luni, 8 martie 2010

Dedicație...



E încă plină de viață. Zilnic e înconjurată cu zâmbete și cuvinte de laudă. Face parte din descrierea femeii făcută de Solomon în Proverbe 31: ”Inima bărbatului se încrede în ea, și nu duce lipsă de venituri...lucrează cu mâini harnice (...) și dă hrană casei sale. Ea își întinde mâna către cel nenorocit, își întinde brațul către cel lipsit. Ea deschide gura cu înțelepciune și învățături plăcute îi sunt pe limbă.” Cine poate fi această femeie descrisă parcă din filele unei povești? Evident că ea există;se numește: mama.

Este unică prin felul ei de a fi. Chiar și numele ei, Signora, are o rezonanță mai diferită ca acelor nume obișnuite. Ea este soție, mamă a șase copii, un copil pierzând-l acum doi ani într-un accident de motocicletă, și bunică a unei nepoțele de opt luni.
Fericirea de pe chipul ei nevestejit i se pot citi cu mare ușurință. Are doar 43 de ani. Aceeași față senină și rotundă, fără riduri, ca la 20 de ani. Doi ochi căprui, buze pline, viu pictate de faimosul Creator și un nas finuț și drăguț, îi dau feței trăsăturile pe care și le-ar dori poate orice femeie la anii ei să le aibă. Părul șaten, tuns scurt și îngrijit i se potrivesc foarte bine construcției fizice înaltă de 1,70 cm. Frumusețea ei însă nu ține de aspectul fizic. Farmecul ei constă mai mult în frumusețea interioară. Este o persoană foarte darnică și ospitalieră în același timp.

Casa ei este un popas pentru cel flămând și obosit. În bucătărie se simte în largul ei. Acolo gătește zilnic câte două feluri de mâncare și nu rareori și câte un desert. Este cea mai bună bucătăreasă! Din tot ce are, îi face plăcere să împartă cu cei din jurul ei și să le întindă o mână de ajutor când au nevoie. Este casnică și îi place mult ceea ce face, dar uneori oboseala și treburile gospodărești, care o solicită mult, o fac să își piardă răbdarea. Atunci se irită repede, se enervează și se discută mai greu cu ea. Se consumă mult în interior, tace și plânge cu ușurință.

Cu o îmbrățișare, vorbe și dispoziție bune poate fi calmată. Nu păstrează mânie și neiertare în inima ei. Relațiile pe care și le dezvoltă sunt bazate pe credincioșie și sinceritate. Urăște minciuna și lenevia. Grădina bine pusă la punct și florile bine îngrijite dovedesc o altă calitate a ei: hărnicia. Faptul că este un om de ispravă poate fi observat cu ușurință din felul în care își organizează lucrul de peste zi. În același timp are de grijă să delege responsabilități gospodărești copiilor pe care îi are.
Niciodată însă, nu uită să le mulțumească pentru ajutorul oferit și să-i încurajeze ori de câte ori nu reușesc în ceea ce fac. Signora este o persoană sensibilă, empatică și știe să asculte pentru a-ți da „aripi” atunci când zborul se frânge. Necazul, dezamăgirea, problemele din viață, au învățat-o să fie tare. Fiecare lacrimă și rugăciune au contribuit la formarea caracterului ei. Fiecare pas înfrânt al ei a făcut-o mai puternică și mai încrezătoare în Dumnezeul adevărat, Isus Cristos. Dincolo de norii întunecați ai vieții, a învățat să creadă și să aștepte strălucirea soarelui, care deși uneori nu se vede, ea tot există. Acest Soare nu este altcineva decât El, Cel care are putere să schimbe orice rău în bine!
O iubesc, e mama mea :)

