Ceva despre iubire...

Trec prin viaţă ca valiza prin gară. Secunde, minute şi ore trec. Trece timpul prin mine sau trec eu prin timp? Ei bine, nu despre timp vreau să vorbesc acum, ci despre mine. Nu ştiu cum eşti tu, dar uneori copilul din mine îşi doreşte în permanenţă plăcere şi atenţie.
Inima îmi tresaltă când vorbesc, când sunt ascultată şi înţeleasă. Simt o plăcere când sunt încurajată, când mi se zâmbeşte, când sunt iubită.
Iubirea...ce cuvânt simplu şi totuşi aşa profund, încărcat cu semnificaţie şi mister deopotrivă. Am nevoie de iubire asemeni aerului, apei, hranei... Cred că iubirea e o frântură din Paradis. E o scânteie care mă îndeamnă la sinceritate, sacrificiu, schimbare. Când iubesc o anumită persoană îmi vine uşor să mă bucur cu ea şi să fac ceea ce îmi cere.
Înlăuntrul meu există o lume, un întreg univers care-şi mută atenţia de la mine la ea. Vorbesc despre acea forţă a iubirii care caută binelele absolut al celuilalt. Iubirea e o putere care te ajută să iubeşti persoana de lângă tine mai mult decât te iubeşti pe tine şi mai puţin decât Îl iubeşti pe Dumnezeu. S-o priveşti ca un tezaur. S-o iubeşti în aşa fel încât să ajungi să-i cunoşti chiar şi acele părţi pe care de obicei e tentată să le ascundă; să-i spulberi teama că s-ar putea să fie respinsă în momentul în care ajungi să o cunoşti la acel nivel. Iubirea înseamnă să-ţi câştigi un prieten. Un prieten este o bogăţie. A fi iubit preţuieşte mai mult decât aurul şi argintul. Un suflet sănătos este cel care iubeşte şi e iubit.
Ce înseamnă pentru tine iubirea?

Happy Valentine's Day :)

E.M.

O nouă zi din viaţa ta...

Ieri a trecut. Mâine e un mister. Azi e un dar. Rezistă pericolului de a vorbi în chip uşuratic. Nu zice: "Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu, îi voi răsplăti după faptele lui." Crezi că nu vede Celce cântăreşte inimile şi Celce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?
Înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor şi nu ţi se va tăia nădejdea.
Fii înţelept şi dă răspunsuri bune aproapelui tău! Este aur şi sunt multe mărgăritare, dar buzele înţelepte sunt un lucru scump!




Din Proverbe 20 şi 24

Prietenia...

Cineva a definit prietenia astfel: "Un prieten adevărat este o persoană care se apropie atunci când toţi te părăsesc." Aceasta este într-adevăr prietenie. Adevărata prietenie este determinată de ţelul urmărit. Prietenii stau umăr la umăr şi privesc către un ţel comun. Unii au prieteni la plăceri, iar alţii la întristări. Cel mai bun prieten este însă acela care la bine şi la rău este alături de tine. Pitagora, filozoful grec, a spus: "Prietenia e un suflet în două trupuri." Aşa a fost prietenia dintre Sergiu şi Magda. S-au preţuit mult şi i-au preţuit şi pe cei de lângă ei.
Îl preţuieşti tu pe cel de lângă tine? Acum cât încă mai e în viaţă spune-i o vorbă bună, zâmbeşte-i, încurajează-l, sună-l, ajută-l. Apreciază-l şi vezi-l ca pe o adevărată valoare! Căci a iubi şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât aurul şi argintul. Dar mai presus de toate nu uita şi de prietenia ta cu Cel de sus :)

Omul...

Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.

Ce este omul, ca să-Ţi aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi? L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale...

Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte.

Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui.

Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate.

Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit.

Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.

Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.

Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.

Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept.

Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!

Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.

Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos.

Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?

Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.

Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.

Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înţeleg totul.

Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.

Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate.

Omul nu este stăpân pe suflarea lui ca s-o poată opri, şi n-are nici o putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.

În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.

Sursa: Proverbe, Eclesiastul, Matei, Luca, Evrei.

Trandafirul

Poetul german Rainer Maria Rilke (1875 - 1926) și-a petrecut o parte din anii studenției la Paris. Strada pe care mergea la universitate era foarte aglomerată. Într-un colț ședea tot timpul o cerșetoare cu ochii în pământ și cu mâna întinsă. Poetul nu-i dădea nimic, dar prietena lui îi întindea adesea niște bănuți.
- De ce nu-i dai nimic sărmanei femei? întrebă fata. La aceasta poetul răspunse:
- Trebuie să îi dăm ceva pentru inimă, nu să-i punem niște bănuți în mâini. A doua zi, poetul a venit cu un trandafir abia înflorit și l-a pus în mâna cerșetoarei. Cerșetoarea l-a privit pe poet, s-a ridicat de jos, a luat mâna poetului și a sărutat-o. Apoi a plecat strângând trandafirul la piept. Opt zile, femeia nu a mai fost văzută la locul unde stătea cu mâna întinsă.
- Din ce-o fi trăit femeia în aceste zile? întrebă fata.
- Din trandafir, zise poetul.
Un cuvânt bun, un gest frumos au un impact pozitiv asupra sufletelor oamenilor. „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint.” (Proverbe 25:11)


Sursa: Sămânța buna, 2009

Evită sindromul sufletului zbârcit!

