Concert Colinde CBEE

concert'>http://vimeo.com/8348019">concert part 1 from Florin'>http://vimeo.com/user2841124">Florin Iosif on

Editura Casa Cărții Oradea

NOI APARIȚII

Ghid de artă creștină, MICHELLE P. BROWN
Acest ghid este o trecere în revistă a artei creștine ce cuprinde începuturile, drumul cultural și istoric, interesul pentru artă de-a lungul istoriei creştinismului cu etapele ei de indiferență sau exces, până în epoca modernă. Cartea nu se adresează doar celor care știu să îmbine culorile sau să cioplească piatra, ci tuturor celor interesați de patrimoniul cultural al lumii sau de înțelegerea forței emoționale și estetice a artei. Totodată veți descoperi lucruri interesante cum ar fi faptul că păunul era unul din simbolurile creștinismului primelor secole, despre a cărui carne se credea că nu putrezeşte devenind astfel un simbol ideal al Învierii, sau că gălbeneaua, care în lumea veche simboliza renașterea.
Veți afla că cel mai cunoscut dintre simbolurile creştinismului, peştele, pentru care termenul grecesc este Ichtus, a constituit un acrostih, lămurit de Tertulian, unul din părinţii Bisericii secolului al III-lea, literele sale putând fi dezvoltate spre a forma expresia în greacă Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru. Arta creştină a transmis de-a lungul istoriei învăţăturile religioase prin simboluri şi imagini recognoscibile reușind să unească puncte comune semnificative între artă, credințele creștine și contextul social. Grigore cel Mare a spus „În imagini citesc cei neştiutori de carte”, reușind să surprindă rolul artei în stimularea meditației private și a unei reacții afective și intelectuale din partea individului. Sfânta Scriptură susține această abordare vizuală prin mijloacele metaforice cu care caută să comunice conceptele extraordinare şi mecanismele ştiinţifice prin care planul lui Dumnezeu a fost îndeplinit.


Consiliere și psihoterapie pastorală, DR. SORIN SĂNDULACHE
A apărut pe piața românească o carte de specialitate, scrisă de autor român, care tratează problematica consilierii creștine din punct de vedere teoretic și practic, la un nivel științific și teologic de calibru.
Lucrarea dr. Sorin Săndulache este un manual laborios care are capacitatea de a-l conduce pe cititor într-o comunicare intrapersonală spre adâncurile și problema sufletului. Este o sinteză care deschide orizonturi spre descoperirea și înțelegerea câtorva dintre structurile și funcțiile psihicului omenesc, la care cititorul poate face referință pentru înțelegerea proprie și a semenului său. Lecturarea acestei cărți realizată cu iscusință și profesionalism, devine un instrument redutabil nu doar pentru slujitorii din segmentul social și religios, profesori sau studenți, ci pentru oricine este implicat în cea mai nobilă și îndeosebi cea mai grea muncă, aceea a lucrării cu sufletul oamenilor. Cu experiență și competență medicală, teologică și filozofică autorul sintetizează lucrarea în două părți: generală, cuprinzând datele teoretice ale consilierii și psihoterapiei de orientare creștină, și aplicativă, tratând domeni ale aplicării consilierii și psihoterapiei.
Valoarea informațiilor acestui volum recomandă cartea și consider că toți ar trebui să avem în bibliotecile noastre un astfel de exemplar, indiferent de aria de slujire sau activitatea profesională.

Dragostea ca sărbătoare

”Deși dragostea este un concept abstract, astfel că nu știm care este sensul său exact, ne apare deseori în mod clar, este ușor de identificat și se exprimă cu putere în cuvinte și în fapte. În dicționare cuvântul dragoste este definit îndeobște ca emoție, simțământ sau sentiment aparte față de ceva sau de cineva, în sensul că persoana care iubește nu-și poate controla sentimentele.
În Biblie însă, dragostea apare pe fondul unor termeni precum grijă, părtășie și slujire, denotând o anumită acțiune din partea celui care iubește.

