Victorie...

Cinci sugestii pentru biruirea obiceiurilor care ne împiedică să păşim victorioşi, oferite de Chuck Swindoll:

1. Pune punct scuzelor. Refuză a face comentarii de genul: "O, aşa sunt eu - aşa am fost dintotdeuna şi aşa voi fi. Nimeni nu e perfect."
Asemenea scuze dovedesc neascultare şi te încurajează să diminuezi sau să ignori complet lucrarea de convingere a Duhului lui Dumnezeu.

2. Aplică strategia. Apropie-te de ţintă cu o puşcă nu cu un pistol. Ocupă-te pe rând de fiecare obicei, nu de toate o dată.

3. Fii realist. Nu se va întâmpla instantaneu. Nici nu va fi uşor. Nici nu se va rezolva permanent peste noapte. Dar falimentele repetate sunt mai bune decât sclavia.

4. Fii curajos. Conştientizează că eşti pe drumul victoriei finale...prima dată în mulţi ani! Entuziasmul întăreşte autodisciplina şi inspiră o atitudine de determinare.

5. Începe astăzi. Acesta este momentul cel mai potrivit până acum. A amâna ar însemna a accepta înfrângerea, iar aceasta va intensifica şi prelungii lupta încrederii în sine.

Sursa: O atitudine ca a Mariei, Johanna Weaver.

Dietă pentru suflet

Cea mai eficientă dietă pentru omul firesc care poate fi încercată, este regimul din Isaia 30:20 a ("Domnul vă va da pâine în necaz, şi apă în strâmtorare"). Deşi aceasta îţi limitează hrana la doar două sortimente de mâncare - apă şi pâine- este eficientă în punerea sub control a naturii tale inferioare şi în întărirea muşchilor tăi spirituali. Nu te îngrijora că trebuie să îţi cumperi ingredientele. Viaţa - şi însuşi Dumnezeu- tind să ţi le lase la uşă.

Pâinea încercărilor, primul fel

Cuvântul încercare folosit în Vechiul Testament înseamnă orice, de la un lucru îngust până la o pietricică în pantof. Încercarea poate însemna nenorocire, calamitate, un eveniment sau o împrejurare potrivnică. Ea nu este un meniu foarte cerut, dar se pare că Dumnezeu o foloseşte deseori în vieţile copiilor Săi. Încercarea nu doar scoate la lumină ceva din substratul fiinţei noastre, ci caută să scoată şi ceva bun din noi...pentru că încercarea credinţei lucrează răbdare.

Apa suferinţei, felul doi
Suferinţa face referire la o stare de necaz, de chin, nevoie, încercare, nenorocire. Aceasta nu este o băutură aleasă, este greu de înghiţit. Suferinţa se referă la acele perioade din viaţa noastră când ne simţim greu apăsaţi, dureros chiar. Vestea bună e că atunci când acceptăm suferinţa ca ocazie pentru a ne face părtaşi suferinţei lui Isus, din viaţa noastră va izvorî dulceaţa lui Cristos, nu amărăciune. Departe de a fi o pedeapsă, încercarea şi suferinţa sunt menite să ne aducă înţelepciune. Felul în care primeşti aceste două daruri va schimba lucrurile! Încercarea şi suferinţa te pot umple de amărăciune sau te pot face mai bun. Depinde de tine ce alegi!



Sursa: Inspirată din O atitudine ca a Mariei, Johanna Weaver.

Observă posibilităţile!

Cu siguranţă că la toţi ne plac oamenii care ne încurajează. Chiar şi numai câteva cuvinte sunt suficiente pentru a ne scoate dintr-o stare proastă sau pentru a ne calma. Observă însă, că atunci când spui cuiva cuvinte de încurajare poate fi în acelaşi timp o adevărată autoîncurajare. Când oamenii îţi împărtăşesc speranţele şi visurile lor, fii cel care observi oportunităţile ascunse de acele situaţii. Prea mulţi sunt cei care observă problemele... Fiind oameni foarte ocupaţi, suntem adeseori reticenţi în situaţii cînd ar trebui să încurajăm, pentru că ne simţim obligaţi să ne implicăm şi să acceptăm provocările celeilalte persoane. Dar încurajarea nu înseamnă a face munca în locul altuia sau a-i împlini visurile. Nu înseamnă să devenim aclamatorii permanenţi al cuiva. Dar sunt modalităţi simple de încurajare care necesită relativ puţin timp - observând talentul sau abilităţile unui copil, aducând aminte unui prieten descurajat de succese realizate în trecut sau ajutându-i pe adolescenţi să-şi planifice următorii paşi pentru a-şi atinge obiectivele. Simpla ascultare atentă, însoţită de cuvinte precum: "povesteşte-mi mai departe", poate fi deasemenea o încurajare. La fel ca încurajarea blândă care sfătuieşte pe cineva să facă ceea ce trebuie.

