Încep o nouă zi. Norii de întuneric se risipesc pe măsură ce razele de lumină apar. Se ivesc zorile. Pe străzi, oamenii trec grăbiţi. Mame cu copii ţinându-i de mână, îşi îndreaptă paşii spre şcoală. Adolescenţii nu se lasă nici ei mai prejos. Privesc la feţele lor şi văd o uşoară umbră de întristare, chiar mai mult. Buzele unora rostesc cuvinte urâte, înjurături. Ceva anume i-a nemulţumit pe majoritatea. Au devenit mai stresaţi, nervoşi chiar...timpul îi presează. Ei trebuie să ajungă la şcoală, la lucru, la spital poate. Parcă aşteaptă ceva. Ei merg, dar se mai opresc şi privesc în urmă. Privirea lor caută ceva, urechile lor vor să audă un zgomot venit de pe şine...dar în zadar. Vatmanii sunt în grevă! A fost ceva neaşteptat pentru ei, ceva neanunţat probabil; au fost luaţi prin surprinere...au început să se agite...Un gând îmi trece prin minte: Miresa lui Cristos. Ea îi reprezintă pe creştinii care îşi trăiesc viaţa pentru Isus, eu şi tu. Trăim într-o continuă aşteptare. Nu mai este mult şi gongul ceasului va bate ora 24. Isus va reveni! Oare cum ne trăim viaţa? Suntem aşa de vegheatori şi de atenţi la tot ceea ce înseamnă trăirea noastră de zi cu zi? Ne facem din când în când o introspecţie, o analiză a vieţii? Ne facem timp să auzim vocea sensibilă a unui Dumnezeu care doreşte să ne oprim puţin din alergarea noastră şi să stăm cu El de vorbă, Ava, Tatăl nostru?
Mă întreb: oare aşteaptă Miresa Lui cu nerăbdare ziua aceea când ochii ei Îl vor vedea şi urechile ei vor auzi sunetul desluşit al trâmbiţei venite din cer?
Vom fi găsiţi pregătiţi sau pe mulţi ziua aceea ne va lua prin surprindere, asemeni trecătorilor grăbiţi din acea dimineaţă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu