”Era primăvară, totuși vroiam să fie vară:cu zilele ei lungi și calde și cu viața liberă de afară.
Era vară, totuși vroiam să fie toamnă:
cu frunzele ei colorate și aerul răcoros și clar.
Era toamnă, totuși vroiam să fie iarnă:
cu zăpada ei frumoasă și perioada veselă a Crăciunlui.
Era iarnă, totuși vroiam să fie primăvară:
cu căldura ei și natura care înflorește.
Eram un copil, totuși vroiam să fiu mai degrabă un adult:
să mă bucur de libertate și de respect.
Aveam douăzeci de ani,
totuși aș fi preferat să am treizeci de ani:
matur și cu experiență.
Aveam patruzeci de ani,
totuși aș fi preferat să am douăzeci de ani:
tânăr și fără griji.
Eram pensionar, totuși aș fi vrut să am patruzeci de ani:
să am rațiunea trează și să fiu fără neputințele bătrâneții.
Viața mea trecuse, fără ca eu să fi primit vreodată ceea ce
am vrut să am.”
Este poezia unui adolescent, înzestrat cu o capacitate de discernământ neobișnuită pentru vârsta lui, citată de Charles R. Swindoll în predica: ”Who Gets The Glory” (Cui îi revine slava).
Sursa: Ethos pentru familie, 2\2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu