Cu siguranţă că la toţi ne plac oamenii care ne încurajează. Chiar şi numai câteva cuvinte sunt suficiente pentru a ne scoate dintr-o stare proastă sau pentru a ne calma. Observă însă, că atunci când spui cuiva cuvinte de încurajare poate fi în acelaşi timp o adevărată autoîncurajare. Când oamenii îţi împărtăşesc speranţele şi visurile lor, fii cel care observi oportunităţile ascunse de acele situaţii. Prea mulţi sunt cei care observă problemele... Fiind oameni foarte ocupaţi, suntem adeseori reticenţi în situaţii cînd ar trebui să încurajăm, pentru că ne simţim obligaţi să ne implicăm şi să acceptăm provocările celeilalte persoane. Dar încurajarea nu înseamnă a face munca în locul altuia sau a-i împlini visurile. Nu înseamnă să devenim aclamatorii permanenţi al cuiva. Dar sunt modalităţi simple de încurajare care necesită relativ puţin timp - observând talentul sau abilităţile unui copil, aducând aminte unui prieten descurajat de succese realizate în trecut sau ajutându-i pe adolescenţi să-şi planifice următorii paşi pentru a-şi atinge obiectivele. Simpla ascultare atentă, însoţită de cuvinte precum: "povesteşte-mi mai departe", poate fi deasemenea o încurajare. La fel ca încurajarea blândă care sfătuieşte pe cineva să facă ceea ce trebuie.(1 Tesaloniceni)
Sursa: După The Worn Out Women, (Femeia epuizată), Alice Gray
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu