„DE CE?” – marele mister

Omul este ca vremea! Așa cum vremea se schimbă, tot așa de schimbător este și el. Azi e zi senină, caldă, cu glasuri şi zâmbete vesele de copii, cu cântări de păsări ce nu obosesc ciripind, iar mâine e zi înnorată, rece şi urâtă. Vânturi urlă, mările se înfurie. În viață omul experimentează suișuri și coborâșuri. Uneori stă pe „culmi”, faţa îi radiază, zâmbetul îi ajunge la urechi. Momentele „roz” din viaţă îl înalţă, îl fac să simtă că trăieşte, că e cineva şi că viaţa merită trăită. Şi apoi, ca o ploaie rece de toamnă, toate visele şi speranţele i se duc. Greutăți, probleme, o vorbă rea sau urâtă, îl transformă în acel om dur, acru și morocănos. E deja schimbat.
De ce? Datorită circumstanțelor? Totul în jurul lui se face negru. Domnul Pesimism îi ia locul domnişoarei Optimiste. Nu se mai vede bun de nimic. Nu-şi mai simte locul în nici un punct din acest Univers. Multe gânduri „obraznice” şi rele îi perindă prin minte. Rotiţele creierului încep să se învârte, să lucreze. De ce tocmai eu arăt aşa? De ce am rămas fără loc de muncă? De ce atâtea responsabilităţi? De ce unii prieteni la care nici nu mă aşteptam, mă dezamăgesc? De ce atâtea cupluri care au început frumos sfârşesc prin certuri şi apoi divorţ? Atâţia copii rămân abandonaţi, chiar sunt avortaţi în timp ce alte cupluri fac tot posibilul să aibă un copil în familia lor? Atâtea inundaţii, cutremure, foc, războaie încearcă oamenii bătuţi de soartă. Şi totuşi, chinuitoarea întrebare rămâne aceeaşi: DE CE? Oare există un răspuns la aceste întrebări? Şi dacă da, care e el? Viața este o combinație perfectă de antiteze: întristare şi fericire, întuneric şi lumină, bogăție și sărăcie, împlinire și frustrare, iubire și ură, văi adânci şi munţi înalţi. Cred că lista ar putea continua, dar mă opresc aici. Viața e ca un puzzel, în care fiecare din aceste ”piese” își are rostul. De multe ori ne întrebăm de ce e așa, ne frământăm, căutăm răspunsuri și nu aflăm. Cred că ele se împletesc așa de bine între ele, pentru că doar atunci când gustăm amarul, știm ce înseamnă dulcele, doar atunci când plângem, știm ce e râsul, doar atunci când suntem triști, ne putem dori mai mult să fim veseli. Fiecare emoție trebuie prețuită, fiecare situație din viață trebuie privită cu o atitudine optimistă. În orice lucru rău este câte un lucru bun de învățat, principiu bazat pe cuvântul pe care Isus ni-l spune în Biblie: ”toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu.” (Romani 8:28)
Prin urmare, chiar dacă de ce-urile noastre nu primesc întotdeauna un răspuns, cred că viața e prea scurtă și prea frumoasă pentru a ne omorî timpul cu căutatul răspunsurilor. Mai degrabă cred că ar fi benefic să vedem partea frumoasă a lucurilor și să nu ne lăsăm copleșiți de atâtea de ce-uri, să ne pierdem în detalii fără rost și să lăsăm să treacă pe lângă noi clipele plăcute din viață. Așadar, fii un observator bun și înțelept, pentru că un înțelept ascultă sfaturile ce i se dau.