Care este atitudinea ta?

Lumea sportivă l-a apreciat dintotdeauna pe Arnold Palmer. Acest mare jucător de golf nu s-a împăunat niciodată cu succesul său. Deși a câștigat sute de trofee și premii, singurul trofeu din biroul său este o mică cupă ponosită pe care a câștigat-o la prima sa victorie din Turneul Canadian din 1955. În afară de cupă, el mai are atârnată pe perete și o placă pe care sunt înscrise câteva cuvinte din care ne putem da seama cum a reușit să se mențină în frunte în toate competițiile de golf la care a participat. Iată ce scrie pe această placă:


Dacă crezi că ești sortit să pierzi, așa va fi.
Dacă crezi că-i mai bine să nu îndrăznești, nu te vei încumeta.
Dacă ești dornic să câștigi, dar crezi că n-o să poți,
Aproape sigur e că nu vei câștiga.
În lupta vieții nu câștigă totdeauna
Cel mai puternic sau mai iute dintre toți
Ci, mai degrabă, cel ce va învinge
Va fi acela care e sigur că poate.

Care este diferența dintre un jucător de golf care câștigă un turneu și Arnold Palmer? Talentul? Loviturile norocoase? Nici vorbă! Atunci când mai puțin de două lovituri îi separă pe primii douăzeci și cinci de jucători dintr-un turneu, diferența nu trebuie căutată în sfera talentului, ci în altă parte. Atitudinea este cea care îi departajează pe jucători. Oamenii cu gândire negativistă pot avea un început bun, urmat de câteva zile bune, apoi chiar câteva partide câștigate. Dar mai devreme sau mai târziu, de obicei mai devreme, atitudinea îi va atrage înapoi. Destinul nostru nu va fi niciodată determinat de o dispoziție de permanență nemulțumire sau de așteptări prea mari. Viața este plină de surpriză și modelarea atitudinii noastre este o sarcină pentru toată viața.
Suntem responsabili de atitudinile noastre!



Sursa: Dezvoltă liderul din tine, John C. Maxwell

Trust in the LORD

Trust in the Lord, and do good;
Dwell in the land and cultivate faithfulness.

Rest in the Lord and wait patiently for Him;
Do not fret

For evildoers will be cut off,
But those who wait for the Lord, they will inherit the land.

The steps of a man are established by the LORD;
And He delights in his way.

Psalm 37 : 3, 7-9, 23

Oamenii străzii

Dacă Domnul este atât de preocupat de fiecare membru al familiei Sale, inclusiv de cei săraci şi de cei fără adăpost, nu se cuvine oare să fim şi noi tot aşa? Data viitoare când vei trece pe lângă un om sau un copil al străzii, care poate îşi va fi făcut adăpost sub un acoperiş de carton, sau îi vei vedea căutând prin gunoaie după resturi de mâncare, încearcă să-i priveşti cu ochii lui Cristos. Cred că Mike Otto s-a gândit tocmai la aceasta când a scris cântecul "Privind cu ochii Lui":
Îngăduie-mi, o, Doamne,
Să privesc lumea cu ochii Tăi,
O lume de oameni care nu te vor, Doamne,
Dar o lume pentru care Tu ai murit.
Îngăduie-mi să îngenunchez cu Tine în grădină,
Să mi se umple ochii de lacrimi,
Pentru că, dacă aş vedea lumea ca Tine, o dată măcar,
Te-aş servi cu mai multă credincioşie.
Îngăduie-mi, o, Doamne, să privesc cu ochii Tăi
Lumea care Ţi-a batjocorit Numele Sfânt,
Când Te-au lovit şi Te-au scuipat, Doamne,
Ajută-mă să-i iubesc cum i-ai iubit Tu.
Îngăduie-mi, o, Doamne, să mă înalţ deasupra grijilor mele mărunte.
Şi să sufăr pentru oamenii pierduţi.
Pentru că, dacă aş putea vedea lumea ca Tine, o dată măcar,
Te-aş servi cu mai multă credincioşie.


