Jurnalul unei...Biblii...

IANUARIE: Se anunţă un an foarte aglomerat. Cei mai mulţi din familie au hotărât să mă citească zilnic, tot timpul anului. M-au ţinut ocupată timp de două săptămâni, acum m-au şi uitat deja.

FEBRUARIE: Ieri am fost ştearsă de praf. Proprietarul meu m-a folosit doar câteva minute săptămâna trecută. A avut un schimb de cuvinte cu cineva şi a căutat nişte versete să-l contrazică.

MARTIE: Prima zi când am fost ocupată. Proprietarul chiar m-a dus cu el la biserică, pentru prima dată, anul acesta de Paşti.

APRILIE: Bunicul a venit în vizită la noi. M-a citit timp de vre-o oră. Se pare că se gândeşte mai mult la mine acum, decât o făcea când era tânăr.

MAI: Am câteva pete verzui pe pagini. Au pus la presat câteva flori de primăvară între paginile mele.

IUNIE: Arăt ca o carte de însemnări. Mi-au burduşit paginile cu tăieturi de prin ziare, tipare de croitorie şi cupoane. Una dintre fete se mărită.

IULIE: Azi m-au pus în geamantan. Cred că suntem în vacanţă. Aş fi stat bucuroasă acasă decât să stau aici înghesuită printre lucruri tot timpul lunii.

AUGUST: Mă aflu în geamantan.

SEPTEMBRIE: Sunt din nou la locul meu pe raft. Am o serie de tovarăşi: o carte de poveşti, şi câteva broşuri cu desene. Doamne, cât aş vrea să fiu citită, măcar cât le citesc pe ele.

OCTOMBRIE: M-au folosit puţin astăzi. Unul din ei este bolnav. Chiar acum m-au lustruit şi stau pe masă, la mijloc. Cred că vine la ei păstorul.

NOIEMBRIE: Sunt din nou la locul meu cel vechi. Au căutat pentru câteva momente ceva cupoane din ziare, printre paginile mele. Unul din copii m-a luat şi a întrebat: "Asta-i o carte de mâzgâlit? Pot desena în ea?"

DECEMBRIE: Se pregătesc cu toţii de Crăciun, aşa că în curând n-o să mă mai văd dintre cutiile de cadouri şi hârtii de împpachetat.

Poate că şi tu ai asemenea atitudine faţă de Biblie, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Corectează-te şi fii cu băgare de seamă cum trebuie să te porţi cu ea pe viitor!


Sursa: revista Harul.

Îi neglijezi pe cei dragi?

Marele eseist și istoric scoțian Thomas Carlyle s-a căsătorit cu secretare sa Jane Welsh. Ea a continuat să lucreze pentru el, dar când aceasta s-a îmbolnăvit, Carlyle, care era profund devotat muncii sale, nu a băgat-o în seamă, așa că a lăsat-o să lucreze în continuare. Dar ea avea cancer și în cele din urmă a ajuns la pat. Deși Carlyle o iubea cu adevărat, și-a dat seama că nu prea are timp să stea cu ea și că nu-i poate acorda prea multă atenție. Apoi ea a murit. După înmormântarea Carlyle s-a dus în camera lui Jane, i-a văzut jurnalul ce stătea pe masă, l-a luat și a început să citească. Pe o singură pagină era trecut doar un rând: ”Ieri a petrecut o oră cu mine și m-am simțit ca în paradis: îl iubesc atât de mult.” O realitate pe care a fost prea orb să o vadă i se revela acum cu o limpezime zdrobitoare. Fusese prea ocupat ca să-și dea seama cât de mult a însemnat el pentru Jane. S-a gândit la toate momentele în care a fost preocupat de munca sa și nu a putut să-i dea atenție. Nu o văzuse suferind. Nu văzuse dragsotea ei. Întorcând pagina, a citit niște cuvinte pe care nu le va uita niciodată: ”Am ascultat toată ziua pentru a-i auzi pașii în hol, dar acum e târziu și cred că azi nu va veni.” A pus jurnalul înapoi pe masă și a alergat afară. Prietenii l-au găsit lângă mormântul ei, acoperit de noroi. Avea ochii roșii de plâns; lacrimile îi șiroiau pe obraz. ”Dacă aș fi știut, dacă aș fi știut”, striga el. După moartea lui Jane, Carlyle nu a mai scris decât foarte puțin. Tu ce faci? Îi neglijezi pe cei dragi?



