A avea o identitate creştină nu înseamnă doar a fi un om credincios, ci şi a fi un om plin de speranţă!
Dumnezeu, Creatorul, care te-a întocmit şi care îţi cunoaşte inima, niciodată nu a intenţionat ca omul să trăiască fără speranţă. În Evanghelii, 1 Timotei 1, Coloseni 1:27 El se revelează pe Sine ca şi „Dumnezeul nădejdii”, „Cristos Isus, nădejdea noastră.”
Mă uit în jur şi văd feţe încrispate, triste, posomorâte....bucuria de pe chipul lor păleşte, asemeni unei flori care se ofileşte fără apă, strălucirea din ochi este tot mai greu de întrezărit...oare unde este speranţa lor? Cum trăiesc aceşti oameni? De ce ucid zilnic acea mică lumină, speranţa, care la urma urmei le dă curajul să meargă înainte indiferent de situaţia grea în care se găsesc? De ce bucuria de a trăi este tot mai stinsă?
Speranţa creştină exprimă cunoaşterea faptului că fiecare zi a vieţii, fiecare secundă ce-i va urma, credinciosul poate spune în adevăr: „Da, Tată, cred că ce îmi stă înainte, este cunoscut de Tine, acum nu pot înţelege, dar aleg să cred că planurile pe care Tu le ai cu mine, binecuvântările Tale, încă nu s-au „suit” la mintea mea.
Viaţa spirituală aduce bucurie, împreună cu un sentiment al păcii şi al împlinirii.
Speranţa trebuie să ne fie un mod de viaţă. Doresc să ai „speranţă ca un izvor nesecat de putere şi speranţă ca o fântână de bucurii într-o inimă din care lauda şi rugăciunea se vor revărsa neîntrerupt.” (Nicicând fără speranţă, J.I. Packer)
Astfel, nădăjduind în El, Îl vom onora, iar dacă nu Îl vom ucide zilnic...de ce? Pentru că doar atunci când există speranţă există viaţă, iar Isus Însuşi este Viaţa!
„Eu sunt (...) viata.” (Ioan 14:6b)
"Înainte de a te naşte, El te cunoştea. Îţi cunoştea preferinţele, calităţile şi slăbiciunile. Îţi cunoaşte personalitatea. Cunoaşte planul Său pentru tine şi te-a rânduit pentru scopul Lui. Cu siguranţă, El vede că suferi acum. Nimic nu-L ia prin surprindere pe Dumnezeu. Autoritatea Lui nu dă greş şi El nici nu este despotic. El nu este surprins când se uită la viaţa ta. Ştie exact unde te afli. Eu sunt chiar uimită că Dumnezeul universului mă cunoaşte personal, că îmi cunoaşte adresa şi că îmi împlineşte chiar şi cele mai neînsemnate nevoi. (...) pune-ţi timp deoparte să reflectezi la măreţia Lui în propria ta viaţă."