Sursa: Femeia plăcută, June Curtis

Omul potrivit la locul potrivit

Estera a câștigat un concurs de frumusețe, s-a căsătorit cu un împărat, a locuit într-un palat, a demascat un complot de exterminare a poporului evreu și i-a salvat. Povestirea ne arată importanța faptului de a fi la locul potrivit și de a fi influențați de oamenii potriviți. Așadar:
1. Locul unde te afli astăzi nu este un accident. Mardoheu, mentorul Esterei, a provocat-o și i-a schimbat viața pentru că i-a spus: ”cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?” Estera nu și-a propus să ajungă împărăteasă, dar odată ajunsă acolo, a trebuit să aleagă între confort și chemare. Este o alegere pe care o facem cu toții. ”Care este chemarea mea?” întrebi tu. Poate să fie slujba ta, căsnicia ta, îndatoriile tale de părinte, realțiile tale. Ar putea implica cartierul în care locuiești sau oferirea ta ca voluntar la biserică. Un lucru este limpede: când te cheamă Dumnezeu este ”timpul tău.” Noi suntem tentați să așteptăm un alt moment sau o ocazie mai importantă. Nu, nu-ți poți alege momentul; Dumnezeu face asta! Psalmistul a spus: Soarta mea este în mâna Ta.
2. Dumnezeu ne trimite anumiți oameni care să ne îndrume. Fără Mardoheu în viața ei, Estera nu și-ar fi înțeles chemarea. Și fără ajutorul lui, poate nu și-ar fi îmbrățișat-o niciodată! Așadar, cine este Mardoheul tău? Cine te cunoaște așa de bine încât să-ți clarifice care îți este chemarea? Cine te iubește suficient de mult pentru a te sprijini atunci când te abați de pe cale sau care să te întărească atunci când vrei să renunți sau te întorci înapoi? NU e posibil să avem toate virtuțile; cu toții avem goluri și slăbiciuni. De aceea Dumnezeu ne trimite oameni și avem nevoie de ei!


Sursa: Meditații zilnice.

El vine mereu la timp

John Walker scrie: ”În materie de timp, noi îl gestionăm, îl pierdem, îl petrecem și îl economisim. Am vrea să vină...am vrea să treacă...îl vedem cum zboară și tragem de el. Ne uităm la ceas și avem cu noi calendare, creându-ne iluzia că îl controlăm într-un fel. Dumnezeu controlează timpul. (...)” Cum ar fi credința ta dacă ai știi că nu Dumnezeu nu este surprins de circumstanțe și că lucrează în vederea unei concluzii sfinte și sănătoase? Georg Muller a așteptat odată pe un doc să-i fie adus un scaun special deoarece îl durea spatele și avea nevoie de el pentru o călătorie peste ocean. Când a sosit ora plecării, iar scaunul nu ajunsese încă, prietenii lui s-au oferit să-i cumpere ei un scaun, dar Muller a spus: ”Fie Dumnezeu îmi va da un scaun, fie îmi va da harul să mă descurc fără el.” Apoi, ca și cum ar fi fost un final de la Hollywood...scaunul a sosit,,,exact la timp! Cum ai reacționa, cum ai gândi și cum altfel ai trăi dacă ai fi absolut sigur că Dumnezeu se află la capătul termenului limită...chiar dacă mai sunt doar câteva secunde? Biblia spune: Isus Cristos este același ieri, azi și în veci. (Evrei 13:8) Timpul nu diminuează dragostea sau puterea Lui din viața ta. El a fost cu tine în trecut, El este cu tine acum și va fi cu tine în viitor.Pentru El o mie de ani sunt ca o zi. El dorește să te ducă în veșnicie și doar să te scape în ”week-end”. Când vezi lucrurile în felul acesta, imaginea de ansamblu se schimbă, nu-i așa?


Sursa: Mediații zilnice.

Îi neglijezi pe cei dragi?

Marele eseist și istoric scoțian Thomas Carlyle s-a căsătorit cu secretare sa Jane Welsh. Ea a continuat să lucreze pentru el, dar când aceasta s-a îmbolnăvit, Carlyle, care era profund devotat muncii sale, nu a băgat-o în seamă, așa că a lăsat-o să lucreze în continuare. Dar ea avea cancer și în cele din urmă a ajuns la pat. Deși Carlyle o iubea cu adevărat, și-a dat seama că nu prea are timp să stea cu ea și că nu-i poate acorda prea multă atenție. Apoi ea a murit. După înmormântarea Carlyle s-a dus în camera lui Jane, i-a văzut jurnalul ce stătea pe masă, l-a luat și a început să citească. Pe o singură pagină era trecut doar un rând: ”Ieri a petrecut o oră cu mine și m-am simțit ca în paradis: îl iubesc atât de mult.” O realitate pe care a fost prea orb să o vadă i se revela acum cu o limpezime zdrobitoare. Fusese prea ocupat ca să-și dea seama cât de mult a însemnat el pentru Jane. S-a gândit la toate momentele în care a fost preocupat de munca sa și nu a putut să-i dea atenție. Nu o văzuse suferind. Nu văzuse dragsotea ei. Întorcând pagina, a citit niște cuvinte pe care nu le va uita niciodată: ”Am ascultat toată ziua pentru a-i auzi pașii în hol, dar acum e târziu și cred că azi nu va veni.” A pus jurnalul înapoi pe masă și a alergat afară. Prietenii l-au găsit lângă mormântul ei, acoperit de noroi. Avea ochii roșii de plâns; lacrimile îi șiroiau pe obraz. ”Dacă aș fi știut, dacă aș fi știut”, striga el. După moartea lui Jane, Carlyle nu a mai scris decât foarte puțin. Tu ce faci? Îi neglijezi pe cei dragi?



Sursa: Meditații zilnice

Meditații despre...

Nu există înlocuitor pentru caracter. Poți cumpăra cunoștințe, dar caracterul nu este de vânzare.

Caracterul este ceea ce ești tu pe întuneric.

Singura persoană din lume care-ți poate ruina caracterul ești tu însuți.

Îi admirăm pe oamenii de geniu,
îi invidiem pe oamenii bogați,
ne temem de oamenii aflați la putere,
dar de încrezut, ne încredem numai în oamenii de caracter.

Ceea ce faci când n-ai nimic de făcut, îți dă pe față caracterul.

Caracterul, este ceea ce ai face dacă ai fi sigur că
nimeni nu va afla vreodată.

Reputație, este ce avem la sosire, caracter este ce suntem la plecare.

Caracterul unui om este ca și gardul de scânduri
”nu poate fi făcut să stea mai bine în picioare dacă-l dai cu vopsea”.

Slava lumii trece; popularitatea este doar un accident; bogățiile prind aripi; cei ce ne cântă osanale astăzi ne pot blestema mâine; singurul lucru cu adevărat durabil, este caracterul!

În clipa morții lăsăm în urmă tot ce avem,
dar luăm cu noi tot ceea ce suntem.

Dacă vrei să cunoști caracterul cuiva,
uită-te la felul în care-i tratează pe cei de la care nu poate câștiga nimic.

Reputația este ceea ce cred oamenii despre noi;
caracterul este ceea ce vede Dumnezeu că suntem.

Dumnezeu este mult mai interesat în caracterul nostru decât în confortul nostru.
El are ca scop nu să ne întărească în trup, ci să ne desăvârșească în spirit.

Caracterul este ceea ce pierdem ori de câte ori sacrificăm
un ideal înalt pe altarele popularității și profitului.

Ca să vezi cât de mare este un om, măsoară-i înălțimea idealurilor,
adâncimea convingerilor, lărgimea vederilor și lungimea răbdării.

”Character is what you are in the dark.” D. L. Moody

Paradoxul timpului nostru în istorie este că;

Avem clădiri tari și caractere slabe;
șosele mai late și puncte de vedere mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin;
avem mai mult, dar ne bucurăm mai puțin!
Avem case mai mari, dar familii mai mici;
tehnologii mai moderne, dar mai puțin timp;
mai multe diplome, dar mai puțină pricepere;
mai multă cunoștință dar mai puțină judecată;
mai mulți experți, dar mai multe probleme,
mai multe medicamente, dar mai puțină sănătate!
Cunoaștem prea mult, cheltuim prea mult,
zămbim prea puțin, conducem prea repede,
ne enervăm prea repede și prea des,
stăm treji până în zori, ne trezim prea obosiți, citim prea rar!
Ne-am mărit averile, dar ne-am redus valorile!
Vorbim prea mult, iubim prea puțin, urâm ușor!
Am învățat cum sa adunăm pentru viața aceasta, dar nu cum să trăim;
am adăugat ani la viață, dar nu viață la ani!
Am pășit pe lună, dar avem dificultăți în trecerea străzii pentru a face cunoștință cu noul vecin!
Am cucerit spațiul cosmic, dar nu spațiul lăuntric!
Am făcut lucruri mari, dar nu mai bune!
Încercăm să purificăm aerul, dar ne-am poluat sufletul!
Am spulberat atomul, dar nu prejudecățile!
Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin!
Plănuim mai mult, dar realizăm mai puțin!
Avem mai multe computere, cu mai multă memorie ca să transmitem mai multă informație,
dar comunicăm mai puțin!
Acestea sunt zilele când mâncăm în grabă, dar digestia e înceată!
Acestea sunt vremuri care vorbesc de o pace mondială,
dar mai puțină plăcere;
mai multe feluri de mâncare, dar mai puțină nutriție!
Trăim zile mai prospere, dar cu mai multe divorțuri,
avem case mai frumoase, dar familii zdrobite!