Expresii reprezentative în lumea noastră de ofrande închinate dragostei sunt, de pildă, Sonetele din Portugalia ale poetesei Elizabeth Barret, scrise pentru a da glas sentimentelor ei legate de prietenia și dragostea nutrite pentru Robert Browning. Sonetele respective își au locul lor distinct în literatura universală ca tribut al acestei iubiri. Taj Mahal, impresionantul mausoleu de alabastru din nordul Indiei, a fost de fapt ridicat ca și cavou pentru Mumtaz Mahal la ordinele soțului său îndurerat, împăratul.
Capul lui Ioan Botezătorul adus pe farfurie a fost darul înfiorător oferit Salomei de către Irod, înnebunit de dansul acesteia cu unduiri senzuale. Mai aproape de vremurile noastre, Aristotel Onasis a fost gata să dea nu mai puțin de un milion de dolari pe diamante, o parte din insula Skorpios din Grecia și încă 20 de milioane risipiți într-un singur an doar pentru a face încântarea noii sale soții, Jackie Kennedy. Biblia ne pune în fața unei imagini cu totul diferite a dragostei - văduva care i-a dat Domnului tot ce avea, ultimul ei bănuț; prințul Ionatan, care a fost gata să-și dea viața pentru prietenul său, David, și, în sfârșit, cel mai mare dar al dragostei făcut de Mântuitorul Isus Cristos, care Și-a dat de bunăvoie viața pentru mine și pentru tine.

Cu toate că Ziua Sfântului Valentin este o sărbătoare păgână, ne oferă o bună ocazie de a ne îndrepta inimile și atenție înspre ”dragoste”, concept care, potrivit Scripturii, este bunul cel mai de preț al creștinilor, mai presus chiar decât credința și nădejdea.
Dragostea este o calitate necesară pentru a fi membri destoinici ai societății, vecini buni, soți curtenitori, soții de nădejde sau părinți care-și cresc frumos copiii. ”Dumnezeu este dragoste”, cu alte cuvinte, El este Creatorul, Modelul Suprem și Izvorul dragostei. Dragsotea Lui este neclintită, jertfitoare și milostivă.
Cel mai lung discurs despre dragoste este cel al apostolului Pavel din 1 Corinteni 13. O limbă pricepută, un glas profetic, o inimă milostivă, o minte luminată, o credință care mută munții, o dărnicie fără margini, o moarte de martir, sunt daruri de mică importanță în comparație cu mărețul dar al dragostei, care este un element esențial și obligatoriu în caracterul unui creștin. Această calitate a dragostei este descrisă până în cele mai mici detalii. Dragostea este îndelung răbdătoare. Cuvântul nu sugerează slăbiciunea, ci mai degrabă puterea; nu înfrângerea, ci biruința.Dragostea este plină de bunătate, este acea tandrețe cu care venim în întâmpinarea nevoilor și dorințelor persoanei iubite. Dragostea nu pizmuiește (este plină de mulțumire), ci mai degrabă este gata să dea altora cu bucurie, fără a aștepta vreo răsplată; ea nu urmărește un anumit scop, ci se dă pe sine până la jertfă. Dragostea este smerită, nu se umflă de mândrie, căci mândria este esența păcatului. Cel ce iubește este întotdeuna recunoscător pentru iubirea primită.
Dragostea este plină de înțelepciune, de curtoazie și farmec. Dragostea nu caută folosurile și drepturile sale. Rollo May spunea: ”Când iubim dăm și ce avem în centrul ființei noastre.” Cei ce iubesc se gândesc mai degrabă la datoriile lor, decât la drepturile lor, la responsabilități, iar nu la privielgii; sunt mereu recunoscători pentru viața pe care o au, fără a avea pretenții de la ceilalți. Dragostea are răbdare, fiind gata să aștepte un cuvânt de la Dumnezeu și să asculte de legea lui Dumnezeu. Dragostea este încrezătoare, se gândește mereu la bine și nu ține în seamă greșelile. Dragostea este milostivă și îndurătoare, răspunde imperfecțiunii și slăbiciunii cu înțelegere și nu dă în vileag confidențele care i se fac.
Dragostea este plină de siguranță și-L crede pe Dumnezeu când spune că nu-L putem iubi decât dacă iubim creația Sa, că nu-L ascultăm decât dacă avem o dragoste ca a Lui. Dragostea este plină de îndrăzneală, suferă totul, ține piept vorbelor rele și dezamăgirilor și învinge persecuțiile de orice fel. Dragostea nu va muri niciodată; ea nu se va sfârși, deoarece face parte din caracterul neschimbat al lui Dumnezeu Însuși.