De aceea, mângăiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.
(1 Tesaloniceni)

Sursa: După The Worn Out Women, (Femeia epuizată), Alice Gray

Începe ziua cu o atitudine iertătoare!

Începe ziua aceasta cu un duh iertător. Iartă-i chiar şi pe cei care nu îţi cer iertare. Poate au fost multe zilele în care ai fiert de mânie din cauza unui cuvânt sau a unei fapte aruncate în viaţa ta de o persoană neatentă sau indiferentă. Poate ai pierdut multe ore valoroase imaginându-ţi revanşa sau confruntarea...dar acum oferă în tăcere iertarea ta, o dată pentru totdeauna, chiar şi celor care cred că nu au nevoie de ea. Prin iertare, nu mai eşti consumat de gânduri nepotrivite. Renunţă la amărăciunea ta. Astfel, vei fi din nou mulţumit în sufletul tău şi util celor din jur. Începe ziua aceasta cu o atitudine iertătoare. Iartă-i pe cei care te critică pe nedrept. Nu uita: sclavia de orice natură este rea, iar cel care trăieşte după părerile celorlalţi este un sclav. Tu nu eşti un sclav. Alege-ţi adevăratul Conducător... Trebuie să ştii că critica face parte din preţul plătit pentru curajul de a trece dincolo de mediocritate. Iartă-te şi pe tine însuţi. Poate, timp de mai mulţi ani, cel mai mare duşman al tău ai fost chiar tu însuţi. Fiecare greşeală, fiecare calcul greşit, fiecare poticnire ai derulat-o de mai multe ori în mintea ta. Fiecare promisiune, fiecare zi risipită, fiecare obiectiv neatins întemeiază dezgustul pe care îl simţi pentru lipsa realizărilor din viaţa ta... Conştientizează azi că este imposibil să lupţi cu un duşman care locuieşte în capul tău.

Dar iertându-te pe tine, elimini toate îndoielile, frica şi frustrarea care ţi-au menţinut trecutul în prezent. Dacă alegi să ai această atitudine iertătoare, de astăzi, istoria personală nu-ţi va mai controla destinul.

Viaţa ta tocmai acum începe!

Meditaţie inspirată din The Traveler' s Gift (Darul pelerinului), Andy Andrews.

Evită sindromul sufletului zbârcit!

Autorul Paul Borthwick identifică două tipuri de oameni: "suflete mari", care-şi trăiesc vieţile cu un optimism plin de credinţă, şi "suflete zbârcite" care se lasă acrite şi ofilite de problemele vieţii.

Cele nouă sugestii oferite de el pentru evitarea "sindromului sufletului zbârcit" sunt în acelaşi timp instrumente cheie pentru dezrădăcinarea amărăciunii din vieţile noastre.

1. Evită bârfa. Bârfa ne zbârceşte sufletul pentru că trăim pe cheltuiala altora. Ne clădim identitatea demolându-i pe alţii.

2. Varsă-ţi amărăciunea. Oamenii morocănoşi se zbârcesc spiritual deoarece îşi trăiesc viaţa împovăraţi de "cereri de iertare datorate mie."

3. Asumă-ţi riscuri. Sufletele mari păşesc prin credinţă. Sufletele zbărcite fug chiar şi neurmărite de nimeni. Sufletele mari cred în Dumnezeu şi îşi asumă riscuri. Sufletele zbârcite...trăiesc cu frica a ceea ce s-ar putea întâmpla.

