Şi iar se închide cercul.
Iată, se împlineşte ce nimeni nu a bănuit,
ce nimeni n-a ştiut mai dinainte.
Gândurile zboară. Dar nu mai sunt nici străine,
nici stinghere, ci diafane, pline de speranţă.
Se spulberă un vis, prilejuind timp şi spaţiu
-mult timp şi mult spaţiu- ineditului se irumpă.
Speranţele ce se maturizează,
asemenea unui copil care pricepe
că poate în sfârşit să alerge.
Dumnezeu îţi dăruieşte un nou început,
o viaţă reînnoită- nu te da bătută: întinde mâna şi apuc-o!
Sarah Kahn