Noi nu putem începe sau pune capăt dragostei după dorința noastră lăuntrică. Ajungem să iubim când acceptăm de bunăvoie ca particularitățile descrise mai sus să se dezvolte în viața noastră ancorată în Dumnezeu. Nu voi înceta niciodată să-mi iubesc aproapele care m-ar fi atacat sau trădat; soția care să-l iubească atunci când căsnicia lor stagnează; părinții nu vor înceta niciodată să-și iubească odraslele răzvrătite.
Adevărata dragoste este mistuitoare, necondiționată și nesfărșită. Ea depinde de cel ce iubește, și nu de cel iubit, de acțiunile noastre volitive, și nu de trăirile noastre emoționale; de starea și hotărârea noastră lăuntrică, și nu de împrejurările noastre și presiunile dinafară; de Dumnezeu YAHWEH Cel desăvârșit și nu de imperfecțiunea noastră umană.
Faceți-vă un scop în viață din a vă exprima dragostea în ascultare de porunca divină și ca stimulent al vieții și creșterii spirituale. Surprindeți-i pe cei din familie și pe cei dragi printr-un telefon sau printr-o vizită neașteptată, printr-o îmbrățișare, printr-un buchet de flori sau prin tandrețe.
Căutați metode noi și emoționante de a le spune că-i iubiți.”
Mult succes!

Preluat din Femeia plăcută lui Dumnezeu, Dorothy Kelley Patterson

Doamne, Îți mulțumsc...

că Tu ești Tăria mea, chiar dacă mă simt slab și neputincios

că ești Psalmul meu chiar, dacă nu am cuvinte să mă rog

că ești Vindecarea mea chiar dacă rănit, îmi ling rănile

că ești Pacea mea chiar dacă mă simt nervos și neliniștit

că ești Calea mea, chiar dacă adesea îmi pare prea îngustă și pietroasă

că ești Adevărul meu, chiar dacă lumea din jurul meu vrea să te tăgăduiască

că ești Lumina mea, chiar dacă uneori umblu în întuneric

că ești Iertarea mea, chiar dacă știu că nu am meritat-o

că ești Mântuirea mea, chiar dacă uneori mă simt prins în lanțuri

că ești Credința mea chiar, dacă uneori mă plâng și mă îndoiesc

că ești Spernața mea, chiar dacă mă simt diperat și descurajat,

că ești Dragostea mea, chiar dacă inima mea nu simte ceea ce mintea știe deja de mult.

Doamne, Îți mulțumesc,

că nu trebuie să mă bazez pe sentimentele mele;

sunt nestatornice ca trestia șn vânt.

Mulțumesc că pot să construiesc pe Cuvântul Tău;

El rămâne neclintit și adevărat din veșnicie în veșnicie.

Claudia Casini

Deznădejdea...

e ca o fiară care se strecoară,

se apropie pe ascuns și fără zgomot,

mai întâi invizibilă și neștiută,

devenind apoi tot mai mare.

În special noaptea, în întuneric,

ea atacă precum un animal de pradă

și încearcă să înghită...

Fii cu ochii în patru și nu capitula,

ci rezistă, în ciuda oricărui necaz.

Și gândește-te:

Cineva veghează asupra ta!

El cunoaște ieșirea din tunelul în care te afli,

La El nu există nici un drum înfundat.

Marianne Hoely

Viața este o călătorie

Călătorim şi trebuie să o facem. Omul modern este mândru de a fi văzut alte locuri; mulţi explorează ţări noi. Cu toate acestea unii oameni aleg să nu-şi privească viaţa ca o călătorie. Ei găsesc un loc care le convine, se opresc acolo şi fac din staţia intermediară, staţia lor finală. În pofida perspectivei limitate şi a spaţiului restrâns pe care le au, se mulţumesc să rămâna acolo. Ei se adaptează mediului şi nu sunt atraşi de trenurile care trec pe lângă ei. Astfe, dorinţa de a continua călătoria se atenuează pe măsură ce trece timpul. Ei rămân în staţia lor, şi acceptă plictiseala, în final, ca pe un ingredient natural al vieţii. Totuşi, de la începutul şi până la sfârşitul ei, viaţa este o călătorie.
De aceea, începând încă din copilărie, curiozitatea şi dorinţa nestăvilită de a explora ar trebui să ne urmărească de-a lungul vieţii. Întotdeauna mai există ceva de descoperit în viaţă, în toată complexitatea ei, la toate nivelurile sale. Ceea ce a fost dificil înainte, ne dăm seama dintr-o dată că poate fi realizat. Scopuri noi ne stau întotdeauna înainte. Viaţa tebuie să devină o sursă de energie, care să ne împingă totdeauna înainte. Viaţa este asemenea unui mozaic. Zi de zi, an de an. Experienţă după experienţă şi înţelegere după înţelegere. Tabloul vieţii se dezvoltă treptat, la fel ca o plapumă de mozaic. Chiar şi atunci când tabloului nostru îi sunt adăugate alte bucăţi negre, ne putem simţi în siguranţă. Râsul şi bucuria, strălucirea şi măreţia îşi au şi ele locul lor în mozaic. Ceea ce face ca vieţile nostre să fie diferite de-ale celorlaţi, este combinaţia şi proporţia în care apar aceste elemente. Nu există două mozaicuri identice. Fiecare operă de artă este un original. Tu eşti unic! Bucură-te de lucrurile strălucitoare ale vieţii, dar acceptă şi lucrurile întunecate ale vieţii tale; fac parte şi ele din tine.

