajută şi îţi dă puterea să înveţi. Această capacitate de a învăţa în urma înfrângerilor avute, se referă la atitudinea pe care decizi să o iei, la foamea de a descoperi şi de a creşte. Ce faci? Decizi să înveţi şi să mergi mai departe, să vezi soarele ascuns de nori? Sau insuccesul tău te face să baţi pasul pe loc, să-ţi plângi de milă sau să renunţi? Oare, ce atitudine vei lua?
Alegi să-L crezi pe Dumnezeu pe Cuvânt, singurul care rămâne credincios şi Îşi împlineşte toate lucrările şi promisiunile cu credincioşie? Sau alegi să te încrezi în tine?
Totul depinde de atitudinea ta; fii înţelept şi cântăreşte-ţi fiecare vorbă, analizează-ţi atitudinile, comportamentul! Investeşte şi nu dărâma! Tu poţi fi puternic şi eşti puternic. De ce? Pentru că cel care se increde în Cristos poate TOTUL!