Sursa: Meditații zilnice

Începe ziua cu o atitudine iertătoare!

Începe ziua aceasta cu un duh iertător. Iartă-i chiar şi pe cei care nu îţi cer iertare. Poate au fost multe zilele în care ai fiert de mânie din cauza unui cuvânt sau a unei fapte aruncate în viaţa ta de o persoană neatentă sau indiferentă. Poate ai pierdut multe ore valoroase imaginându-ţi revanşa sau confruntarea...dar acum oferă în tăcere iertarea ta, o dată pentru totdeauna, chiar şi celor care cred că nu au nevoie de ea. Prin iertare, nu mai eşti consumat de gânduri nepotrivite. Renunţă la amărăciunea ta. Astfel, vei fi din nou mulţumit în sufletul tău şi util celor din jur. Începe ziua aceasta cu o atitudine iertătoare. Iartă-i pe cei care te critică pe nedrept. Nu uita: sclavia de orice natură este rea, iar cel care trăieşte după părerile celorlalţi este un sclav. Tu nu eşti un sclav. Alege-ţi adevăratul Conducător... Trebuie să ştii că critica face parte din preţul plătit pentru curajul de a trece dincolo de mediocritate. Iartă-te şi pe tine însuţi. Poate, timp de mai mulţi ani, cel mai mare duşman al tău ai fost chiar tu însuţi. Fiecare greşeală, fiecare calcul greşit, fiecare poticnire ai derulat-o de mai multe ori în mintea ta. Fiecare promisiune, fiecare zi risipită, fiecare obiectiv neatins întemeiază dezgustul pe care îl simţi pentru lipsa realizărilor din viaţa ta... Conştientizează azi că este imposibil să lupţi cu un duşman care locuieşte în capul tău.

Dar iertându-te pe tine, elimini toate îndoielile, frica şi frustrarea care ţi-au menţinut trecutul în prezent. Dacă alegi să ai această atitudine iertătoare, de astăzi, istoria personală nu-ţi va mai controla destinul.

Viaţa ta tocmai acum începe!

Meditaţie inspirată din The Traveler' s Gift (Darul pelerinului), Andy Andrews.

Cum trăim?

Încep o nouă zi. Norii de întuneric se risipesc pe măsură ce razele de lumină apar. Se ivesc zorile. Pe străzi, oamenii trec grăbiţi. Mame cu copii ţinându-i de mână, îşi îndreaptă paşii spre şcoală. Adolescenţii nu se lasă nici ei mai prejos. Privesc la feţele lor şi văd o uşoară umbră de întristare, chiar mai mult. Buzele unora rostesc cuvinte urâte, înjurături. Ceva anume i-a nemulţumit pe majoritatea. Au devenit mai stresaţi, nervoşi chiar...timpul îi presează. Ei trebuie să ajungă la şcoală, la lucru, la spital poate. Parcă aşteaptă ceva. Ei merg, dar se mai opresc şi privesc în urmă. Privirea lor caută ceva, urechile lor vor să audă un zgomot venit de pe şine...dar în zadar. Vatmanii sunt în grevă! A fost ceva neaşteptat pentru ei, ceva neanunţat probabil; au fost luaţi prin surprinere...au început să se agite...
Un gând îmi trece prin minte: Miresa lui Cristos. Ea îi reprezintă pe creştinii care îşi trăiesc viaţa pentru Isus, eu şi tu. Trăim într-o continuă aşteptare. Nu mai este mult şi gongul ceasului va bate ora 24. Isus va reveni! Oare cum ne trăim viaţa? Suntem aşa de vegheatori şi de atenţi la tot ceea ce înseamnă trăirea noastră de zi cu zi? Ne facem din când în când o introspecţie, o analiză a vieţii? Ne facem timp să auzim vocea sensibilă a unui Dumnezeu care doreşte să ne oprim puţin din alergarea noastră şi să stăm cu El de vorbă, Ava, Tatăl nostru?
Mă întreb: oare aşteaptă Miresa Lui cu nerăbdare ziua aceea când ochii ei Îl vor vedea şi urechile ei vor auzi sunetul desluşit al trâmbiţei venite din cer?
Vom fi găsiţi pregătiţi sau pe mulţi ziua aceea ne va lua prin surprindere, asemeni trecătorilor grăbiţi din acea dimineaţă?