
Pot afirma chiar că nu te poți cunoaște niciodată cu adevărat decât ca rezultat al faptului că te descoperi în fața altuia. Când te deschizi față de o persoană, înveți cum să-ți intensifici contactul cu adevăratul tău sine, iar apoi devii capabil să-ți călăuzești destinul pe baza acestei cunoașteri. Oracolul din Delphi recomanda: ”Cunoaște-te pe tine însuți”, dar noi am putea extinde acest sfat: ”Lasă-te cunoscut și apoi te vei cunoaște pe tine însuți.” De aici provine o parte din satisfacția și energia izvorâte din cele mai bune prietenii.
Dacă persoana iubită ne acceptă cu părțile noastre întunecate, acest act de încredere ne dă puterea să ne acceptăm pe noi înșine.
Practica creștină a confesiunii a fost recunoscută întotdeauna pentru efectul terapeutic. Biblia recomandă: ”Mărturisiți-vă deci unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați”(Iacov 5:16) Nu întâmplător Biblia spune că dacă ne conștientizăm latura întunecată, vom deveni întregi. În moduri pe care nu le înțelegem complet, autodezvăluirea ne ajută să vedem lucruri, să simțim lucruri, să imaginăm lucruri, să sperăm la lucruri pe care nu le-am fi crezut nicicând posibile. Invitația la transparență este deci, de fapt o invitație la autenticitate.
Preluat din Importanța prieteniei, Alan Loy McGinnis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu