Dragostea ca sărbătoare

”Deși dragostea este un concept abstract, astfel că nu știm care este sensul său exact, ne apare deseori în mod clar, este ușor de identificat și se exprimă cu putere în cuvinte și în fapte. În dicționare cuvântul dragoste este definit îndeobște ca emoție, simțământ sau sentiment aparte față de ceva sau de cineva, în sensul că persoana care iubește nu-și poate controla sentimentele.
În Biblie însă, dragostea apare pe fondul unor termeni precum grijă, părtășie și slujire, denotând o anumită acțiune din partea celui care iubește.

Expresii reprezentative în lumea noastră de ofrande închinate dragostei sunt, de pildă, Sonetele din Portugalia ale poetesei Elizabeth Barret, scrise pentru a da glas sentimentelor ei legate de prietenia și dragostea nutrite pentru Robert Browning. Sonetele respective își au locul lor distinct în literatura universală ca tribut al acestei iubiri. Taj Mahal, impresionantul mausoleu de alabastru din nordul Indiei, a fost de fapt ridicat ca și cavou pentru Mumtaz Mahal la ordinele soțului său îndurerat, împăratul.
Capul lui Ioan Botezătorul adus pe farfurie a fost darul înfiorător oferit Salomei de către Irod, înnebunit de dansul acesteia cu unduiri senzuale. Mai aproape de vremurile noastre, Aristotel Onasis a fost gata să dea nu mai puțin de un milion de dolari pe diamante, o parte din insula Skorpios din Grecia și încă 20 de milioane risipiți într-un singur an doar pentru a face încântarea noii sale soții, Jackie Kennedy. Biblia ne pune în fața unei imagini cu totul diferite a dragostei - văduva care i-a dat Domnului tot ce avea, ultimul ei bănuț; prințul Ionatan, care a fost gata să-și dea viața pentru prietenul său, David, și, în sfârșit, cel mai mare dar al dragostei făcut de Mântuitorul Isus Cristos, care Și-a dat de bunăvoie viața pentru mine și pentru tine.

Cu toate că Ziua Sfântului Valentin este o sărbătoare păgână, ne oferă o bună ocazie de a ne îndrepta inimile și atenție înspre ”dragoste”, concept care, potrivit Scripturii, este bunul cel mai de preț al creștinilor, mai presus chiar decât credința și nădejdea.
Dragostea este o calitate necesară pentru a fi membri destoinici ai societății, vecini buni, soți curtenitori, soții de nădejde sau părinți care-și cresc frumos copiii. ”Dumnezeu este dragoste”, cu alte cuvinte, El este Creatorul, Modelul Suprem și Izvorul dragostei. Dragsotea Lui este neclintită, jertfitoare și milostivă.
Cel mai lung discurs despre dragoste este cel al apostolului Pavel din 1 Corinteni 13. O limbă pricepută, un glas profetic, o inimă milostivă, o minte luminată, o credință care mută munții, o dărnicie fără margini, o moarte de martir, sunt daruri de mică importanță în comparație cu mărețul dar al dragostei, care este un element esențial și obligatoriu în caracterul unui creștin. Această calitate a dragostei este descrisă până în cele mai mici detalii. Dragostea este îndelung răbdătoare. Cuvântul nu sugerează slăbiciunea, ci mai degrabă puterea; nu înfrângerea, ci biruința.Dragostea este plină de bunătate, este acea tandrețe cu care venim în întâmpinarea nevoilor și dorințelor persoanei iubite. Dragostea nu pizmuiește (este plină de mulțumire), ci mai degrabă este gata să dea altora cu bucurie, fără a aștepta vreo răsplată; ea nu urmărește un anumit scop, ci se dă pe sine până la jertfă. Dragostea este smerită, nu se umflă de mândrie, căci mândria este esența păcatului. Cel ce iubește este întotdeuna recunoscător pentru iubirea primită.
Dragostea este plină de înțelepciune, de curtoazie și farmec. Dragostea nu caută folosurile și drepturile sale. Rollo May spunea: ”Când iubim dăm și ce avem în centrul ființei noastre.” Cei ce iubesc se gândesc mai degrabă la datoriile lor, decât la drepturile lor, la responsabilități, iar nu la privielgii; sunt mereu recunoscători pentru viața pe care o au, fără a avea pretenții de la ceilalți. Dragostea are răbdare, fiind gata să aștepte un cuvânt de la Dumnezeu și să asculte de legea lui Dumnezeu. Dragostea este încrezătoare, se gândește mereu la bine și nu ține în seamă greșelile. Dragostea este milostivă și îndurătoare, răspunde imperfecțiunii și slăbiciunii cu înțelegere și nu dă în vileag confidențele care i se fac.
Dragostea este plină de siguranță și-L crede pe Dumnezeu când spune că nu-L putem iubi decât dacă iubim creația Sa, că nu-L ascultăm decât dacă avem o dragoste ca a Lui. Dragostea este plină de îndrăzneală, suferă totul, ține piept vorbelor rele și dezamăgirilor și învinge persecuțiile de orice fel. Dragostea nu va muri niciodată; ea nu se va sfârși, deoarece face parte din caracterul neschimbat al lui Dumnezeu Însuși.

Noi nu putem începe sau pune capăt dragostei după dorința noastră lăuntrică. Ajungem să iubim când acceptăm de bunăvoie ca particularitățile descrise mai sus să se dezvolte în viața noastră ancorată în Dumnezeu. Nu voi înceta niciodată să-mi iubesc aproapele care m-ar fi atacat sau trădat; soția care să-l iubească atunci când căsnicia lor stagnează; părinții nu vor înceta niciodată să-și iubească odraslele răzvrătite.
Adevărata dragoste este mistuitoare, necondiționată și nesfărșită. Ea depinde de cel ce iubește, și nu de cel iubit, de acțiunile noastre volitive, și nu de trăirile noastre emoționale; de starea și hotărârea noastră lăuntrică, și nu de împrejurările noastre și presiunile dinafară; de Dumnezeu YAHWEH Cel desăvârșit și nu de imperfecțiunea noastră umană.
Faceți-vă un scop în viață din a vă exprima dragostea în ascultare de porunca divină și ca stimulent al vieții și creșterii spirituale. Surprindeți-i pe cei din familie și pe cei dragi printr-un telefon sau printr-o vizită neașteptată, printr-o îmbrățișare, printr-un buchet de flori sau prin tandrețe.
Căutați metode noi și emoționante de a le spune că-i iubiți.”
Mult succes!

Preluat din Femeia plăcută lui Dumnezeu, Dorothy Kelley Patterson