luni, 24 mai 2010

Să aştepţi se învaţă...


"...dar cei ce se încred în DOMNUL îşi vor înnoi puterea,
se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,

vor alerga şi nu vor osteni,
vor umbla şi nu vor obosi."

"Nădăjduieşte în Domnul!
Fii tare şi îmbărbătează-ţi inima!

Nădăjduieşte în Domnul!"

Isaia 40:31, Ps. 27:14

vineri, 21 mai 2010

Atunci...

"Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.

Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.

Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
...

Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.

Atunci
Cel Atotputernic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.

Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.

Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.

El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat..."

Iov 22:21-30

duminică, 16 mai 2010

Nu uita....

"Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.
Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să-I spună: "Faci rău?"
Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!
Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.
Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l- a pătruns.
Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,
pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.
Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?
Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adâncimile mării.
Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.
Ia fulgerul în mână, şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea."

Iov 36: 21-33

sâmbătă, 15 mai 2010

Nu ştii?

"Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.

Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc."

Isaia 40: 28-31

joi, 13 mai 2010

miercuri, 5 mai 2010

Un tată special...


E genul de persoană care știe ce vrea. E foarte hotărât în ceea ce face, gândește înainte de două ori, apoi acționează. Printre oameni este cunsocut ca fiind serios în ceea ce zice și face. Urăște minciuna și lenevia. Mâinile lui trudite și obosite dovedesc aceasta. Deși nu arată mai zdravăn, este puternic. Puterea nu constă neapărat în mușchii pe care îi are cineva, ci în ceea ce este. Putere înseamnă tărie de caracter, să fii om cu „coloană vertebrală”.
Iată câteva trăsături de caracter.
Hărnicia. De meserie este de toate. Când este mecanic, nu uită niciodată să-și facă curat la locul de muncă și să-și pună toate sculele într-o ordine perfectă. Acest principiu le-a transmis și celor patru băieți ai lui, dintre care doar trei mai sunt în viață. A investit timp, energie și multă răbdare în ei. I-a lăsat deseori să greșească tocmai pentru a-i învăța ceva. De fapt, nici un lucru nu este o greșeală, ci totul e lecție. Încă de la vârste fragede, 7 -9 ani, și-a învățat băieții să fie șoferi, punându-i la volanul tractorului şi tirului deopotrivă. I-a învățat cum să are, cum să discuiască, cum să cosească, cu alte cuvinte, să fie în stare să se descurce în postura unui om de casă, gospodar. Prin urmare este un bun agricultor, dar și un bun „porcar”, făcându-le porcilor câte un masaj pe care-l merită , că doar slănina, este cea mai bună carne moartă. Știe să repare orice: instalații, veioze, casetofoane, mașini de spălat, biciclete, nimic nu se aruncă la el în ogradă, ci totul se transformă. De aici rezultă cea de-a doua caracteristică: inventivitatea.
E o fire de artist. Mâinile lui lucrează cu iscusință și ideile lui i-au formă. Pe lângă morișca de vânt creată pentru a genera curent la Stroia, hinte și topogane la Oașa, trambulină la Cinciș, bazin de înot în grădină, mobilier în garaj, sfetnicul cu șapte brațe creat pentru Ziua Mulțumirii a pus capacul. Prin el, le-a amintit tuturor de Elohim, Cel care iubește în mod special Israelul, dar şi pe noi.
Tatăl meu are pasiune pentru Cuvânt. Este consecvent în studiul lui. Mereu citește, notează și învață ceva nou. Lumina de la patul lui se stinge târziu, asemenea femeii din Proverbe care până noaptea târziu mâinile ei continuă să țese, să lucreze.
Un bun organizator. Ieșirile, buna dispoziție, și stilul lui comic de a relata amintirile din copilărie sunt ”armele” cu care îi atrage pe cei din jur. Este iubit și îndrăgit de cei tineri mai ales. Îi place să petreacă timp cu ei, să se joace, dar nici pe cei mici nu-i uită. Jocul nu cunoaște vărsta!
Un bun sfătuitor. Pentru a încuraja și pentru a transmite corect gândul pe care Cristos îl are cu privire la o persoană, se roagă mult și se lasă călăuzit de El. Pe genunchi a învățat răbdarea și ascultarea, supunerea și smerenia. A trecut prin multe greutăți. A fost la pas de moarte, de bătaie și de închisoare, dar prin toate a fost biruitor cu El. Credința într-un Dumnezeu viu și adevărat le este de model copiilor lui. Și-a învățat copii să se încreadă în El, să creadă în ceea ce sunt și pot deveni, să se descurce în viață.
Experiențele lui de viață sunt averi pentru noi copiii. Cuvintele lui sunt mere de aur. Acceptă să fie prelucrat de mâna Olarului şi zdrobit chiar, pentru a aduce roadă. Viaţa lui este un model pentru mine.
Sunt mândră de tatăl meu :)

E.M.

marți, 4 mai 2010

Adevărul biruieşte...