4. Încredere. O viaţă de îngrijorare îţi garantează un suflet zbârcit. Încercând să fim Dumnezeu prin asumarea poziţiei de control, ne zbârcim pentru că nu putem purta povara aceasta. Sufletele mari trăiesc comfortabil în prezenţa necunoscutului pentru că aleg să se încreadă în Dumnezeu.

5. Nu trăi pentru "lucruri". Ţine materialismul sub control în viaţa ta. Cei care trăiesc pentru a strânge mai multe lucruri -cumpărând sau dorindu-şi mereu ce nu-şi pot permite - degenerează în suflete zbârcite.

6. Controlează-ţi poftele. Oamenii mânaţi de dorinţele lor îşi vor micşora capacitatea spirituală, pentru că mâncarea, pofta sau alte dorinţe necontrolate vor prelua controlul.

7. Adânceşte-te. Sufletele mari se gândesc la semnificaţia vieţii. Ei caută scopuri... bazaţi fiind pe fundamente filosofice şi teologice. Sufletele zbârcite se bazează pe nimicuri...şi se trezesc că vorbesc cu superficialitate.

8. Fii generos. Zgârcenia s-ar putea să-ţi sporească banii în bancă, dar îţi va micşora sufletul. Sărbătoreşte trecutul, îmbrăţişează prezentul şi antcipiează viitorul.

9. Gândeşte global. Sufletele mari Îl urmează pe Domnul universului. Sufletele zbârcite îşi doresc un Dumnezeu rural care să se ocupe de mofturile lor...Sufletele mari îşi înţeleg rolul lor de slujire în lume. Sufletele zbârcite fac din lumea lor întreaga lume.

Sursa: O atitudine ca a Mariei, Johanna Weaver.

Păstrează-te plăcut!

Isus, ştie mai bine decât tine că îmbătrâneşti. Doreşte-ţi să nu ajungi o „ţaţă vorbăreaţă”, crezând că trebuie să spui ceva legat de fiecare subiect sau ocazie. Lasă-L pe Isus să te elibereze de dorinţa de a îndrepta lucrurile tuturor. Fii atent, dar nu mofturos; util, dar nu în control. Ar fi păcat să nu îţi foloseşti înţelepciunea dată de El. Opreşte-ţi mintea de la enumerarea detaliilor fără rost – pentru aceasta ai nevoie de puterea Lui pentru a ştii să vorbeşti la subiect. Cere-I harul de a asculta durerile celorlalţi. Ţine-ţi buzele închise atunci când trebuie...atunci când este vorba de problemele şi durerile tale – acestea cresc, dar dorinţa de a le reauzi se diminuează cu trecerea timpului. Îndură-le cu răbdare. Îndrăzneşte să fii mai smerit şi mai puţin încăpăţânat atunci când ceea ce îţi aminteşti tu nu concordă cu ceea ce îşi amintesc alţii. Învaţă minunata lecţie că uneori s-ar putea să n-ai dreptate. Păstrează-te plăcut. Antrenează-ţi abilitatea de a vedea lucrurile bune în locurile cele mai neaşteptate, şi talentele în oamenii cei mai puţin potriviţi.

Domnul să-ţi dea harul de a spune lucrurilor pe nume!

„Vorbele bune pot fi scurte şi repede rostite, dar ecoul lor este de lungă durată.” (Maica Tereza)

"Să ştii râde adesea şi mult, să câştigi respectul oamenilor inteligenţi şi afecţiunea copiilor; să fii apreciat de criticii oneşti şi să poţi îndura trădarea falşilor prieteni. Să apreciezi frumuseţea; să scoţi cei mai bun din ceilalţi; să pleci din lume puţin mai bun, fie că ai crescut un copil sănătos, ai sădit un petec de grădină ori că ţi-ai ridicat condiţia socială; să fii împăcat că cel puţin o viaţă respiră mai uşor de pe urma existenţei tale – înseamnă că ai reuşit!" (Ralph Waldo Emerson)

„Priveşte-ţi semenii ca şi cum ar fi ceea ce ar trebui să fie şi astfel îi vei fi ajutat să devină ceea ce sunt capabili să fie. ” (Johann Wolfgang von Goethe)

"Fii tu însuţi schimbarea pe care o doreşti lumii!" (Mahatma Gandhi)


Sursa: O atitudine ca a Mariei, Johanna Weaver, Vorbe de duh

Despre caracter

„Caracterul pune în valoare ceea ce se află în interiorul tău.”