Autorul Paul Borthwick identifică două tipuri de oameni: "suflete mari", care-şi trăiesc vieţile cu un optimism plin de credinţă, şi "suflete zbârcite" care se lasă acrite şi ofilite de problemele vieţii.

Cele nouă sugestii oferite de el pentru evitarea "sindromului sufletului zbârcit" sunt în acelaşi timp instrumente cheie pentru dezrădăcinarea amărăciunii din vieţile noastre.

1. Evită bârfa. Bârfa ne zbârceşte sufletul pentru că trăim pe cheltuiala altora. Ne clădim identitatea demolându-i pe alţii.

2. Varsă-ţi amărăciunea. Oamenii morocănoşi se zbârcesc spiritual deoarece îşi trăiesc viaţa împovăraţi de "cereri de iertare datorate mie."

3. Asumă-ţi riscuri. Sufletele mari păşesc prin credinţă. Sufletele zbărcite fug chiar şi neurmărite de nimeni. Sufletele mari cred în Dumnezeu şi îşi asumă riscuri. Sufletele zbârcite...trăiesc cu frica a ceea ce s-ar putea întâmpla.

4. Încredere. O viaţă de îngrijorare îţi garantează un suflet zbârcit. Încercând să fim Dumnezeu prin asumarea poziţiei de control, ne zbârcim pentru că nu putem purta povara aceasta. Sufletele mari trăiesc comfortabil în prezenţa necunoscutului pentru că aleg să se încreadă în Dumnezeu.

5. Nu trăi pentru "lucruri". Ţine materialismul sub control în viaţa ta. Cei care trăiesc pentru a strânge mai multe lucruri -cumpărând sau dorindu-şi mereu ce nu-şi pot permite - degenerează în suflete zbârcite.

6. Controlează-ţi poftele. Oamenii mânaţi de dorinţele lor îşi vor micşora capacitatea spirituală, pentru că mâncarea, pofta sau alte dorinţe necontrolate vor prelua controlul.

7. Adânceşte-te. Sufletele mari se gândesc la semnificaţia vieţii. Ei caută scopuri... bazaţi fiind pe fundamente filosofice şi teologice. Sufletele zbârcite se bazează pe nimicuri...şi se trezesc că vorbesc cu superficialitate.

8. Fii generos. Zgârcenia s-ar putea să-ţi sporească banii în bancă, dar îţi va micşora sufletul. Sărbătoreşte trecutul, îmbrăţişează prezentul şi antcipiează viitorul.

9. Gândeşte global. Sufletele mari Îl urmează pe Domnul universului. Sufletele zbârcite îşi doresc un Dumnezeu rural care să se ocupe de mofturile lor...Sufletele mari îşi înţeleg rolul lor de slujire în lume. Sufletele zbârcite fac din lumea lor întreaga lume.

Sursa: O atitudine ca a Mariei, Johanna Weaver.

De la suflet pentru suflet

E o dimineaţă de noiembrie, soarele străluceşte, dar e cu „dinţi”. Senină şi eu, plină de bucurie, înalţ prima rugă: „Tată, mulţumesc! Pot să văd, să aud, să vorbesc.”
Ca un fulger îmi vine în minte Psalmul 42. Curioasă mă întreb: „oare ce scrie acolo?” Răsfoiesc şi descopăr noul mesaj pe care Dumnezeu dorea să mi-l transmită pentru ziua respectivă.
Mă întreb, ai avut momente când efectiv toate valurile şi talazurile Domnului au trecut parcă peste tine? Când un val nu înceta, din contră, chema un alt val? Pentru ce trebuia să umbli plin de întristare? De ce aveai impresia că până şi Dumnezeu te-a uitat? Unde este El? Cred că la această întrebare pot răspunde astfel: El, Dumnezeu, este tot acolo unde era când Fiul Său, Isus, a murit pe cruce!
Da, se merită, trebuie să nădăjduiesc în Domnul chiar dacă nu înţeleg uneori. Aşa m-a asigurat prin Cuvântul Său. Cine altul, dacă nu El, este Dumnezeul vieţii mele? El este mântuirea mea, Stânca în care mă încred!
Nădăjduieşte şi tu în El căci iarăşi Îl vei lăuda. Ziua, Domnul îţi dă îndurarea Lui, noaptea Îi poţi cânta laudele şi Îi poţi înălţa rugăciuni. O binecunoscută cântare spune în felul următor:
„Chiar dacă nu auzi o vorbă bună şi nu primeşti un zâmbet
Chiar dacă ochii îţi sunt plini de lacrimi iar sufletul îţi plânge
Nu-ţi pierde nădejdea în Dumnezeu,
Împărtăşeşte-ţi necazul cu El prin rugăciune.
Lasă-ţi povara în mâna Celui ce o poate purta
Şi pace în suflet doar El îţi va da
Ridică-ţi fruntea şi şterge-ţi lacrima
Mergi înspre cer, te aşteaptă cununa.”
(Vali Pentea Sava)
Lasă-ţi sufletul să înseteze după Dumnezeu aşa de mult cum un cerb doreşte apa de izvor, proaspătă şi clară. Până şi ultima suflare şi-o dă un cerb pentru a găsi o picătură de apă, dar eu, tu, noi?
Fie ca această însetare a sufletului nostru după Dumnezeu să fie din zi în zi tot mai adâncă. Setea sufletească să fie mereu stinsă cu apa care vine se sus, căci El Însuşi este „Apa vieţii”, de aceea, „dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea.” - ISUS (Ioan 7:37b).