Niciodată nu este prea târziu să te schimbi....

Max Depree a spus: ”Până la urmă este important să ne amintim că nu putem deveni ceea ce trebuie să fim rămânând ceea ce suntem.”
Faptul că dacă încetezi să te mai schimbi te poți considera un om terminat este o realitate.
La ce ne gândim când auzim numele Alfred Nobel? În primul rând la premiul Nobel pentru pace. Dar puțini știu că aceasta este doar partea a doua a poveștii lui Nobel. Alfred Nobel a fost un chimist suedez care a făcut avere inventând dinamita și celelalte explozive puternice folosite în industria armamentului. La moartea fratelui lui, un ziar a publicat din greșeală un ferpar care se referea la Alfred. Decedatul era prezentat ca un om care s-a îmbogățit făcându-i pe oameni să se omoare între ei pe capete. Zguduit de această concluzie, Nobel a luat în acel moment o hotărâre: să-și folosească averea premiind realizările în favoarea umanității. Nobel a avut rara ocazie de a-și evalua viața la sfârșitul ei și totuși să trăiască destul de mult ca să-și poată îndrepta greșelile.
Comicul Jerry Lewis spunea că cel mai frumos dar de nuntă pe care l-a primit a fost un film cu întreaga ceremonie matrimonială. El afrima că atunci când lucrurile mergeau foarte prost în căsnicia lui, se închidea într-o cameră, își proiecta filmul și la sfârșit ieșea de acolo eliberat.
Mă îndoiesc că tu vei avea posibilitatea să îți proiectezi filmul vieții sau să îți citești ferparul în ziar, dar un lucru poți face cu siguranță: să te decizi chiar astăzi să te schimbi. Iar dacă schimbarea va fi benefică, când vei privi înapoi, o vei numi creștere.

Preluat din Dezvoltă liderul din tine, John C. Maxwell

Latura întunecată a personalității

Strălucitul psihiatru elvețian Carl Jung își sfătuia pacienții să se familiarizeze cu ceea ce el numea ”latura întunecată” a sinelui, sau ”partea interioară a personalității.” Într-adevăr există o porțiune ascunsă a minții care este alcătuită din amintiri ale trecutului care ne îngrozesc și de care ne este rușine, plus natura meschină, josnică și egoistă care erupe ocazional și pe care încercăm să o scuzăm și să o explicăm într-o mie de feluri diferite. Vom fi foarte refractari să ne arătăm această latură altuia atât timp cât ea ne sperie. Presupunerea firească este că dacă îi lăsăm pe alții să ne vadă această parte întunecată, ei ne vor urî. Dar în general ei sunt mai îngăduitori cu noi decât suntem noi față de propria persoană. Și începe să funcționeze o alchimie curioasă. Pentru că am împărtășit altcuiva secretele noastre cele mai adânci, începem să ne înțelegem mai bine cu noi înșine.
Pot afirma chiar că nu te poți cunoaște niciodată cu adevărat decât ca rezultat al faptului că te descoperi în fața altuia. Când te deschizi față de o persoană, înveți cum să-ți intensifici contactul cu adevăratul tău sine, iar apoi devii capabil să-ți călăuzești destinul pe baza acestei cunoașteri. Oracolul din Delphi recomanda: ”Cunoaște-te pe tine însuți”, dar noi am putea extinde acest sfat: ”Lasă-te cunoscut și apoi te vei cunoaște pe tine însuți.” De aici provine o parte din satisfacția și energia izvorâte din cele mai bune prietenii.
Dacă persoana iubită ne acceptă cu părțile noastre întunecate, acest act de încredere ne dă puterea să ne acceptăm pe noi înșine.
Practica creștină a confesiunii a fost recunoscută întotdeauna pentru efectul terapeutic. Biblia recomandă: ”Mărturisiți-vă deci unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați”(Iacov 5:16) Nu întâmplător Biblia spune că dacă ne conștientizăm latura întunecată, vom deveni întregi. În moduri pe care nu le înțelegem complet, autodezvăluirea ne ajută să vedem lucruri, să simțim lucruri, să imaginăm lucruri, să sperăm la lucruri pe care nu le-am fi crezut nicicând posibile. Invitația la transparență este deci, de fapt o invitație la autenticitate.

Preluat din Importanța prieteniei, Alan Loy McGinnis