„Oamenii sunt ca nişte iceberguri. Ochiul nu poate vedea decât o mică parte din ceea ce sunt ei cu adevărat. Când priveşti un iceberg, vezi numai 15% din el – acela este talentul. Restul, ascuns în adâncimi este caracterul.”

„Caracterul comunică în special consecvenţă, alegerile făcute, influenţă, longevitate...caracterul este suma tuturor alegerilor făcute într-o zi.” Margaret Jensen.

„Caracterul nu poate fi moştenit. Nu poate fi cumpărat. Este imposibil de cântărit şi nu poate fi atins fizic. Poate fi construit, dar foarte încet. Şi fără de el nu-i poţi conduce pe alţii.”

„Dacă vrei să ştii cât va dura să ajungi în vârf, consultă un calendar. Dacă vrei să ştii cât durează să decazi, ia un cronometru. Caracterul determină ceea ce se va întâmpla.”

„Talentul poate fi cultivat în linişte, dar caracterul numai în tumultul vieţii.” J.W. van Goethe

„Oamenii sunt asemănători în promisiunile pe care le fac. Se diferenţiază doar prin fapte.” Moliere

„În timp ce circumstanţele nu sunt sub controlul tău, caracterul îţi este.”

„Caracterul nu se poate dezvolta în tăcere şi pe timp de pace. Numai prin încercări şi experienţe dureroase se întăreşte sufletul, se clarifică viziunea, se inspiră ambiţia şi se atinge succesul.”

„Ai un talent de la Dumnezeu; dezvoltă-ţi-l. Ai o ocazie în faţa ta; profită de ea. Ai în faţă un viitor luminos; gândeşte-te la el. Dar, mai presus de orice, ai posibilitatea de a deveni o persoană de caracter; nu renunţa la această cale. Caracterul, mai mult decât orice, te va face să devii o persoană extrem de talentată. El va proteja orice îţi este greu în viaţă.”

Sursa: Talentul nu este suficient, Maxwell, John C.

Cuvinte înţelepte

"Dacă vrei să faci un bine în lumea aceasta, trebuie să vrei să încerci."

"Oricât de greu ar fi urcuşul înaintea tinerilor, calea le este totuşi deschisă, şi cei ce înfruntă muntele cu o inimă îndrăzneaţă vor fi în curând deasupra. Ce a fost greu de răbdat va fi plăcut de amintit."

"Mulţi nu propăşesc, fiindcă n-au curajul să se apuce zdravăn de muncă. Este greu până când încep. Prima lovitură înseamnă prima bătălie pe jumătate câştigată."

"Săracii vor rămâne săraci, dacă gândesc că aşa trebuie să fie. Poţi să ieşi din cea mai neagră sărăcie, dacă într-adevăr cauţi să o iei mult înainte şi nu aştepţi vremea când nu mai poţi face nimic."

"Din nefeicire, sfatul bun este pentru mulţi ca sămânţa aruncată pe o stâncă goală. Aceştia, când e vremea de arat, dorm, iar când vine secerişul, se miră că n-au ce prânzi."

"Dumnezeu a promis să vină în ajutor slăbiciunii noastre, dar niciodată leneviei noastre."

"Dacă aştept preţuirea de la alţii şi hrănesc sentimente de ură sau dacă aştept o îmbunătăţire a veniturilor mele şi mă complac în lenevie, nu este de mirare dacă obiectul aşteptării mele s-a dus pentru totdeauna."

"Reuşita prin minciună este pentru scurt timp. Minciuna este ca o curcubetă goală, care creşte şi piere într-o noapte; şi cu cât este mai mare dezvoltarea ei, cu atât mai vizibilă este ruina ei."

"Cu Dumnezeu greutatea unui munte nu înseamnă nimic; iar fără El, chiar şi un fulg ne zdrobeşte."



Sursa: Sămânţa bună, 2009