Măștile...

„De ce ne ascundem atât de des în spatele măștilor? Oscilăm între impulsul de a ne dezvălui și impulsul de a ne proteja, tăinuind ceea ce se petrece înăuntrul nostru. Tânjim să fim cunoscuți, dar dorim să rămânem ascunși. Ne înconjurăm cu ziduri din diferite motive. Unii îl admiră pe eroul James Bond, care este dur, inexpresiv pe sine din punct de vedere emoțional, detașat de orice implicare emoțională. Și unii dintre noi presupunem că vom fi îndrăgiți dacă putem deveni astfel de indivizi impenetrabili, care nu permit nimănui să pătrundă dincolo de exteriorul dur. Adevărat, unii ne vor admira pentru aceste calitați. Dar admirația nu conduce neapărat la intimitate. Un motiv mai serios pentru care ne ascundem în spatele măștilor este teama de respingere. Dacă, după ce-ți deschizi sufletul, prietenul te părăsește, efectul poate fi devastator. Mulți dintre noi ne-am construit fațade bine puse la punct, fiindcă suntem convinși că, dacă ceilalți ne-ar vedea așa cum ne vedem noi înșine, priveliștea i-ar îndepărta. Autodezvăluirea are efectul opus. Când o persoană își scoate masca, ceilalți sunt atrași spre ea.
Unii dintre noi facem tot posibilul să ne ascundem originea umilă, când sinceritatea în acestă privință i-ar dezarma pe cei din jur și i-ar atrage într-o conexiune mai intimă cu noi.
Producătorului de spactacole de operă Sol Hurok îi plăcea să spună că Marian Anderson nu a devenit pur și simplu mare, ci a devenit mare într-un fel simplu. Iată cuvintele lui:

Acum cîțiva ani, un reporter i-a luat un interviu lui Marian și a rugat-o să-i spună care a fost cel mai important moment din viața ei. Mă aflam în cabina ei și eram curios să-i aud răspunsul. Știam că avea multe momente importante dintre care să aleagă. A fost seara în care Toscanini îi spusese că avea vocea cea mai bună a secolului. A fost concertul privat pe care l-a dat la Casa Albă pentru familia Roosevelt și pentru Regele și Regina Angliei. Primise premiul Bok în valoare de 10.000 de dolari ca recunoaștere a faptului că era persoana care a făcut cel mai mult pentru orașul său natal, Philadelphia.
Mai presus de toate, a fost acea duminică de Paște de la Washington, când în fața statuii lui Lincoln, cântase pentru șaptezeci și cinci de mii de oameni, printre care se numărau membri ai Guvernului, ai Curții Supreme de Justiție și majoritatea membrilor Congresului.

Care din aceste momente memorabile a fost ales? „Nici unul din aceste”, spune Hurok. „Domnișoara Anderson i-a declarat reporterului că momentul cel mai important din viața ei a fost ziua când s-a dus acasă și i-a spus mamei că nu mai era nevoie să spele rufele vecinilor pentru a câștiga un ban.”
Dacă ne hotărâm să construim mai multe ferestre și mai puține ziduri, vom avea mai mulți prieteni.”

Preluat din Importanța prieteniei, Alan Loy McGinnis