Ce este adevărul? Am găsit răspunsuri variate, interesante, unele chiar mai greu de digerat…Unul însă mi-a atras atenţia în mod special. Ovidiu Oana, poet şi scriitor din zilele noastre, spunea despre adevăr că e durere şi leac deopotrivă. Şi i-am dat dreptate. Adevărul doare de multe ori, nu vrem să îl acceptăm, preferăm să fugim, aşa cum ne "recomandă" un proverb: spune adevărul şi fugi. Ni-e teamă de confruntare? Avem tăria de caracter să spunem adevărul indiferent de cât ne-ar costa? Proverbe spune că decât o prietenie ascunsă, mai bine o mustrare pe faţă. Decât o rană adâncă pricinuită de minciună, mai bine un adevăr care doare, dar care merită şi trebuie spus. Am stat şi m-am gandit la câteva aspecte importante atunci când spunem adevărul:

Când alegem să spunem un adevăr care doare, trebuie să ştim că suntem şi persoana potrivită pentru a face aceasta. Modul în care spunem joacă un rol important în relaţia de prietenie pe care o avem. Vă încurajez să spuneţi adevărul cu duhul blândeţii. Uneori este la fel de greu să spui un adevar pe cât de greu este să ascunzi o minciună. Deasemenea adevărul este frumos atunci când îl spui fără exagerări, spunea Richard Wurmbrand. Aşadar, înainte de a scoate ceva pe gură şi pentru a preveni o anumită rană în inimă, este înţelept să ne asigurăm că suntem persoana potrivită şi în măsură să zicem ceva. Să nu uităm să ne alegem cuvintele potrivite. Cred că trebuie să fim şi "luminaţi" dacă îi spunem şi persoanei potrivite. Putem avea parte de surprise. Mâţa blândă zgârie rău...

Timpul potrivit este foarte important când alegem să spunem "adevărul din dragoste".
Uneori e nevoie de timp ca să-ţi confirmi presupusele. Alexandru Vlăhuţa spunea că “Adevărul aşteaptă, minciuna este tare grăbită.“ Aşadar, nu ne grăbim, ci aşteptăm vremea ca să acţionăm corect. Ţinem cont de locul unde vrem să-i spunem adevărul, dar şi de starea persoanei respective.

Iată o istorioară despre tatăl marelui filosof Emmanuel Kant. Se spune că în timp ce călătorea printr-o pădure a Poloniei spre patria sa, a fost întâlnit de o ceată de hoţi care i-au cerut tot ce avea. “Ne-ai dat totul?”, au întrebat hoţii. “Da. Tot ce am.” A răspuns bătrânul Kant. Plecând la drum a simţit ceva tare sub şaua calului său. A căutat să vadă ce este şi şi-a adus aminte de câteva monede de aur pe care le dosise pentru această călătorie şi din pricina emoţiilor întâlnirii cu hoţii uitase de ele. În loc să se bucure că scăpase cu banii, bătrânul s-a întors repede şi a strigat după ceata de hoţi: “Domnilor, vă rog să mă iertaţi că nu v-am spus adevărul, dar de emoţia întâlnirii am uitat banii aceştia care erau ascunşi sub şaua calului meu. Vă rog să-I luaţi.” Uimirea hoţilor a fost peste măsură de mare. După o tăcere destul de lungă, unul din ei a venit şi i-a restituit punga. Apoi, un altul I-a restituit celelalte bunuri luate anterior. L-au ajutat apoi să urce pe cal şi- I-au urat “drum bun”, cerându-şi iertare de la bătrânul creştin. Adevărul şi bunătatea au biruit răul.
Te provoc la adevăr. T. Simenski spunea că doar adevărul îţi va deschide toate porţile în viaţă.
Nu uita, întotdeauna în viaţă biruie adevărul nu minciuna.

Mult succes!

E.M.