sâmbătă, 6 martie 2010

miercuri, 3 martie 2010

În luptă cu uriașii

Desigur vei înțelege despre ce îți voi vorbi. Îi cunoști și tu răcnetul. Goliat este un străvechi dușman al multor generații. Strămoșii noștri, familia, rudele și prietenii continuă să lupte cu el. Goliatul lui David e mort, dar al meu încă nu, probabil nici al tău. Trăiește. Primul gând al dimineții, ultima îngrijorare a nopții, acesta este uriașul care îmi domină ziua și îmi strică bucuria. Îl recunoști? Dimineața mă așteaptă, iar noaptea mă chinuie. Îmi produce groază de zorii zilei. Mie frică să mă trezesc. Îmi întunecă soarele și mă lasă într-o umbră de îndoială. Tu te regăsești?
Trebuie recunoscut faptul că avem tendința să ne retragem când dăm de greu, să ne ascundem de cei din jurul nostru, să evadăm cumva; să nu mai știm nimic, să nu ne mai pese de absolut nimic. Provocarea spre care alergam altădată e pusă deoparte, visul pe care îl aveam e năruit, iar speranțele abia mai fumegă.
Uriașii dau târcoale în jurul nostru, ne urmăresc. Eșec, remușcare, nemulțumire, îngrijorare, respingere. Uriaș al nesiguranței, al depresiei, al alcoolismului, al abuzului sexual sau pornografiei, uriaș al abandonului...Fiecare dintre noi se confruntă cu diverși uriași. Indiferent care ar fi aceștia, ei pot fi înfruntați. Trebuie să-i înfruntăm. Vestea bună e că nu suntem singuri în această luptă. Dumnezeu este un uriaș care nu poate fi înfruntat, este mai mare decât Goliatul nostru. Doar atunci când avem un suflet saturat de Dumnezeu uriașii vor fi doborâți. Doar atunci când ne concentrăm asupra Lui, ei vor cădea. Atâta timp cât ne concentrăm asupra Goliatului nostru, ne vom împiedica. David a fost unul la fel ca mine și ca tine. A falimentat la fel de mult pe cât a avut succes. A fost un setos de sânge. A condus armate, dar n-a știut cum să-și conducă familia. L-a înfruntat pe Goliat, dar i-a făcut ochi dulci Bat-Șebei. A avut opt soții, dar a fost flămând după un singur Dumnezeu. Dumnezeul Cel adevărat. Povestea lui ne dă speranță. Om cu inima pătată, dar iubit de El. A fost privit prin alți ochi. Știa că avea să devină biruitor în fața uriașilor. Sus la luptă! Ridică-ți ochii și biruie-ți uriașii! Dumnezeu a făcut din David o minune. La fel dorește să facă din mine și din tine: minuni, oameni după inima Lui, biruitori care să-și înfrunte Goliatul.

joi, 25 februarie 2010

miercuri, 24 februarie 2010

Detalii care contează

Răsfoiam zilele acestea revista promoțională a unui centru comercial din Oradea. Nici n-am dat greș: mușchi afumat, șuncă, kaiser, salam tărănesc și multe alte sortimente. M-am gândit: ”Oah, puţină șuncă n-ar strica! I-am și uitat gustul de când n-am mai mâncat așa ceva...” Salam? Sincer, nu-i preferatul meu...poate ai zice că sunt pretențioasă... Mi-am pus pofta în cui şi am continuat să răsfoiesc celelalte pagini. Mult mai târziu, după ce mi-am văzut de alte treburi, m-am pomenit cu o surpriză plăcută: şunca mult dorită a şi sosit la uşa mea. Poate crezi că este o coincidenţă şi cine ştie ce prietenă sau vecină a dorit să facă o binefacere. Chiar şi în cazul acesta, binefacerea n-ar fi fost doar o simplă coincidenţă, ci Acel Cineva a ţinut cont de „moftul” meu. Cu siguranţă dacă El este interesat de mine până şi în cel mai mic detaliu, atunci fiecare dorinţă, fiecare nevoie, luptă interioară sau alte probleme cu care mă confrunt, nu-I sunt străine. Îi pasă, are totul în control, chiar şi atunci când nu înţeleg modul cum lucrează în viaţa mea. Sunt ferm convinsă că de la pixul de care avem nevoie, prăjitura de care ne e poftă și până la jobb-ul necesar pentru câștigarea pâinii, toate acestea Îi sunt cunoscute. Probabil experiențe de genul acesta ai avut și tu. Nu rămâne indiferent, mulțumește-I chiar acum pentru lucrurile mărunte pe care le-a făcut în viața ta. De multe ori, fericirea noastră constă în îndeplinirea dorințelor mici. Fii sigur că dacă fiecare detaliu contează pentru Cel de sus, atunci cu atât mai mult fiecare experienţă de viaţă, eşec, înfrângere, dezamăgire sau bucurie prin care treci este importantă pentru El. Dorințele mici care ți se îndeplinesc sunt defapt miracole care au loc în viața ta. Oprește-te și spune-le un bun venit!

duminică, 21 februarie 2010